Înainte ca să se nască Elliott, eram convinsă că amprenta digitală a fiului meu va fi inexistentă sau, în cel mai rău caz, redusă la minimum. Știam că orice aș fi postat pe internet despre el va rămâne acolo pentru totdeauna și nu voiam ca el să fie nevoit să trăiască cu imagini în legătură cu publicarea cărora nu a fost vreodată consultat.
Aveam să realizez curând că omisesem din raţionamentul meu anumite elemente: nu ţinusem cont de cât de mândri vor fi tatăl sau bunica lui Elliott de micuţul meu sau poate că nu mă așteptam să am un copil atât de adorabil (bineînţeles că această evaluare este una obiectivă!). Sunt imigrantă și îmi dau seama că nu am ţinut cont nici de faptul că prietenii și familia de acasă vor aștepta actualizări regulate ale fotografiilor copilului, în timp ce Facebookul este o platformă foarte eficientă în această direcţie. Prin urmare, după primele săptămâni de viaţă, fotografiile lui Elliott au început să apară pe internet.
„Nativi digitali” este termenul folosit în mod obișnuit pentru a-i descrie pe cei care cresc având un al treilea braţ: computerul (conectat la internet). Este surprinzător să găsești pe cineva născut după anul 2000 care nu are o amprentă online, chiar dacă e vorba pur și simplu de un profil Facebook. Totuși, ar trebui să permitem extinderea acestei realităţi și în dreptul copiilor noștri care nu sunt la vârsta la care să poată lua singuri decizii?
Consimţământul copilului este important
Această problemă este una reală pentru o tânără austriacă de 18 ani care și-a dat în judecată părinţii pentru că au postat pe Facebook fotografii stânjenitoare din anii ei de copilărie. Potrivit presei austriece, aproximativ 500 de fotografii – inclusiv cele în care fetei i se schimba scutecul, era obișnuită să folosească oliţa sau stătea întinsă dezbrăcată în pătuţul ei – au fost distribuite de părinţi pe Facebook, accesul la ele fiind liber pentru cei 700 de prieteni din lista părinţilor.
„Părinţii au datoria morală de a-și întreba copiii dacă se simt confortabil în situaţia în care aceste fotografii sunt publicate.”
În ciuda rugăminţilor adolescentei, părinţii au refuzat să șteargă fotografiile. Argumentul tatălui a fost acela că, odată ce a făcut fotografiile, are și dreptul să le publice.
Totuși, după cum punctează Ruth Dearing, autoarea unei cărţi despre siguranţa copilului în mediul online, „și în cazul în care copiii se află în imposibilitatea de a acorda în mod legal permisiunea distribuirii online a fotografiilor cu ei, părinţii au datoria morală de a-și întreba copiii dacă se simt confortabil cu situaţia în care aceste fotografii sunt publicate”.
Deși se poate argumenta că principala problemă a cazului din Austria este cea a relaţiilor de familie (sau a lipsei acestora), intimitatea și respectul trebuie de asemenea luate în considerare. Este un principiu pe care caută să-l încurajeze și Dympna Kennedy, fondatoarea organizaţiei Creating Balance – care promovează comunicarea pozitivă între părinţi și copii.
„Imaginaţi-vă momentele surprinse în următoarele fotografii: zâmbetul larg care dezvăluie un singur dinte; urmele de piure care persistă pe bărbie după ce copilul a fost hrănit cu linguriţa; somnul profund cu gura ușor deschisă sau cu limba scoasă, căderea care urmează după primii pași mai hotărâţi.
Dar dacă aceste fotografii nu l-ar înfăţișa pe copilul tău în vârstă de șapte luni, ci pe tine la vârsta de 70 de ani? I-ai permite copilului tău să le posteze pe reţelele de socializare sau te-ai bucura că au fost adoptate legi privind consimţământul, pentru a-ţi proteja confidenţialitatea, în etapa cea mai vulnerabilă a vieţii tale?
Te-ar putea interesa și: Părinţi și copii, dulcea dezgolire online
„Un copil învaţă respectul faţă de ceilalţi atunci când este tratat cu respect de către cei care au responsabilitatea de a-l îngriji și proteja atunci când este mic.” Cuvintele lui Kennedy sunt ecoul unui vechi sfat biblic: „El trebuie să-și gestioneze bine propria familie, să se asigure că copiii îl ascultă și trebuie să facă acest lucru într-un mod demn, cu deplin respect” (1 Timotei 3:4, New International Version).
Amprenta digitală a copilului – care sunt pericolele ascunse?
Totuși discuţia despre postarea online a fotografiilor copilului tău trebuie rostogolită dincolo de chestiunea respectului și a permisiunii. Atunci când devii părinte, partea întunecată a internetului devine și mai vizibilă. Și, înainte de a aborda realitatea hărţuirii cibernetice și a pornografiei, ar trebui să realizăm pericolul prădătorilor sexuali din mediul online.
Acesta este motivul pentru care Susannah Birch, consultantă în domeniul reţelelor sociale, restricţionează accesul la fotografiile copiilor ei pe Facebook și îi sfătuiește pe alţi părinţi să nu distribuie niciodată fotografiile copiilor lor în mod public. Fotografiile aparent inofensive pe care le postaţi pot fi folosite – fără permisiune – în meme prea puţin măgulitoare, pentru escrocherii și, chiar mai rău, pe site-uri cu material pornografic cu minori.
„Doar pentru că nu ai văzut fotografia copilului tău folosită în mod necorespunzător nu înseamnă că ea nu a fost folosită astfel”, spune Birch. „Doar pentru că un copil este îmbrăcat nu înseamnă că am evitat pericolul; mulţi pedofili sunt atrași de fotografiile cu copii nevinovaţi, ca să nu mai vorbim că ele sunt ușor și sigur de partajat între ei în mediul online.”
„Doar pentru că nu ai văzut fotografia copilului tău folosită în mod necorespunzător nu înseamnă că ea nu a fost folosită astfel.”
Pentru a proteja confidenţialitatea familiei sale, Mica Teh, autoarea unui blog de stil, le-a cerut prietenilor și familiei să nu posteze online fotografii cu fiii ei (în vârstă de un an și respectiv doi ani). Toate fotografiile pe care decide să le posteze au feţele băieţilor ascunse. „Am avut șansa de a-mi crea propria amprentă online și vreau ca ei să facă același lucru”, spune ea.
Liz Dodd evită, de asemenea, să posteze fotografii care arată chipul fiilor ei, chiar dacă scrie un blog în care relatează diferite episoade din viaţa cu copii. „Am tendinţa de a-i fotografia din spate sau din lateral sau pur și simplu de a le fotografia picioarele. Nu le amintesc niciodată numele – doar menţionez că este vorba de fiul cel mare sau de mezin – și nu scriu pe blog despre nimic care i-ar putea stânjeni”, spune ea. „Sunt persoane cu drepturi depline și nu am dreptul să-i «folosesc» pentru distracţia mea sau a altcuiva. Vreau fie în siguranţă, nu recunoscuţi pe stradă, și nu îmi doresc ca străinii să cunoască locurile pe care le frecventăm sau școala unde învaţă.”
Să trăim în frică?
Nu cumva ne temem în mod exagerat de necunoscut? Această întrebare flutură pe buzele multor părinţi relaxaţi în privinţa expunerii online a copiilor.
Michelle Tupy se află într-o călătorie mai lungă, care o poartă, împreună cu soţul și copiii, din Peru până în Canada. Ea descrie experienţa pe site-ul ei folosind din abundenţă fotografii.
„Copiii mei (în vârstă de 6 și 12 ani) îmi cer mereu să postez fotografii online, așa că, atâta timp cât am permisiunea lor, nu sunt prea îngrijorată de acest lucru. Chiar dacă trăim într-o lume plină de personaje dezagreabile, refuz să las frica să mă împiedice să distribui fotografiile”, spune Tupy.
Este un punct de vedere împărtășit și de Prosper Taruvinga, care a creat o pagină de Facebook pentru fiica sa, Kaliyah, chiar după nașterea ei, acum doi ani. El tratează pagina ca pe un soi de album online, care păstrează amintirile preţioase cu fiica lui.
Atunci când este întrebat dacă este îngrijorat că imaginile fetiţei ar putea fi folosite în moduri complet nepotrivite, răspunde: „Primești ceea ce dai. Avem intenţii bune faţă de cei din jurul nostru. Cât de departe pot merge oamenii care ar putea face lucruri [ilegale], dacă nu le oferim energia și timpul nostru? Persoanele care își expun adresa și cărţile de credit își asumă riscuri cu mult mai mari decât cei care postează o fotografie nevinovată. Nu uităm [de lucrurile rele de pe internet], dar acest fapt nu ne împiedică să sărbătorim creșterea fiicei noastre.”
Alex Bogatyrev are motive foarte diferite pentru a posta fotografii ale fiicei sale, dar și pentru a încărca videoclipuri cu ea pe platformele de socializare. Fiica lui, Alexandra Kiroi, reprezintă Australia la campionatele de gimnastică ritmică, iar un profil pe reţelele de socializare este esenţial pentru a obţine sponsorizări. Este conștient de posibilitatea utilizării greșite a imaginilor cu fiica sa de către persoane rău intenţionate, dar a luat măsuri de prevenire.
„Google Alerts mă ajută să monitorizez postările care apar cu numele fiicei mele. Într-adevăr, conţinutul grafic este foarte greu de controlat, dar, în general, mă uit la profilurile urmăritorilor ei, pentru a le bloca pe cele ciudate”, spune Bogatyrev.
Respectul pentru celălalt
Distribuirea online a fotografiilor copilului tău este, în mod evident, o decizie foarte personală și are la bază diferite motive. Elementul comun care se regăsește, cel puţin aparent, în oricare tabără te-ai afla este respectul – pentru tine, pentru familia ta și, cel mai important, pentru copilul tău.
Sfatul Bibliei este clar: „Nu provocaţi la mânie sau amărăciune pe copiii voștri, ca să nu-i descurajaţi” (Efeseni 6:4, New International Version).
Dar să ne amintim, indiferent ce decidem când vine vorba de amprenta digitală a copilului nostru, că nu ar trebui să luăm niciodată această decizie în locul unui alt părinte. Așadar, atunci când vine vorba de postarea unei fotografii cu un copil, cereţi întotdeauna permisiunea părinţilor. Vă vor mulţumi pentru grijă.
Păstraţi copiii în siguranţă!
Partajarea pe reţelele de socializare a fotografiilor cu vacanţa recentă cu familia pare destul de inocentă, până când descoperi că fotografia fermecătoare a copilului tău la plajă este vehiculată într-un cerc de pedofili.
După cum avertizează Biroul Australian al Comisarului pentru Securitate Electronică pentru Copii, „este important să reţineţi că unii oameni ar putea avea un interes diferit de al dumneavoastră cu privire la copil. Au existat cazuri în care imaginile inocente postate pe reţelele de socializare sau pe alte site-uri au fost «culese» și utilizate în alte scopuri.”
Cu alte cuvinte, ceea ce este „erotic” pentru un pedofil poate fi foarte diferit de așteptările și evaluările dumneavoastră.
Nu ușuraţi sarcina prădătorilor sexuali! Evitaţi încărcarea fotografiilor cu copii în costum de baie, lenjerie intimă și mai ales dezbrăcaţi.
Nu uitaţi că prădătorii folosesc programul Photoshop! Fotografiile postate pot fi modificate, așa încât să sugereze implicarea copiilor într-un act sexual. De asemenea, pot fi inserate și alte persoane în fotografie, iar aceasta poate fi însoţită de un comentariu indecent. Nu e ceva ce v-ar plăcea să vă imaginaţi, dar pentru a vă proteja copilul trebuie să știţi cum gândește un prădător sexual.
„Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Luca 6:31). Aţi posta fotografia online dacă în ea aţi fi voi, părinţii, și nu copilul?
Controlaţi cine poate vedea fotografiile postate! Dacă trebuie să postaţi fotografia copilului Facebook, distribuiţi-o doar persoanelor pe care le cunoașteţi bine. Asiguraţi-vă că postarea nu va fi publică, accesibilă întregului internet.
Aveţi grijă la localizarea geografică! Evitaţi să adăugaţi locaţii la postări și fotografii, iar dacă aveţi copii de vârstă mai mare, nu publicaţi poze cu uniforma școlară sau prezentându-i în faţa unor repere ușor de recunoscut. Cu cât internetul poate identifica mai greu locul unde se află copilul, cu atât mai bine.
Ceea ce este „erotic” pentru un pedofil poate fi extrem de diferit de toate așteptările și impresiile unui părinte.
Dacă v-aţi luat toate măsurile de precauţie și credeţi că este sigur să postaţi imaginile copiilor (care sunt deja destul de mari), ar trebui să cereţi permisiunea lor, spune Ruth Dearing, autoarea cărţii How to Keep Your Children Safe Online: „Asiguraţi-vă că le-aţi spus cine sunt cei care vor vedea poza și informaţi-i că va fi dificil, dacă nu imposibil, să o eliminaţi odată ce a fost postată.”
Și nu uitaţi: ceea ce este „erotic” pentru un pedofil poate fi extrem de diferit de toate așteptările și impresiile unui părinte!
Melody Tan este manager de proiect în cadrul programului TV Mums at the Table și locuiește în Sydney, Australia, împreună cu soţul și fiul ei. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
