Lumea de azi, un „loc de joacă” prea violent pentru copii

826

Inocenţa a zeci de milioane de copii din întreaga lume este victima violenţei. În mod abuziv, copilăria și, mai departe, șansa copiilor la un viitor bun le sunt furate în cele mai crunte moduri – de la disciplinare prin violenţă, abuzuri sexuale, fizice sau emoţionale și până la crimă, potrivit celui mai recent raport întocmit de UNICEF.

Acasă, la școală, în comunităţile de care aparţin, copiii ar trebui să fie în siguranţă. Lucrurile nu stau chiar așa. Experţii UNICEF au studiat gradul de violenţă la care sunt expuși copiii în aceste medii și au descoperit o realitate tulburătoare în raportul Hidden in Plain Sight. De fapt, cea mai mare parte a actelor de violenţă împotriva copiilor este cauzată de oamenii însărcinaţi cu grija lor sau de cei cu care interacţionează zilnic – persoanele care îi îngrijesc, colegii, partenerii intimi, dezvăluie raportul.

„Sunt fapte incomode – niciun guvern sau părinte nu va dori să le vadă. Dar dacă nu confruntăm realitatea reprezentată de fiecare statistică ce ne mânie – viaţa unui copil căruia i-a fost violat dreptul la o copilărie în siguranţă – nu vom schimba niciodată mentalitatea potrivit căreia violenţa împotriva copiilor este normală și permisă”, a declarat directorul executiv al UNICEF, Anthony Lake.

Copilărie? Un coșmar

Într-o lume în care 3 din 10 adulţi „cred că pedepsele fizice sunt necesare pentru a crește cum se cuvine un copil”, disciplinarea prin violenţă a devenit un fenomen îngrijorător de răspândit. În medie, în lume, patru din cinci copii între 2 și 14 ani sunt educaţi acasă prin metode violente, potrivit datelor. Agresiunea psihologică este cea mai răspândită formă de disciplinare violentă (experimentată în 7 din 10 cazuri), urmată la o mică diferenţă de aplicarea de pedepse fizice (în 6 din 10 cazuri). Cercetarea a descoperit că Yemen, Tunisia, Palestina și Ghana ocupă primele locuri în acest top.

Copiii sunt însă agresaţi și dincolo de zidurile căminului. La nivel mondial, unul din trei tineri de 13-15 ani suportă abuzuri din partea colegilor de școală. Agresorii de 11-15 ani sunt, de asemenea, numeroși, în special în ţările din Europa și America de Nord, unde însumează circa 31 de procente. Datele arată că România se află printre ţările cu cei mai mulţi agresori minori – aici în jur de 60% dintre copii au recunoscut că au avut un comportament brutal faţă de un coleg.

Abuzurile asupra copiilor continuă și în spaţiul virtual, unde este întâlnit fenomenul denumit „cyber-bullying”. Acesta presupune transmiterea de mesaje abuzive sau ameninţătoare prin mijloace online (e-mail, servcii de mesagerie instantă, chat), înjosirea unei persoane prin publicarea pe internet de informaţii injurioase sau rușinoase la adresa individului, publicarea în numele unei alte persoane a unor mesaje neadevărate sau insultătoare, potrivit Consiliului Naţional de Prevenire a Crimelor din SUA.

O viaţă ruinată înainte de 20 de ani

Una din 10 tinere de până în 20 de ani a devenit victima unui abuz sexual, potrivit raportului UNICEF. Acest lucru înseamnă că 120 de milioane de fete din întreaga lume au fost forţate să întreţină raporturi sexuale. Cercetările anterioare arată că vârsta la care o adolescentă experimentează primul act de violenţă sexuală este între 15 și 19 ani. Situaţia din 15 ţări incluse în raport a arătat însă că una din cinci fete este abuzată sexual încă de la 10-14 ani.

Un alt pericol le vizează pe adolescentele care au fost, ori sunt căsătorite. Potrivit datelor publicate, circa 84 de milioane de tinere de 15-19 ani au suportat abuzuri de ordin fizic, sexual și emoţional din partea partenerului. Situaţia este îngrijorătoare în ţări precum India, Mozambic, Nepal, Pakistan, Republica Unită a Tanzaniei și Zambia. Circa 70% din femeile din aceste regiuni susţin că sunt agresate de către soţul lor.

Fenomenul de violenţă sexuală este întâlnit și în rândul adolescenţilor de sex masculin, însă la un nivel mult mai scăzut. De asemenea, puţine studii au vizat această situaţie, iar cele disponibile au fost desfășurate în doar patru ţări: Uganda, Mozambic, Camerun și Bolivia.

Pentru alte zeci de mii de adolescenţi din întreaga lume, viaţa se termină subit, cu mult înainte de vreme. Numai în 2012 au fost uciși circa 95.000 de tineri sub 20 de ani. La nivel global, este estimat că aproximativ o cincime din cazurile de crimă sunt înregistrate în rândul acestei categorii de vârstă. Cea mai periculoasă regiune este Nigeria, unde a fost înregistrate 13.000 de cazuri de crime în rândul copiilor și adolescenţilor.

Amprenta violenţei și viitorul copiilor

Datele UNICEF demonstrează că violenţa schimbă percepţia și toleranţa indivizilor asupra acestui fenomen periculos, care se transformă într-unul acceptat. Circa 126 de milioane de adolescente de 15-19 ani, adică jumătate din tinerele chestionate, cred că „soţul este îndreptăţit să își lovească soţia în anumite condiţii”. Situaţia este cu atât mai dramatică, cu cât în unele regiuni acest punct de vedere este susţinut de un număr mai mare de femei, comparativ cu bărbaţii.

De altfel, în 30 de ţări circa 70% dintre tinerele de 15-19 ani evită să raporteze episoadele de violenţă fizică și sexuală la care sunt supuse. Nu de puţine ori, de vină pentru această situaţie este schimbarea percepţiei asupra actului de agresiune. „Multe (dintre victime) au declarat că nu cred că a fost vorba de abuz, ori că nu au perceput-o drept o problemă.”

Indiferent de forma pe care o îmbracă, violenţa are un impact distructiv de puternic asupra copilului. Minorii care devin victime ale acestui tratament au un risc crescut de a „deveni șomeri, de a trăi în sărăcie sau de a deveni violenţi faţă de ceilalţi”, punctează autorii. De exemplu, tratamentul batjocoritor din partea colegilor poate provoca tulburări psihice grave victimei – de la depresie și anxietate,până la gânduri de suicid. De asemenea, copiii agresaţi de colegi au o șansă mai mică de a avea succes pe plan academic și profesional, punctează experţii UNICEF. Aceștia pot avea tendinţa de a renunţa la școală, pot înregistra rezultate slabe la învăţătură și pot avea tendinţa de a lipsi nemotivat de la orele de curs.

Cel puţin la fel de periculoasă este pedepsirea fizică a copiilor. Multiple studii au demonstrat că bătaia nu e ruptă din rai, și cu toate acestea este o metodă frecvent folosită de adulţi pentru a-și disciplina copilul. În România, 38% dintre părinţi susţin că și-au abuzat copilul fizic, iar 20% dintre aceștia „apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copiilor”, potrivit unui studiu efectuat de Organizaţia Salvaţi Copiii. Numărul copiilor care spun că au fost pedepsiţi fizic de părinţi se ridică la 63%, conform aceluiași studiu.

Consecinţele disciplinării copiilor prin pedepse corporale sunt îngrijorătoare. Studiile au arătat că acest tratament poate avea un impact dezastruos asupra sănătăţii victimei, crescând riscul de dezvoltare a artritei, a bolilor cardiovasculare, a obezităţii și a cancerului. În același timp, pedepsirea fizică influenţează negativ și performanţele celor mici, au descoperit experţii de la Universităţile McGill, Minnesota şi Toronto. Rezultatele lor au arătat că disciplinarea prin violenţă poate diminua abilităţile cognitive ale copiilor, capacitatea lor de concentrare și rezolvare a sarcinilor. „Studiul acesta demonstrează că pedeapsa corporală nu îi învaţă pe copii cum să se comporte, nici să îşi îmbunătăţească capacitatea de învăţare”, a declarat profesoara Victoria Talwar, una dintre realizatoarele studiului.

Planul pentru oprirea violenţei asupra copiilor

„Violenţa împotriva copiilor se întâmplă în fiecare zi, pretutindeni. Și în timp ce dăunează cel mai tare copiilor în mod individual, de asemenea rupe structura societăţii – subminând stabilitatea și progresul. Dar violenţa împotriva copiilor nu e inevitabilă. Poate fi prevenită – dacă refuzăm să lăsăm violenţa să rămână în umbră. Dovezile din acest raport ne obligă să acţionăm – de dragul copiilor și pentru viitoarul societăţilor din întreaga lume”, a declarat Lake.

Pentru a contribui la stoparea violenţei îndreptată asupra copiilor, UNICEF a conceput un plan de acţiune care cuprinde șase strategii ce vizează întreaga societate, de la victime și părinţi sau îngrijitori până la factorii de decizie politică. Propunerile elaborate includ educarea familiei în ceea ce privește creșterea copilului, instruirea copiilor în ceea ce privește rezolvarea problemelor fără violenţă și raportarea incidentelor abuzive către servicii specializate.

De asemenea, experţii doresc să contribuie la schimbarea normelor sociale și atitudinilor faţă de violenţă și să implementeze legi eficiente pentru protejarea copiilor. Ei punctează totodată importanţa continuării studierii problemei, pentru a putea elabora strategii de intervenţie, dar și pentru a monitoriza situaţia.