De ce ne urăsc britanicii?

302

Am ajuns la sfârșitul unui an de campanie negativă, odioasă, „sub centură", proliferată de britanici împotriva românilor și bulgarilor. Indiferent de metodele folosite de canalele oficiale și neoficiale pentru a-i convinge pe englezi că românii nu se pregătesc să le invadeze ţara de la 1 ianuarie, situaţia rămâne neschimbată, exact după principiul „intră pe o ureche, iese pe alta".

Dacă noi am încercat în toate felurile, prin declaraţiile ministrului Corlăţean, prin sondaje, prin campania Gândul, să îi facem să înţeleagă că temerile lor sunt nefondate, în același timp și ei au încercat toate metodele de a ne descuraja planurile de a ne muta cu căţel și purcel la ei în ţară. Sau cu cai, pentru că tot cel mai tare se tem de invazia romilor.

 Recent, pe străzile din Londra au început să fie distribuite niște fluturași-pamflet, cu titlul de o șchioapă: „Anul viitor, Uniunea Europeană va permite intrarea în Marea Britanie a 29 de milioane de bulgari și români." Sub titlu este o imagine cu Victor Ciorbea, lângă care este scris că românii pretind că arată ca el, iar bulgarii la fel, doar cu ochi mai ciudaţi, pe când, de fapt, arătăm toţi ca niște extratereștri, o observaţie empirică dintr-o vizită imaginară în România.

Într-un tipic umor englezesc, pamfletul continuă avertizând că, în acest ritm, până în 2016 Marea Britanie va fi plină de bulgari și români care, într-un an, vor cuceri întreaga planetă și după un timp vor fi singura formă de viaţă din univers. Ce pot face britanicii pentru a-i opri? „Nu îi invitaţi la voi în casă, chiar dacă se oferă să muncească la jumătate de preţ. Asta e doar o scuză ca să vă jefuiască și să vă mănânce animalele de casă." Pamfletul este realizat de Partidul Independent, UKIP, care este împotriva imigrării.

Lăsând umorul la o parte, teama britanicilor este deja de domeniul ridicolului, iar strategiile de descurajare a imigranţilor trec dincolo de limita raţiunii. Problema rămâne însă una serioasă, mai ales prin modul în care multe tabloide și partide extremiste prezintă situaţia. Titluri care vorbesc despre „un val de muncitori", despre „invazie", „apocalipsă" și care avertizează cititorii să se „pregătească", să își păzească buzunarele și slujbele, se pare că se vând cel mai bine.

De fapt, din 2007 de când România și Bulgaria au intrat în UE, cei mai mulţi dintre cei care voiau să plece au făcut-o deja, scrie și The Guardian. Doar 4% dintre adulţii români și-au exprimat un interes serios de a lucra și trăi în Anglia, în timp ce numărul studenţilor bulgari care vor să studieze în afară s-a înjumătăţit din cauza crizei economice. Mai mult decât atât, destinaţiile favorite de români pentru migraţie sunt în ordine descrescătoare: Italia, Spania, Ungaria, Germania, Portugalia, Austria, Franţa și abia la final Marea Britanie.

Deci, dacă ni se pare că britanicii ne urăsc în mod gratuit, să stăm liniștiţi, căci ei urăsc pe toată lumea, italieni, spanioli, americani, francezi, scriu mai mulţi englezi la întrebarea unei românce pe Yahoo Answers. Iar celor care dau vina pe cerșetorii și hoţii care au venit din estul Europei, le aducem întâmplarea unui britanic, Stephen McGrath, așa cum o povestește pe blogul SabotageTime: „Vara asta (2013) am fost cu un grup de prieteni în România, la Vama Veche. Este un loc frumos, dar nu o utopie. Mulţi oameni sunt jefuiţi și mie mi-au dispărut banii din cort în prima noapte. Dar mi-au fost furate lucruri din cort și în 2003 la un festival din Staffordshire. Se pare că infracţiunile sunt universale."

Pe de altă parte, nici noi nu ne-am făcut niciun bine cu declaraţii de genul: „Și noi ne urâm, dar am putea să vă iubim pe voi", din cadrul campaniei Gândul. Norocul nostru că dacă nu știm să ne facem singuri reclamă, avem niște ambasadori grozavi, în familia regală de la Londra, mai ales în persoana regelui Charles, care este încântat de ce a găsit în România. Până și micul prinţ, Geroge, a primit cadou de botez o pajiște din România, ceea ce nu poate decât să însemne că relaţia de afecţiune între cea mai importantă familie britanică și România se vrea a fi una de termen lung. În schimb, noi ne dăm cu stângul în dreptul și ne cerem scuze pentru că suntem români.