Cine regretă sexul ocazional și de ce

1292

Și bărbaţii, și femeile au regrete legate de sexul ocazional: bărbaţii și-ar fi dorit să aibă parte de mai mult, femeile de mai puţin. Un studiu bazat pe trei sondaje masive pune aceste diferenţe pe seama evoluţiei. O concluzie pe care unii o contestă cu argumente pertinente.

Peste 24.000 de persoane au răspuns la întrebări care le-au sondat atitudinile cu privire la trecutul lor sexual, în cadrul unui studiu publicat de Archives of Sexual Behavior. Sondajul a descoperit că în timp ce femeile tind să regrete că s-au implicat în relaţii de natură sexuală (regretând că și-au pierdut virginitatea cu o anumită persoană sau că și-au înșelat partenerul), bărbaţii tind să regrete că nu s-au implicat în suficiente astfel de relaţii (că au fost prea timizi ca să iniţieze o relaţie sau că nu au fost suficient de aventuroși din punct de vedere sexual). Cercetătorii au concluzionat că aceste diferenţe trebuie să fie un rezultat al diferenţelor pe care evoluţia le-a imprimat în comportamentele celor două sexe. E vorba mai exact de „presiunile selecţiei”, care au operat de-a lungul istoriei după un model evoluţionist. Altfel spus, notează cercetătorii, „fiindcă de-a lungul istoriei evoluţionare, reproducerea obliga femeia la costuri mai mari decât cele care reveneau bărbatului”, femeia a ajuns să regrete sexul mai intens decât bărbaţii. „În contrast, fiindcă ratarea unor oportunităţi sexuale implicau costuri reproductive mai mari pentru bărbaţi decât pentru femei”, bărbaţii au ajuns să regrete inactivitatea sexuală mai mult decât femeile.

„Pentru bărbaţi, de-a lungul istoriei evoluţionare, fiecare șansă de a face sex cu un partener nou care este ratată constituie un eșec de a se reproduce – o pierdere scumpă din perspectivă evoluţionistă. Dar pentru femei, reproducerea presupune mult mai multă investiţie în fiecare progenitură. Consecinţele sexului ocazional sunt mult mai mari pentru femei decât pentru bărbaţi, iar lucrul acesta este probabil să fi modelat reacţiile noastre emoţionale la legăturile sexuale, până în ziua de azi.” – Martie Halston, profesor UCLA, autor al studiului.

Ceea ce lipsește însă acestei cercetări, dar nu a scăpat celor care au comentat pe marginea ei, este rolul pe care alţi câţiva factori l-ar putea juca în tot acest tablou al regretului sexual.

Unii au contestat metodologia studiului, acuzând heteronormativitatea relativă a acestuia. Mai precis, unul dintre sondaje a implicat respondenţi care se identificau drept gay, lucru care limitează posibilitatea de a generaliza rezultatul lui.

În plus, cei care le contestă spun și că studiul nu a fost suficient de atent la rolul pe care stereotipurile culturale și stigmatele îl pot juca în formarea concepţiei despre sexualitate a individului. Oamenii iau decizii sexuale relativ la normele societăţii, care, deseori, operează după standarde duble (pentru femei funcţionează un standard, pentru bărbaţi, un altul). Stereotipurile culturale îi pot face pe bărbaţi să se simtă presaţi să aibă cât mai multe experienţe sexuale, în timp ce pe femei le blamează dacă încearcă același lucru.

„Mie una”, scria editorialista Emily Shire pentru The Week, „îmi vine greu să cred că deciziile tinerilor bărbaţi de astăzi sunt influenţate de o dorinţă de a se reproduce cu cât mai multe femei posibil, când cei mai mulţi dintre ei sunt îngroziţi numai de gândul că ar putea-o lăsa pe vreuna însărcinată din greșeală.”

Shire propune în schimb altă explicaţie: „Poate că motivul pentru care bărbaţii doresc să se culce cu cât mai multe femei este acela că ei sunt mult mai predispuși decât femeile să aibă orgasm în urma unei relaţii ocazionale. Sigur, abilitatea aceasta ar putea fi văzută ca un produs al evoluţiei, însă orgasmul femeii este, de asemenea, considerat un factor important în creșterea șanselor ca sperma să fie reţinută (și ca un copil să se nască). Dacă bărbaţii ar fi conduși de dorinţa aceasta evoluţionistă de a procrea, ai zice că ar trebui să le pese mult mai mult ca femeile cu care au relaţii sexuale ocazionale să aibă orgasm. Dar nu le pasă”, conchide Shire.

Concluzia îmbibată de ironie a lui Shire lasă să se întrevadă implauzibilitatea scenariului evoluţionist. „Poate că femeile regretă că au făcut sex fiindcă asta le-ar fi pus în pericol acum mii de ani sau poate că le regretă fiindcă societatea le-a îngrozit cu posibilitatea de a fi catalogate drept femei ușoare. Și poate că bărbaţii regretă că nu fac mai mult sex fiindcă strămoșii lor trebuiau să aibă cât mai multe partenere ca să își crească șansele de a-și duce genele mai departe, dar poate că regretă fiindcă există mii de filme care spun că sunt fraieri că nu fac sex foarte frecvent.”

Regretul în urma activităţii sexuale a constituit obiectul analizei a numeroase studii, arată un cover-story APA privind „cultura sexuală ocazională”. Unele au notat formele pe care le îmbracă acest regret: rușine, dificultăţi emoţionale, pierderea respectului, dificultăţi de a menţine o relaţie pe termen lung. Altele au încercat să identifice anumite cauze, observând o legătură între regret și calitatea relaţiei sexuale (atunci când relaţia nu era suficient de satisfăcătoare, regretul era mai mare). Altele au urmărit asocierile între practicarea sexului ocazional și tulburările mintale, notând că subiecţii cu simtome depresive și cei cu sentimente mai puternice de singurătate care se implicau în relaţii sexuale ocazionale simţeau o reducere a acestor tulburări. În schimb, cei care nu prezentau astfel de simptome, ajungeau să le experimenteze după sexul ocazional. Apoi, psihologii au notat că, atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaţilor, cei care se implicau în relaţii sexuale ocazionale aveau o imagine de sine deficitară în raport cu cei care nu se implicau în astfel de relaţii.

Un studiu publicat în jurnalul Evolutionary Psychology asociază la rândul lui sexul ocazional cu un cu totul alt fenomen decât selecţia naturală. Autorii spun că ignoranţa pluralistă joacă un rol fundamental, ea manifestându-se atunci când indivizii se poartă potrivit cu convingerile atribuite unui grup, indiferent de convingerile lor personale. Adică un fel academic de a spune că o motivaţie pivotală a culturii sexului ocazional este că „toată lumea o face”.

Restricţiile aplicate în domeniul sexual al vieţii sunt o constantă culturală universală. Antropologul George P. Murdock le nota, încă din 1945, pe lista celor 67 de Universale ale Culturii.

Majoritatea religiilor interzic relaţiile sexuale în afara relaţiei dedicate, de căsătorie. În creștinism, abstinenţa sexuală premaritală și extramaritală sunt considerate manifestări ale virtuţii castităţii. O virtute pe care societatea pare să o ignore intenţionat tot mai mult, plătind, totodată, un preţ destul de ridicat pentru ea.