Aşa cum arătam într-un episod anterior, obiceiul de a amâna se hrăneşte din scuzele noastre favorite. Acelea pe care le credem sincer fondate, până când conştientizăm că se bazează pe filosofii de viaţă neconstructive.

Amânarea este o decizie pe care o luăm în primul rând în mintea noastră, înainte de a începe să se reflecte în comportament. De aceea este important să ştim cât mai concret rădăcinile acestei decizii. Uneori este suficient numai să realizăm care este sursa gândurilor noastre pentru a le putea înlătura. Alteori, aceste gânduri sunt atât de bine consolidate în felul nostru de a raţiona, încât pentru a renunţa la ele vom avea nevoie de un efort susţinut, sau poate chiar de ajutor calificat. Iată 6 categorii de principii distorsionate de viaţă care se cer reeducate pentru a putea scăpa de obiceiul procratinării, descrise de psihologii de la Centrul american pentru Intervenţii Clinice.

1. Nevoia de a avea putere decizională

Poate pleca de la o regulă sau o prezumţie neconstructivă precum:

– trebuie să am puterea decizională tot timpul

– totul trebuie să se facă aşa cum spun eu

– nu ar trebui să fiu nevoit(ă) să fac lucruri pe care nu vreau să le fac

– n-ar trebui să fiu nevoit(ă) să fac lucruri doar pentru că altcineva spune că trebuie să le fac

– dacă nu deţin controlul absolut asupra activităţilor, înseamnă că sunt slab(ă)

În ce fel este această regulă sau presupoziţie nerezonabilă, nerealistă, nedreaptă şi/sau neconstructivă?

Pentru a te descurca în societate va fi nevoie la un moment dat să urmezi regulile altcuiva. Indiferent cât de sus eşti într-o ierarhie, dintr-un punct de vedere sau altul, întotdeauna va exista cineva poziţionat mai sus decât tine. Cu toţii suntem nevoiţi să facem şi lucruri care nu ne plac, în viaţă. Aşa funcţioneaz societatea. E imposibil să deţinem controlul permanent.

2. Căutarea plăcerii

Poate pleca de la o regulă sau o prezumţie neconstructivă precum:

– viaţa e prea scurt pentru a face lucruri plictisitoare sau dificile

– distracţia ar trebui să fie mereu pe primul loc

– plăcerea aici şi acum ar trebui să fie cel mai important principiu

– dacă nu îmi respect dreptul la distracţie, voi deveni plictisitor

În ce fel este această regulă sau presupoziţie nerezonabilă, nerealistă, nedreaptă şi/sau neconstructivă? Ca să ajungi undeva în viaţă, va trebui să munceşti mult, să obţii rezultate şi câteodată să faci şi sacrificii. Dacă viaţa este tot o distracţie, rămânem blocaţi la un punct de la care nu ne mai dezvoltăm şi nu ajungem acolo unde ne dorim. Toţi trebuie s îndurăm şi nişte plictiseală în viaţă, aşa e viaţa.

3. Teama de eşec sau dezaprobare

Poate pleca de la o regulă sau o prezumţie neconstructivă precum:

– trebuie să fac totul perfect

– nu am voie să greşesc

– nu-mi pot permite ca alţii să gândescă ceva rău despre mine

-dacă o să încerc, sigur nu o să-mi iasă

– dacă îmi fac publică munca, ceilalţi vor avea o părere proastă despre mine

În ce fel este această regulă sau presupoziţie nerezonabilă, nerealistă, nedreaptă şi/sau neconstructivă?Perfecţiunea este o utopie, iar imperfecţiunea este inevitabilă. E mai realist să te aştepţi să te descurci bine la unele lucruri, mediocru la altele şi nu foarte bine la altele. Asta menţine un echilibru. Nu e totul alb-negru, succes-eşec. Oamenii nu urmăresc deliberat să te judece pe tine; de cele mai multe ori sunt concentraţi pe propriile lor nevoi. Critica poate fi o manieră constructivă de a învăţa.

4. Teama de incertitudine sau frica de vreo catastrofă

Poate pleca de la o regulă sau o prezumţie neconstructivă precum:

– trebuie să ştiu sigur ce urmează să se întâmple

– trebuie să fiu pregătit(ă) pentru ce e mai rău

– nu îmi place să nu ştiu care va fi rezultatul

– dacă fac ceva, sigur se va întâmpla ceva rău

În ce fel este această regulă sau presupoziţie nerezonabilă, nerealistă, nedreaptă şi/sau neconstructivă?E imposibil să fim siguri cu privire la toate lucrurile. În viaţă vom fi nevoiţi să tolerăm anumite grade de incertitudine. A nu lua măsuri sau a ne îngrijora nu face ca lucrurile să devină mai sigure şi nici nu previne rezultatele negative pe care le-am putea anticipa (catastrofa).

5. Încredere în sine scăzută

Poate pleca de la o regulă sau o prezumţie neconstructivă precum:

– nu pot să rezolv lucrurile acestea pentru că sunt incapabil

– nu sunt potrivit pentru asta, prin urmare nu pot să o fac

– dacă încerc lucururi noi, lumea îşi va da seama că nu sunt la locul meu

– nu ar trebui să încerc lucruri care ştiu că nu îmi vor ieşi

În ce fel este această regulă sau presupoziţie nerezonabilă, nerealistă, nedreaptă şi/sau neconstructivă?Atunci când te consideri din start incapabil, nu iei în calcul atât calităţile, cât şi slăbiciunile tale, ci eşti nedrept faţă de tine, concentrându-te doar pe slăbiciuni. Nu poţi presupune doar că nu eşti bun la ceva, trebuie să aflii pe viu.

6. Lipsa de energie

Poate pleca de la o regulă sau o prezumţie neconstructivă precum:

– nu sunt în stare de nimic când sunt stresat/obosit/nemotivat/deprimat

– trebuie să mă odihnesc atunci când sunt la pământ cu energia

– trebuie să fiu energizat ca să pot face ceva

– dacă fac ceva cât sunt obosit/stresat/nemotivat/deprimat mai rău stric, decât ajut

În ce fel este această regulă sau presupoziţie nerezonabilă, nerealistă, nedreaptă şi/sau neconstructivă?Gândind astfel nu te vei testa în situaţii diferite pentru a vedea cu adevărat ce poţi şi ce nu poţi să faci. În viaţă suntem deseori nepregătiţi pentru ce urmează să facem, însă dacă aşteptăm întotdeauna momentul în care să fim şi să ne simţim pregătiţi, nu vom mai face niciodată nimic.

Deşi aparent complet diferite, toate aceste tipuri de gândire au un element în comun: ele sunt diferite forme cognitive pe care le îmbracă frica noastră de disconfort. Intoleranţa la neplăcere este un duşman puternic al dezvoltării noastre, însă vestea bună este că el poate fi înfrânt. Atunci când suntem conduşi de teama de disconfort, lăsăm intoleranţa noastră la neplăcere să ne determine comportamentul şi, deci, să ne restrângă potenţialul. În episodul următor vom prezenta 5 metode concrete prin care putem combate amânarea, crescându-ne rezistenţa la disconfort.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.