dosarul procrastinarea

Dosarul „Procrastinarea”: kitul de acţiune

Este critic pentru orice efort de combatere a unei tendinţe negative să înţelegi motivele din spatele ei. Însă, ca și în cazul altor automatisme dăunătoare, și în ceea ce privește amânarea eforturile nu trebuie oprite doar la conștientizare. E nevoie de acţiuni concrete și, ceea ce e un pic mai dificil, de perseverenţă în acţiune.

Dosarul „Procrastinarea”: şase principii de viaţă ce trebuie reeducate

Aşa cum arătam într-un episod anterior, obiceiul de a amâna se hrăneşte din scuzele noastre favorite. Acelea pe care le credem sincer fondate, până când conştientizăm că se bazează pe filosofii de viaţă neconstructive.

Dosarul „Procrastinarea”: dezrădăcinarea tendinţei de a amâna

După ce am înţeles că procrastinarea e mai mult decât lene și că impactul ei este profund și complex, e timpul să ne concentrăm pe ce putem face pentru a rupe cercul vicios al amânării.

Dosarul „Procrastinarea”: Portretul celui care amână

Îl recunoști de la o poștă: la orice întâlnire ajunge răvășit și cu un bagaj de explicaţii despre fenomenele inevitabile care l-au făcut să întârzie. A mia oară. Îl accepţi așa fiindcă îţi e prieten, dar atitudinea lui te face profund nefericit. Surprinzător însă, nici întârziatul nu e fericit. Nimeni nu iese câștigat.

Dosarul „Procrastinarea”: principiul plăcerii

„Lucrez mai bine sub presiunea timpului", este un refren favorit printre cei care au obiceiul să amâne o acţiune până în ultimul moment. „Așa funcţionez eu", e versul următor. Însă ce poate fi funcţional în a acorda mai puţin timp unei sarcini făcute sub teroarea unui termen limită necruţător?

Dosarul „Procrastinarea”: istoria unui defect-vedetă

Dacă obişnuieşti să amâni lucrurile de pe o zi pe alta, e vina părinţilor tăi. Cam asta au înţeles unii dintr-un studiu publicat de Psychological Science, care arăta că tendinţa de a amâna este „moderat ereditară".