Sclavii moderni nu lucrează în corporaţii

192

Sclavia nu a dispărut în negura istoriei, ci are o incidenţă deconcertantă pentru secolul în care trăim – 40,3 milioane de sclavi la nivel global, 71% dintre aceștia fiind femei, potrivit Indexului Global al Sclaviei 2018, realizat de organizaţia pentru drepturile omului Walk Free Foundation.

Cele mai multe victime ale sclaviei trăiesc în Asia, afirmă raportul amintit, Coreea de Nord înregistrând cea mai mare prevalenţă a sclaviei la nivel global, cu 1 persoană din 10 silită la o viaţă de servitute. În acest top rușinos, Eritreea și Burundi se clasează pe următoarele locuri, cu o rată foarte mare a sclaviei, instrumentată chiar de guvernele locale. „Fiecare din aceste 3 ţări are o forţă de muncă exploatată de stat, unde guvernul își obligă propriul popor să muncească pentru beneficiul său”, declară Fiona David, președinta Fundaţiei Minderoo, care a coordonat colectarea datelor despre situaţia sclaviei pe glob.

Una dintre dezertorii nord-coreeni, Yeon-Mi Park, a declarat într-o conferinţă de presă că acest indice este un mijloc de a face vizibili masa de robi „care s-au născut pur și simplu într-un loc greșit”, fiind obligaţi să lucreze fără nicio plată în agricultură sau în construcţii.

Raportul arată că, dintre toate statele lumii, India are cel mai mare număr de sclavi – aproximativ 8 milioane, la o populaţie de 1,3 miliarde de locuitori. În urmă cu 2 ani, Indexul Sclaviei Globale estima că 18,3 milioane de persoane ar trăi în sclavie în India, diferenţele datorându-se metodologiei diferite de cercetare.

Nici statele dezvoltate economic și nici cele democratice nu sunt ocolite de flagelul sclaviei – mai mult de 400.000 de persoane ar fi supuse muncii forţate, sclaviei sexuale și căsătoriei forţate în Statele Unite, potrivit ultimelor estimări. Aceste cifre arată, pe de o parte, amploarea fenomenului, dar și „toleranţa faţă de exploatare”, a afirmat într-o conferinţă de presă Andrew Forrest, fondatorul organizaţiei.

Indexul Global al Sclaviei susţine însă că aceste cifre sunt subestimate, pentru că SUA agravează problema sclaviei globale prin apetenţa sa pentru produse precum gadgeturile electronice, haine, pește, cacao și lemn, pe care le importă și care pot fi produse prin muncă forţată. Astfel, SUA importă bunuri care sunt susceptibile de a fi produse în sistem de sclavie în China (valoarea importurilor se ridică la 122 de miliarde de dolari pe an), în Vietnam (11,2 miliarde) și în India (3,8 miliarde).

Grace Forrest, director fondator al fundaţiei australiene Walk Free, spunea că a importa și a vinde în magazine mărfuri cu risc „este complet inacceptabil și indică faptul că fiecare dintre noi, cu bună știinţă sau nu, contribuie la perpetuarea acestei crime”.

Hainele pe care le schimbăm cu atâta ușurinţă vin la pachet cu suferinţa permanentă a copiilor sclavi, punctează Forrest, povestind istoria unui copil sechestrat timp de 2 ani într-o fabrică din Delhi, ale cărui mâini erau pline de cicatrici provocate de lovirea cu foarfecele pentru randamentul său nesatisfăcător.

Soluţii rapide pentru acest flagel nu există, conchide Forrest, subliniind că problema necesită o abordare multiplă, care trebuie să includă guvernele, companiile și consumatorii. Despre dimensiunile monstruoase ale sclaviei moderne și despre strategiile de combatere vorbește pe larg articolul Cum poate fi combătută sclavia modernă.

Astăzi, sclavii nu se mai tranzacţionează în târguri publice (deși încă există licitaţii asemănătoare celor din anii 1800), dar sclavia îmbracă diferite forme în care elementul comun rămâne: nepăsarea monstruoasă faţă de drepturile și valoarea unei vieţi umane.