Toată lumea spune că dacă vrei să înţelegi prezentul și să iei decizii corecte pentru viitor, atunci trebuie să studiezi trecutul. Cu ocazia împlinirii a 110 de la publicarea în România a primei ediţii Semnele timpului, am decis să ne studiem din nou atent trecutul, iar la final trebuie să spun că a meritat efortul.

Este un real atu pentru o revistă care își poartă misiunea în nume să aibă o culegere a ceea ce redactorii au considerat în diverse momente din ultimii 110 ani, ani marcaţi de două războaie mondiale, de două crize economice mondiale și de trecerea prin fascism, comunism, democraţie, ca fiind semnele timpului respectiv. Cineva a fost mereu atent la evenimente și, în ciuda accesului informaţional limitat faţă de prezent, nu multe lucruri au fost trecute cu vederea.

În același timp, există o anumită slăbiciune intrinsecă pe care o putem remarca cel mai bine într-o retrospectivă atât de amplă precum cea pe care am realizat-o noi acum. Din dorinţa de a le depista din timp și de a le contracara în măsura în care este posibil, s-a născut tendinţa ca revista Semnele timpului să scoată în evidenţă preponderent evenimentele și fenomenele negative. Astfel, privite retrospectiv, unele articole și titluri din vechile noastre reviste inevitabil apar ca ușor pripite, alarmiste sau neconvingătoare, ca niște sentinţe date prea devreme. Nu este nici pe departe un „păcat” de care s-au făcut vinovaţi de-a lungul timpului doar redactorii ST. Aruncaţi un ochi pe articole scrise acum zece, douăzeci sau mai mulţi ani de publicaţii în care aveţi încredere și cu siguranţă veţi avea ocazia să zâmbiţi. Numitorul comun al celor care scriu urmărind evenimentele e dificultatea incredibilă de a se plasa în afara lor, în afara timpului și a circumstanţelor. Cu toate acestea, nu au lipsit din Semnele timpului articolele care au identificat corect, cu mulţi ani înainte, probleme a căror enunţare azi o considerăm truistică. Articolele publicate în ediţia de faţă sunt în bună măsură asemenea exemple.

Totuși, parcă puţin prea sumbră este istoria Semnele timpului. Înainte de Primul Război Mondial, societatea era nemulţumită și multe rele și dezastre naturale se întâmplau în lume. După război, la fel. După căderea comunismului, la fel. După 20 de ani în democraţie și globalizare, la fel. Veșnic nemulţumiţi, veșnic dezamăgiţi. Privind în spate, trebuie să spun că acest paseism nu este chiar justificabil. Faţă de acum 100 de ani, pe lângă lucrurile care au mers prost, foarte multe lucruri au mers bine – lucruri vitale –, precum creșterea speranţei de viaţă, libertatea de mișcare și exprimare, acces la piaţa muncii, la informaţie, la servicii medicale mult mai performante sau faptul că de 70 de ani nu mai suntem ameninţaţi de conflicte militare ample…

Imaginaţi-vă că aveţi de ales între două pastile, una care vă dă puterea de a vedea în viitor toate dezastrele până la finalul inevitabil al planetei și una care vă face capabili de a vedea doar lucrurile pozitive și progresele uimitoare pe care omenirea va continua să le facă. Ce persoane diferite am fi și ce decizii radical diferite am lua pentru propria viaţă dacă am dispune de ambele viziuni! Un creștin trebuie să își asume misiunea de le căuta și a le împărtăși pe ambele, pentru că un creștin care vrea să insufle speranţa în viaţa viitoare, știe să arate încredere și în puterea lui Dumnezeu de a face bine în prezent pe pământ.

Este foarte important să explorăm influenţa binelui în lume, pentru că un asemenea exerciţiu ne ajută să ne echilibrăm perspectiva și să analizăm mai înţelept viitorul, astfel încât evaluările noastre asupra lumii și asupra mersului ei să reziste mai bine la proba timpului și să reușească să ne aducă acel plus vizionar util și benefic. Ca unii care nu au trecut prin arhiva Semnele timpului pentru prima dată cu această ocazie, credem că am învăţat lecţia aceasta de ceva timp. Acum am avut ocazia să ne reconsolidăm convingerea și să ne reafirmăm decizia de a face constant un pas în plus, un efort în plus de a nu încheia documentarea și scrierea unui articol până nu am reușit să privim evenimentul prin mai mulţi ochelari, întrebându-ne mereu ce perspectivă ne-a scăpat, continuând permanent să păstrăm subiectele deschise și să prezentăm în nuanţe distincte ce este sigur și ce este prezumtiv. Și deși ne dăm seama că drumul e lung și va fi marcat de destule greșeli, aceasta e totuși una dintre ţintele noastre principale, de care ne luptăm constant să ne apropiem mai mult. Și credem că e și misiunea noastră.

Trăim vremuri tulburi. E adevărat. Dar la fel de adevărat a fost și acum 20 de ani, și 50 de ani, și 100 de ani. Și iată-ne aici, în ciuda așteptărilor fiecărei generaţii advente de a fi ultima. Au trecut peste noi multe episoade și semne ale timpului – cataclisme, războaie, epidemii, tragedii, dictatori –, și noi am mers mai departe, încă incomplet elucidaţi cu privire la mersul istoriei. Probabil că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am înţeles în acest răstimp este că în căutarea noastră de a înţelege prezentul și a întâmpina înţelept viitorul, semnele pot alcătui un sistem de ghidaj cu multe asteriscuri, și în niciun caz borne decisive de care să ne agăţăm visurile, speranţele și așteptările. Pentru că în timp ce ne atrage atenţia la semne, Biblia ne sfătuiește repetat și lămurit să ne păstrăm privirile aţintite în altă parte, la El. De aceea, visurile, speranţele, frustrările, nelămuririle și întrebările noastre să le batem într-un cui, sus în cer, și închinarea noastră să fie în faţa lui Dumnezeu, nu în faţa semnelor.