Majoritatea cercetătorilor britanici și majoritatea oamenilor de știinţă americani înclină spre sectorul de stânga al orientării politice, iar lucrul acesta îi îngrijorează pe observatorii din afara domeniului academic, care consideră că această situaţie încurajează partizanatul în știinţă și standardele duble, în timp ce descurajează colaborarea între cercetătorii cu viziuni concurente.
Un sondaj efectuat de Institutul Adam Smith, un think tank neoliberal din Marea Britanie, arată că până la 80% dintre cercetători sunt liberali sau au vederi politice vădit de stânga. Această majoritate este un semnal de alarmă pentru analiști, care avertizează cu privire la formarea unui curent de gândire de grup în cadrul universităţilor.
Sondajul celor de la Adam Smith a scos în evidenţă faptul că viziunea liberală este supra-reprezentată în mediul academic britanic, în raport cu sprijinul de care se bucură aceasta în rândul societăţii britanice în general. Circa 50% din publicul britanic general sprijină partide de dreapta sau conservatoare, comparativ cu mai puţin de 12% dintre oamenii de știinţă. Diferenţa dintre elita intelectuală și publicul general nu este susţinută de inteligenţă, spun realizatorii sondajului, fiindcă în rândul persoanelor aflate între primii 5% ca IQ din Marea Britanie, distribuirea înclinaţiilor de partid era similară cu cea din rândul populaţiei generale.
Viziunea conservatoare lipsește mai ales între cercetătorii care activează în știinţele sociale, umaniste și în domeniul artelor. Această constatare s-a menţinut constantă pe parcursul ultimelor decenii, spun cercetătorii, proporţia conservatorilor în rândul membrilor lumii academice fiind astăzi cu 25% mai scăzută decât în 1964.
Una dintre explicaţiile pe care autorii studiului o consideră cea mai plauzibilă este corelaţia dintre deschidere, ca trăsătură de personalitate, și înclinaţia spre stânga politică. Persoanele deschise ca personalitate tind nu doar să aibă vederi mai liberale, ci și să caute cariere care să le stimuleze intelectual, precum o carieră în cercetare, așa cum arăta un studiu publicat, în 2014, de Journal of Personality Assessment. Acestei explicaţii i s-ar putea adăuga altele, precum influenţa afinităţilor personale și trierea echipelor de cercetare după anumite tipologii preferate, conformismul indivizilor, constrângerile la nivelul libertăţii de exprimare în campusurile universitare și moștenirea lăsată de tăierile de fonduri pentru cercetare practicate de guvernele de dreapta.
Neil Gross, profesor de sociologie la Universitatea British Columbia, a scris mult pe chestiunea politicii în mediul academic. În anul 2007, el a fost coautor al unui studiu care a relevat că, deși profesorii universitari înclină spre vederi de stânga, această înclinaţie nu este atât de pronunţată precum își imaginează opinia publică și este și mai puţin uniformă. În schimb, arăta studiul lui Gross, mulţi membri ai lumii academice ar fi fost, mai degrabă, de mijloc.
Daniel Klein, profesor de economie la George Mason University și autor prolific pe tema atitudinilor politice ale membrilor lumii academice, susţinea însă, încă de atunci, contrariul. Klein argumenta că a observat „tendinţe de uniformizare” vizibile în cadrul disciplinelor de cercetare și spunea că aceste tendinţe sunt predispuse la perpetuare. Cei aflaţi în majoritate ideologică în rândul comunităţii știinţifice, spunea el, ar trebui să „nu fie atât de încrezători în propria lor imagine de ansamblu” cât să nu vadă și costurile pe care le comportă faptul de a fi văzut ca fiind contra curentului. „Fiindcă toţi acei oameni care sunt sceptici cu privire la stânga politică – și sunt mulţi – vor vedea în lumea academică doar un vast aparat al gândirii de grup stângistă.”
Conceptul de „gândire de grup” („groupthink”) a fost introdus în urmă cu două decenii de jurnalistul William H. Whyte de la revista Fortune. Acesta dorea să critice ceea ce vedea drept un „comunism cultural-știinţific” care îi elibera pe oameni de presiunea morală a procesului decizional, responsabilizând, în schimb, „sistemul”. Cu alte cuvinte, gândirea de grup descrie anularea gândirii individului și subordonarea acesteia mediului (tipului de educaţie, zonei de origine, asocierilor sociale), simultan cu descrierea oponenţilor drept „zombie intelectuali”, scria Steven Poole pentru The Guardian.
