Lupta împotriva violenţei sexuale, recompensată cu Premiul Nobel pentru Pace

197

Medicul congolez Denis Mukwege, cunoscut pentru îngrijirea victimelor violului din Congo (stat supranumit „capitala mondială a violenţei sexuale”), și Nadia Murad, tânăra activistă kurdă din Irak, împart Premiul Nobel pentru Pace de anul acesta, „pentru eforturile lor de a pune capăt folosirii violenţei sexuale ca armă de război și conflict armat”.

De aproximativ două decenii, medicul ginecolog Denis Mukwege a renunţat la un post bine plătit în Franţa, pentru a ajuta victimele violului din ţara sa natală. Fondator al spitalului Panzi, din Bukavu, Congo, Mukwege a devenit cunoscut pentru îngrijirea femeilor violate și mutilate genital, dar și pentru că a adus la cunoștinţa lumii barbariile comise în cursul războiului civil din această ţară.

În 2012, el a scris Organizaţiei Naţiunilor Unite, denunţând „tăcerea asurzitoare și lipsa de curaj a comunităţii internaţionale”. De asemenea, el a povestit despre victimele violurilor și torturilor la Casa Albă, în Parlamentul European, în parlamentul canadian, la Bruxelles sau la Paris, fără ca situaţia ţării sale să se schimbe radical.

Conflictul din Congo a ucis cel puţin 6 milioane de persoane din 1998 și face încă victime – deși, oficial, s-a încheiat în 2003, războiul civil continuă în estul ţării, violul fiind o armă de a controla resursele minerale.

În 1996 și în 2012 medicul ginecolog a fost pe punctul de a fi asasinat, dar s-a întors de fiecare dată în Congo, în spitalul Panzi fiind tratate peste 85.000 de paciente cu leziuni ginecologice complexe, 60% dintre leziuni fiind cauzate de violenţa sexuală. Mukwege s-a dedicat chirurgiei reconstructive, devenind „probabil cel mai important expert din lume în repararea rănilor produse în urma violurilor”, scrie cotidianul canadian The Global Mail.

Tată a 5 copii, medicul congolez și-a petrecut cea mai mare parte a timpului departe de familie, fiind nevoit, deși a instruit medici tineri, să opereze el însuși până la 10 cazuri pe zi și să petreacă 18 ore pe zi în spital.

Dr. Mukwege mărturisea că uneori simte că-l părăsește curajul, atunci când paciente vindecate se reîntorc la spital mutilate, iar finalul acestor orori nu poate fi întrevăzut.

Medicul lucrează în condiţii improprii, foarte diferite de ceea ce i-a oferit Franţa, călătorind 40 de minute sau chiar 4 ore până la spital, drumul devenind mai lung în condiţii meteorologice neprielnice sau atunci când există pericolul unui atac. Spitalul său este o oază de speranţă într-un loc lipsit de apă, de electricitate, de internet și chiar de o minimă securitate.

În timp ce aduce viaţă și vindecare multor victime, medicul este în pericolul de a fi ucis, din cauză că militează pentru toleranţă zero la viol pe timp de război, la fel ca în cazul armelor chimice și biologice.

„Nu am o viaţă socială”, povestește Mukwege, care trăiește sub protecţia permanentă a pacificatorilor ONU, dar afirmă că este fericit cu ceea ce face și că puterea și inspiraţia lui vin din rezistenţa pe care o dovedesc victimele.

În 2014, medicul a primit Premiul Saharov, oferit de Parlamentul European personalităţilor care s-au remarcat în apărarea drepturilor omului.

În 2018, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, Mukwege, care este fiul unui pastor penticostal, s-a rugat pentru copiii violaţi, ca parte a discursului susţinut cu această ocazie.

Medicul a povestit despre prima sa pacientă, o victimă a violului de numai 18 luni, care a fost ulterior împușcată în organele genitale. Cazul, care li s-a părut incredibil medicilor, a devenit curând noua normalitate din Congo.

La ceremonia de decernare a Premiului Nobel, medicul a vorbit despre un bilanţ tragic – sute de mii de violuri, 4 milioane de imigranţi și peste 6 milioane de morţi – și le-a cerut liderilor lumii să se implice pentru a curma această suferinţă rușinoasă pentru umanitate.

„Dacă există un război care trebuie purtat, acesta este împotriva indiferenţei care devorează societatea noastră”, a conchis Mukwege.

Nadia Murad, membră a minorităţii yazidi din nordul Irakului, a fost capturată de ISIS în august 2014, împreună cu alte femei tinere din districtul Sinjar, și tratată ca sclavă sexuală de membrii organizaţiei teroriste. După 3 luni de coșmar, Nadia a reușit să fugă și a ales să vorbească despre iadul prin care a trecut. În 2016, la 23 de ani, a fost numită primul ambasador al bunăvoinţei pentru demnitatea supravieţuitorilor traficului de fiinţe umane al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).

La decernarea Premiului Nobel, tânăra a declarat că ziua aceasta este una specială pentru ea, „ziua în care copiii și femeile care au suferit persecuţii au triumfat asupra celor care au comis aceste crime”.