Preferă să lucreze singuri sau în echipe foarte mici, nu au dorinţa de a atrage atenţia, iubesc mediile liniștite, mai puţin stimulante, au nevoie de timp pentru a lua decizii. Cu un asemenea profil, introvertiţii par să aibă puţine șanse de a prospera într-o societate care remarcă și recompensează extrovertiţii, cel puţin dacă nu învaţă cum să-și valorifice punctele forte.

Cum este să fii un introvertit autentic și să îţi alegi o profesie care presupune interacţiune constantă cu oameni cunoscuţi și mai ales necunoscuţi? Mai ales dacă, în afara jobului, ai prefera să te învârţi ore în șir pe loc decât să ceri unui necunoscut să te ghideze.

Exact aceasta este experienţa jurnalistei Sirin Kale, care povestește că, în timpul vacanţei, dacă vrea o fotografie de grup cu prietenii, întotdeauna pasează telefonul cuiva din grup pentru ca acesta să abordeze un necunoscut pentru acest serviciu absolut banal. Kale a ales jurnalismul tocmai pentru a-și învinge reţinerea de a vorbi cu necunoscuţi. Meseria ei o obligă nu doar să abordeze zilnic străini, ci și să le adreseze întrebări care pot fi extrem de personale. Cu toate acestea, Kale povestește că nu a devenit o persoană extrovertită. Încă preferă o seară liniștită acasă unei ieșiri și prietenii ei înţeleg că acesta este modul ei de a se reîncărca pentru „următoarea confruntare cu lumea”.  Știe însă că, în general, introvertiţii sunt priviţi de ceilalţi ca și cum ceva ar fi în neregulă cu ei: poate că sunt snobi sau niște singuratici cu probleme. În cel mai bun caz, sunt confundaţi cu persoanele timide.

Introversiunea nu este timiditate

Deși sunt considerate însușiri interșanjabile de cei mai mulţi dintre noi, cercetătorii știu că introversiunea și timiditatea nu au legătură între ele, nici conceptual, nici empiric, punctează Louis Schmidt, directorul Laboratorului pentru Emoţiile Copilului din cadrul Universităţii McMaster. Ambele trăsături de personalitate sunt legate de socializare, dar în timp ce timizii se tem de socializare, nereușind să-și dezactiveze timiditatea, persoanele introvertite au o dorinţă slabă de a socializa, deși deţin abilitatea de a se comporta ca niște extrovertiţi atunci când aleg acest lucru.

Introvertiţii au nevoie să fie singuri ca să se poată încărca cu energie, exact așa cum se întâmplă cu o baterie reîncărcabilă, și să poată ieși apoi în lume, să se conecteze cu ceilalţi, explică dr. Jennifer Kahnweiler.

Introvertiţii au nevoie să fie singuri ca să se poată încărca cu energie.

Introversiunea și timiditatea se pot combina sau nu, creând diferite variante de comportament – persoane timide și introvertite; timide, dar nu introvertite; introvertite fără a fi și timide. Aceste tipuri se comportă diferit, dar și coloratura emoţională este diferită în fiecare caz, explică Louis Schmidt. Profesorul a studiat timiditatea la copii, observându-i pe perioada primilor 12 ani de viaţă. Concluzia lui a fost aceea că timiditatea este o trăsătură cu un anumit grad (destul de limitat) de maleabilitate, dar că, deși insuficient studiată, introversiunea se prezintă ca o trăsătură destul de stabilă, cu o probabilitate de influenţare chiar și mai mică.

Definiţi de sensibilitate. Cum să ajuţi un copil-orhidee să înflorească

Citește și: Definiţi de sensibilitate. Cum să ajuţi un copil-orhidee să înflorească

Iată deci o informaţie care pare să le scape părinţilor, profesorilor și angajatorilor care tind să preseze introvertiţii să adopte un comportament de extrovertiţi ca o condiţie a multiplicării șanselor de a atinge succesul.

Succesul este rezervat doar extrovertiţilor?

Adevărul este că angajatul extrovertit este adesea preferat, datorită calităţilor sale evidente (este comunicativ, plin de viaţă, implicat, dornic de noi experienţe), explică Michael Wilmot, de la Universitatea din Toronto, campusul Scarborough. Unul dintre studiile pe care le-a coordonat Wilmot arată că această preferinţă are temeiurile ei. Revizuind alte 91 de studii care au urmărit legătura dintre extroversiune și variabile legate de muncă, echipa lui Wilmot a constatat că în 90% dintre cele 165 de variabile, extrovertiţii se bucurau de mici avantaje, iar în cazul a 4 variabile (motivaţie, emoţii pozitive, legături interpersonale și performanţă), avantajul era evident.

Astfel, cercetătorii au descoperit că extroversiunea este legată de o motivaţie mai puternică de a atinge obiectivele propuse, este strâns asociată cu experimentarea obișnuită a sentimentelor pozitive (care, la rândul său, se asociază cu tendinţa de a lucra mai mult și cu o rezistenţă mai mare la stresul asociat cu unele experienţe de la locul de muncă) și cu o capacitate mai bună de socializare. Performanţele obţinute par să provină din combinaţia celor trei atuuri deja enumerate.

Rezultatele studiului n-ar trebui să determine un introvertit să se considere dezavantajat din start, remarcă Wilmot, explicând că există multe joburi în care caracteristicile introvertiţilor sunt foarte utile. Pe de altă parte, succesul în muncă provine dintr-un ghem complex de factori, printre care inteligenţa și conștiinciozitatea, așa că personalitatea introvertită sau extrovertită nu poate prezice, de una singură, succesul ori insuccesul, conchide cercetătorul.

Introvertiţii și punctele lor forte

Majoritatea introvertiţilor încearcă, la un moment dat, să se comporte ca și cum ar fi extrovertiţi, pentru că acesta este mesajul pe care familia, școala și societatea în întregul ei li-l transmite. În realitate, această încercare de metamorfozare reprezintă o pierdere, atât pentru ei, cât și pentru lumea în care trăim. Afirmaţiile îi aparţin lui Susan Cain, autoarea cărţii Quiet: The Power of Introverts in a World That Can’t Stop Talking. Cain este, potrivit revistei americane Fast Company, una dintre cele mai creative persoane din lumea afacerilor și unul dintre experţii recunoscuţi mondial în management și leadership.

Între o treime și jumătate dintre locuitorii lumii sunt introvertiţi și societatea pare totuși să își fi conceput instituţiile pe măsura nevoilor extrovertiţilor, în timp ce plasează introversiunea undeva între patologie și dezamăgire. Dacă în secolul trecut trăiam în ceea ce istoricii au numit „cultura caracterului”, pe măsură ce oamenii au început să vină în orașe și să lucreze în companii mari, ne-am deplasat spre o „cultură a personalităţii”, observă Cain. În același timp, introvertiţii deţin multe atuuri, iar atunci când acestea nu pot fi valorificate, cu toţii suntem în pierdere, spune autoarea.

Dacă în secolul trecut trăiam în ceea ce istoricii au numit „cultura caracterului”, pe măsură ce oamenii au început să vină spre orașe, ne-am deplasat spre o „cultură a personalităţii”.

Modul în care iau deciziile este un atu al introvertiţilor, pentru că au tendinţa de a analiza mai mult până ajung la rezultatul final, iar unele probleme și momente reclamă exact această manieră de a delibera. Introvertiţii tind, de asemenea, spre prudenţă și nu își asumă riscuri exagerate. Creativitatea este, potrivit studiilor, o altă resursă valoroasă a introvertiţilor, știut fiind faptul că singurătatea reprezintă un ingredient esenţial al creativităţii.

Abilitatea de a asculta, dobândită și pentru că nu își doresc să atragă atenţia asupra lor, îi ajută de asemenea să se conecteze cu ceilalţi la un nivel mai profund. Extrovertiţii tind să vorbească fără a prelucra pe deplin informaţiile transmise de interlocutor, pentru că procesează informaţiile în mod interactiv. Pe de altă parte, introvertiţii procesează informaţiile pe îndelete, așa că aud, înţeleg și oferă un feedback mai atent, spune psihologul Laurie Helgoe.

Liderii introvertiţi pot obţine rezultate la fel de bune ca liderii extrovertiţi, a fost concluzia unui studiu coordonat de profesorul Adam Grant de la Wharton School. Fiecare stil de conducere poate fi la fel de eficient, dar cu grupuri diferite de angajaţi, iar această concluzie este îmbucurătoare pentru cineva care studiază știinţele sociale, pentru că aduce noi dovezi despre complexitatea umană, punctează Grant.

Atunci când sunt pasivi, angajaţii se comportă mai bine conduși de un lider extrovertit, dar în cazul angajaţilor proactivi, echipa lucrează mai eficient cu un lider introvertit. Această relaţie inversă are la bază câteva explicaţii. Liderii extrovertiţi își doresc să fie în centrul atenţiei, așa încât tind să se simtă ameninţaţi de proactivitatea angajaţilor. Pe de altă parte, liderii introvertiţi sunt mai predispuși să fie sensibili la sugestiile angajaţilor, să îi sprijine în aplicarea lor, fără a dori să-și pună neapărat amprenta asupra oricărui proiect.

Cum pot introvertiţii să își valorifice resursele

În vremea în care lucra ca manager de marketing într-o companie importantă, Nancy Ancowitz a fost nevoită să se adapteze unui mediu cu care nu rezona foarte mult. În ședinţe, abia dacă apuca să silabisească ceva printre salvele de replici ale șefilor și colegilor; ideile bune și răspunsurile la întrebări se închegau mai lent, așa că nu se simţea mereu în elementul ei într-un loc în care deciziile se luau instantaneu, iar întreruperile erau zgomotul de fond al zilei. Nici faptul că ușa de la birou trebuia să rămână deschisă, pentru a transmite mesajul că fiecare angajat e un jucător dintr-o echipă, nu o ajuta foarte mult: se furișa în săli de conferinţe goale sau în cafenele, în afara programului, pentru a reuși să se concentreze mai bine.

În final, a decis să se orienteze spre alt job, pentru că în timpul orelor de voluntariat din weekend a găsit ceva care i se potrivește mănușă: îi învaţă pe alţii cum să își dezvolte abilităţile de a-și construi o carieră și lucrează cu peroane introvertite, ajutându-le să se descurce în lumea afacerilor. Un introvertit poate nu doar să supravieţuiască, dar și să prospere pe Wall Street, susţine Ancowitz, pornind de la experienţa ei, care a ajutat-o să înveţe cum să se adapteze și cum să încerce să adapteze mediul organizaţional la nevoile ei.

Introvertiţii au nevoie să-și cunoască foarte bine stilul de personalitate și să înţeleagă cum să stabilească limite pentru a avea o relaţie sănătoasă cu munca.

Nu este nevoie să-ţi strivești personalitatea pentru a reuși, doar că introvertiţii au nevoie să-și cunoască foarte bine stilul de personalitate și să înţeleagă cum să stabilească limite pentru a avea o relaţie sănătoasă cu munca. Astfel, o persoană introvertită ar putea să își amenajeze biroul așa încât să se bucure de mai multă intimitate, să descopere cum poate reduce factorii perturbanţi, precum zgomotul, lumina sau orice alt element de suprastimulare, cum să se pregătească din timp pentru negocieri și întâlniri (având în vedere nevoia de a reflecta mai mult) ori să respecte timpul de care are nevoie pentru a-și reîncărca bateriile. Unele schimbări nu pot fi făcute fără acordul managerului, așa că o discuţie cu acesta este mai mult decât bine-venită: introvertitul trebuie să detalieze modul de lucru care îl avantajează, menţionând totodată cum va ajuta acest lucru compania, notează strategul Cali Williams Yost.

Persoanele introvertite pot deveni vizibile la locul de muncă folosindu-și abilităţile de ascultare și construind astfel relaţii bune, de profunzime chiar, scrie Peter Vogt, autorul cărţii The Introvert Manifesto: Introverts Illuminated, Extraverts Enlightened, care studiază introversiunea de mai bine de un deceniu. Scrisul este un instrument excelent pentru introvertiţi, așa că analizele scrise, care să nuanţeze subiectul în discuţie, trimise șefilor și colegilor, pot face ca respectiva persoană să devină cunoscută pentru profunzimea sa în analiza unor idei și proiecte, chiar dacă nu în timp real, ci în timpul ei.

Din când în când toţi trebuie să facem un pas în afara zonei de confort, așa că a adopta uneori comportamentul unui extrovertit poate fi util pentru atingerea unui anumit obiectiv. În cele din urmă însă, dacă încerci să fii altcineva decât ești în majoritatea timpului, acest efort nu doar că îţi va submina productivitatea, dar te va împinge pe calea spre depresie, susţine Vogt.

Există întotdeauna mai multe șanse să reușești acolo unde poţi să te exprimi conform personalităţii, nevoilor, valorilor și temperamentului tău.

Cele mai bune echipe sunt cele care aduc laolaltă personalităţi diferite, spune Pam Brodsack, vice-președintă a companiei CO-OP Financial Services. În opinia sa, o strategie bună de a-ţi pune în valoare abilităţile este aceea de a face echipă în proiecte cu un extrovertit, o colaborare care poate face să înflorească o persoană introvertită.

În cele din urmă, reușita profesională nu depinde doar de valorificarea punctelor forte, ci și de un mediu potrivit nevoilor introvertitului. Există întotdeauna mai multe șanse să reușești acolo unde poţi să te exprimi conform personalităţii, nevoilor, valorilor și temperamentului tău, spune terapeutul Mark Glubke.

Calea spre maximizarea abilităţilor noastre este aceea de a găsi o zonă în care acestea să fie stimulate și valorificate. Lumea noastră se confruntă cu probleme complexe, iar cu cât vom da libertate introvertiţilor să fie ceea ce sunt, cu atât vom primi mai multe soluţii unice de la ei, conchide Cain.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.