Noua singurătate: povară sau dar?

806

Fără a decide să se izoleze de societate şi fără a fi marginalizaţi sau discriminaţi, din ce în ce mai mulţi oameni trăiesc singuri. În 1950, existau 4.000.000 de adulţi care locuiau singuri în Statele Unite ale Americii, în timp ce astăzi numărul lor este de 8 ori mai mare.

Psihologii şi sociologii care au analizat acest fenomen, într-un articol recent apărut pe site-ul revistei The New Yorker, pun noul stil de viaţă pe seama a 4 factori: emanciparea femeii, gradul de urbanizare, tehnologia informaţională şi speranţa de viaţă crescută a omului contemporan.

În primul rând, emanciparea femeii a făcut ca femeile să acorde o mai mare atenţie carierei decât vieţii de familie, ceea ce a determinat căsătorii la o vârstă medie mai ridicată decât acum 50 de ani.

În al doilea rând, transferul din zona rurală în zona urbană a făcut ca stilul şi ritmul de viaţă să se schimbe. În timp ce distanţa dintre oameni a crescut, viaţa lor socială a avut de suferit. În plus, locurile de muncă ce încurajează o mai mare libertate de mişcare (călătoriile de afaceri în alte oraşe), precum şi un program prelungit de muncă au favorizat pe cei care sunt singuri şi care nu poartă responsabilitatea unui soţ sau copil.

În al treilea rând, comunicarea între oameni este astăzi, mai mult decât oricând, realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare moderne, cum sunt internetul şi social media.

În al patrulea rând, longevitatea omului modern îl influenţează pe acesta în 2 moduri: pe de o parte, nici femeile şi nici bărbaţii nu se mai căsătoresc devreme, pe de altă parte, a doua jumătate a vieţii oferă mai multe ocazii de însingurare, legate de pierderea fortuită a părinţilor, a partenerului de viaţă, a unor prieteni sau despărţirea de colegii de muncă etc.

Individualismul personal vs. individualismul societal

Până la un punct, singurătatea are avantajele ei, care, în esenţă, înseamnă libertate din toate punctele de vedere. Cel singur nu se grăbeşte pentru că este aşteptat la masă de restul familiei, nu se ceartă din pricina administrării nechibzuite a banilor şi nici nu are parte de nopţi nedormite.

Totuşi, cercetătorii au ajuns la concluzia că numărul crescut al celor care sunt necăsătoriţi constituie o problemă pentru societate. În studiul numit „Bowling alone”, cercetătorul Robert D. Putnam, de la Universitatea Harvard, afirmă că singurătatea subminează angajamentul civil pe care o societate democratică îl cere din partea cetăţenilor săi.

Când singurătatea este o chestiune de alegere

Într-o dezbatere despre căsătorie şi relaţii, care a avut loc săptămâna aceasta în Raleigh, Carolina de Nord, câţiva pastori au subliniat că singurătatea este o perioadă care trebuie fructificată. Afirmaţia poate părea paradoxală, în contextul în care, printre primele versete ale Bibliei, Dumnezeu se exprimă folosind expresia „nu este bine ca omul să fie singur”.

Mesajul pastorilor se îndreaptă către cei care nu sunt singuri ca urmare a unei alegeri personale, tineri şi tinere care caută un partener de viaţă pe care nu l-au găsit încă. În opinia pastorilor, tinerii care sunt încă singuri ar trebui să încerce să descopere cât mai mult despre ceea ce sunt şi pot, precum şi despre ce îşi doresc de la un partener. Altfel, există riscul ca, orbiţi de propriile dorinţe de a se căsători cu cineva, să nu poată vedea ceea ce face Dumnezeu în mod concret în viaţa lor.

De asemenea, singurătatea poate să fie şi asumată, o alegere făcută cu un anume scop. John Stott, un evanghelist creştin, a ales să rămână necăsătorit pentru a sluji lui Dumnezeu. Într-un interviu pentru Christianity Today, Stott a afirmat că Biblia conţine şi pasaje care vorbesc despre o viaţă de slujire de felul acesta (inclusiv exemplul apostolului Pavel), dar că aceasta nu înseamnă că cine alege astfel trebuie să considere că este superior altuia care alege să se căsătorească.