Viaţa religioasă, o soluţie la stres?

212

Unii oamenii simt că tensiunea acumulată în timpul săptămânii de lucru este, câteodată, atât de intensă încât un week-end nu este suficient pentru a-și reîncărca bateriile. Cuvintele de ordine sunt stres și oboseală cronică.

Oamenii de știinţă nu mai contenesc să demonstreze cât de mult rău poate face stresul intolerabil. Într-un interviu publicat recent în revista Time, neurologul Bruce McEwen avertizează, de exemplu, că expunerea prelungită la acel stres care se instalează când nu (mai) avem resurse interioare sau exterioare pentru a face faţă lucrurilor negative din viaţa noastră, poate provoca inflamări ale creierului.

„Inflamaţia din creier [poate] dizabilita factorii care duc la creștere și la formarea de noi conexiuni," explică neurologul, arătând că această situaţie generează un cerc vicios. Omul nu are resurse să facă faţă problemelor. Se stresează. Stresul îi afectează creierul. Creierul afectat nu mai generează resurse noi. Omul rămâne blocat în situaţia problematică.

Mulţi tind să privească stresul din două extreme. Fie să îi minimalizeze impactul, ignorând consecinţele distrugătoare pe care le poate avea pe termen lung, fie să îi supraestimeze impactul, căzând în capcana victimizării. Aceia care trec la acţiune, încercând să combată stresul din viaţa lor au succes atunci când lucrează asupra unor factori precum alimentaţia, exerciţiul fizic şi, de ce nu, credinţa.

Rolul religiei, observat de ştiinţă

Persoanele care cred într-un Dumnezeu binevoitor tind se se îngrijoreze mai puţin și sunt mai toleranţi faţă de incertitudinile vieţii decât cei ce cred într-un Dumnezeu indiferent sau răzbunător. Concluzia aparţine cercetătorilor de la McLean Hospital, afiliat Harvard și încheie studiul publicat recent în Journal of Clinical Psychology.

Atunci când oamenii se gândesc la Dumnezeu, creierul lor acţionează diferit, în sensul în care manifestă mai puţin stres în faţa greșelilor care dau naștere la temeri și îngrijorări. La polul opus, ateii au reacţionat diferit. Explicaţia dată de specialiști este aceea că pentru oamenii religioși gândul la Dumnezeu se materializează într-o perspectivă asupra vieţii conform căreia nimic nu are loc la întâmplare iar evenimentele inexplicabile au totuși o logică. Există argumente că această perspectivă asupra lumii duce la o viaţă mai lungă și mai fericită.

În plus, religia funcţionează ca o „frână", ajutându-i pe credincioşi să simtă mai puţină nelinişte atunci când greşesc, spre deosebire de necredincioşi. Este concluzia unui studiu ştiinţific realizat la Universitatea din Toronto, citat de Pew Forum.

Specialiştii au măsurat răspunsul defensiv al oamenilor atunci când greșesc, și au raportat rezultatele la credinţa acestora. În timpul experimentului, participanţii au avut electrozi cu ajutorul cărora li s-a măsurat activitatea cerebrală, în timp ce rezolvau diverse teste cognitive. Subiecţii au trebuit, apoi, să îşi identifice gradul de credinţă în Dumnezeu, pe o scală de la unu la şapte. Rezultatele au fost publicate în jurnalul Pshycological Science.

Studiul a arătat că aceia care erau religioşi şi care susţineau că ei cred în Dumnezeu au avut niveluri reduse de stres asociat activităţii neuronale, atunci când au aflat despre rezultatele slabe obţinute la test, comparativ cu aceia care au spus că nu sunt religioşi sau credincioşi. Cu cât zelul religios sau credinţa în Dumnezeu era mai mare, cu atât activitatea cerebrală specifică momentelor de confruntare cu propria greşeală, era mai redusă.

Autorii studiului au explicat că „dacă ne gândim că religia îi determină pe oameni să reacţioneze faţă de greşelile lor cu mai puţină durere şi să adopte o mai mică atitudine defensivă… pe termen lung, efectul acestei reacţii se traduce prin faptul că oamenii religioşi îşi trăiesc viaţa cu mai multă stăpânire de sine decât cei nereligioşi, fiind mult mai capabili să facă faţă unei vieţi stresante într-o lume care poate deveni ostilă oricând."