Dacă ai un device conectat la internet de pe care poţi citi acest material, e foarte probabil că îţi permiţi și câte un concediu plecat de acasă vara. Și cel mai probabil te străduiești ca acel concediu să îl petreci într-un loc în care, dacă ai putea, te-ai vedea trăind și în restul anului.

Uneori ne place să evadăm în locuri cât mai aproape de natura de a cărei prezenţă suntem vitregiţi în cea mai mare parte a timpului: mergem la mare, la munte sau, mai neutru, la ţară. Alteori ne place să experimentăm pentru câteva zile traiul într-un oraș cu o cultură sau un stil de viaţă exuberant. Ne planificăm escapada estivală în funcţie de cât de mult ni se aplică (și cât de conștienţi suntem de) faptul că timpul pe care îl avem la dispoziţie este limitat și că nu avem la dispoziţie decât o singură încercare pentru o vacanţă de vară frumoasă. Dar dacă am putea trăi tot anul într-un loc care să aibă toate coordonatele fericirii pe care le așteptăm de la o vacanţă? Presupunând că am putea da la o parte tot ce ne împiedică să ne alegem acum zona ideală, ce ar fi cel mai bine să alegem: creierii munţilor sau inima metropolei?

Între traiul la oraș și traiul la ţară a existat dintotdeauna o competiţie, iar recent ea a antrenat tabere pătimașe. Se știe că locul în care trăim ne afectează starea de bine, fie că vrem, fie că nu. Și, de cele mai multe ori, viaţa la ţară iese câștigătoare după un calcul teoretic. Gândim că a trăi în provincie contribuie și la bunăstarea noastră psihică, și la sănătatea fizică. Când vine vorba de practică însă, altele sunt criteriile pe care le luăm în calcul și care ne duc la decizia de a trăi totuși la oraș.

Însă, cel mai adesea, competiţia aceasta nu se poartă pe terenul obiectiv, al știinţei. Așa că exact aici vă invităm să privim. Vom descoperi că avantajele și dezavantajele celor două opţiuni se văd mult mai nuanţat decât în eternele discuţii în contradictoriu, iar nuanţele acestea nu sunt întotdeauna ușor de intuit.

Dezavantaje neașteptate ale provinciei

Primul criteriu care ne vine în minte atunci când comparăm viaţa la oraș cu viaţa în provincie este poluarea. Unele surse spun că cele mai poluate trei localităţi din România sunt orașele Iași, Brașov și București. Altele înlocuiesc Brașovul din top 3 cu orașul Craiova. Există chiar și un portal cu date obţinute de la Ministerul Mediului, care monitorizează constant calitatea aerului în cele mai importante orașe din România și ierarhizează rezultatele într-o manieră care ne ajută să avem foarte ușor imaginea de ansamblu asupra ţării noastre.

În România, zonele rurale au de obicei un rating bun în privinţa calităţii aerului, însă există ţări în care aerul de la ţară este mai poluat decât aerul de la oraș. O statistică privind poluarea aerului în India a indicat că, în anul 2015, nu mai puţin de 1,1 milioane de cetăţeni au murit din cauza aerului murdar și, surprinzător, trei sferturi dintre victime erau indieni din mediul rural. Acest lucru se explică prin prisma faptului că aerul din mediul rural indian este poluat de fumul provenit din incendierea buruienilor de pe terenurile agricole, precum și de fumul provenit din arderea lemnului sau a bălegarului de vacă, ambele folosite drept combustibil pentru gătit și încălzire.

În Indonezia, curăţarea câmpului prin incendiere provoacă luni întregi de pâclă poluantă care planează deasupra regiunilor rurale, uneori afectând chiar și ţările vecine, precum Singapore, Malaysia și Thailanda. Aerul poluat nu stă ţintuit deasupra zonei în care este produs. Așa se întâmplă că fumul provocat de focuri aprinse în America de Sud sau în sudul Africii ajunge să circule în întreaga emisferă sudică. Chiar și așa, aerul din emisfera sudică este în general mai curat decât aerul din emisfera nordică, unde locuiesc mai mulţi oameni.

Tentaţia de a crede că problema poluării în mediul rural este doar apanajul ţărilor în curs de dezvoltare nu este întemeiată, fiindcă multe ferme din ţări dezvoltate din Europa, Rusia, China și SUA folosesc fertilizatori despre care se știe că poluează. Și, uneori, pentru poluarea din zonele rurale nici măcar nu este de vină omul – vezi, de exemplu, incendiile sălbatice din SUA, care nu doar că sunt un pericol pentru cei care locuiesc în vecinătatea unor păduri, ci poluează prin fumul lor și regiunile apropiate, fiind un dezastru pentru aer.

Un loc special în inima multora îl ocupă imaginea unei pante montane pline cu flori al căror miros discret este singurul element care modifică puritatea rece a aerului. Cu siguranţă, aerul montan este mult mai respirabil, pentru că este mult mai curat decât în alte regiuni. Însă o altitudine mai ridicată nu este neapărat un avantaj. Unele cercetări au relevat faptul că persoanele care locuiesc la altitudini mai mari de 2.500 de metri sunt dezavantajate în privinţa sănătăţii respiratorii în raport cu cele care locuiesc la altitudini de 1.500-2.000 de metri. Iar una dintre explicaţii stă în faptul că traiul la o altitudine foarte ridicată vine la pachet cu dezavantajul că mașinile și alte utilaje (mașini de tăiat lemne, mașini agricole, transportatoare ș.a.) operează mai ineficient la altitudine mai mare și poluanţii pe care îi emit sunt mai nocivi, ca urmare a radiaţiei solare mai ridicate în aceste locuri.

Avantajele contraintuitive ale urbei

Viaţa la oraș vine cu numeroase avantaje, însă nimeni nu s-ar gândi să pună pe lista lor și avantaje de sănătate. Oamenii de știinţă însă fac acest lucru, după ce au descoperit că orășenii sunt mai puţin predispuși la astm, alergii sau depresie decât cei care locuiesc la ţară. Observaţiile acestea au fost făcute pe categorii foarte diverse de populaţie și pe parcursul mai multor ani, deci nu putem spune că sunt descoperiri legate în mod strict de o anumită regiune.

Oamenii de știinţă au constatat că, în SUA, orășenii sunt mai puţin predispuși la obezitate, la suicid și chiar sunt mai puţin ameninţaţi de riscul unui accident auto. Un aspect ușor de ignorat de orășenii care se bucură de el este faptul că locuitorii orașelor au mai puţine probleme decât cei de la ţară cu insectele purtătoare de diverse boli.

Însă poate cel mai interesant este că, la momentul bilanţului, adică spre finalul vieţii, vârstnicii de la oraș se declară mai fericiţi decât cei de la ţară și, se pare, chiar tind să trăiască mai mult.

Nu-i chiar așa de simplu

O citire superficială a studiilor ne-ar putea face pe unii, ca locuitori ai blocurilor moștenite din perioada sistematizării comuniste, să ne amuzăm de faptul că ni se sugerează să fim mulţumiţi cu traiul la oraș, fiindcă, în definitiv, acesta este mai fericit decât viaţa la ţară. Însă o concluzie mai înţeleaptă nu este aceea că urbanizarea este de dorit, ci că dezbaterea viaţa la ţară versus viaţa la oraș ar trebui să ţină cont de mai mulţi factori decât imaginile noastre romantice dobândite în vacanţele de vară.

Este incontestabil faptul că izolarea noastră de natură ne-a alienat de ceva înnăscut care ne făcea bine. Oamenii de știinţă au documentat cu fidelitate numeroasele avantaje ale apropierii noastre de natură și, implicit, lucrurile pe care le pierdem atunci când trăim izolaţi între betoane. Contactul cu natura crește nivelul de activitate fizică, precum și de activitate socială, ambele asociate cu numeroase beneficii pentru sănătatea fizică și psihică. Nu doar că numărul markerilor fizici ai stresului tinde să se reducă în prezenţa stimulilor plăcuţi și calmanţi ai naturii, dar sub acţiunea acestora din urmă numărul limfocitelor (cu rol în protecţia împotriva cancerului și a infecţiilor virale) crește. Apropierea de o apă reduce considerabil stresul celor atât de norocoși încât să locuiască lângă un ocean, un râu sau un lac. Nu doar că plaja oferă spaţiul și invitaţia la sport, ci și posibilitatea de a ne expune la soare și a sintetiza astfel atât de necesara vitamină D.

Un studiu efectuat de o echipă internaţională coordonată de un cercetător de la Universitatea din Extern (Marea Britanie) a descoperit că oamenii sunt mai fericiţi atunci când trăiesc în spaţii urbane care au zone verzi generoase. Faţă de locuitorii unor zone care nu se bucură de spaţii verzi, aceștia au demonstrat un nivel semnificativ mai scăzut de tulburare mintală și un nivel considerabil mai mare de satisfacţie cu privire la viaţă. Datele acestea au fost obţinute din analizarea răspunsurilor a peste 10.000 de oameni care au participat la diverse alte cercetări pe parcursul a 18 ani. Și un punct forte al acestei cercetări a fost acela că a comparat efectele benefice ale spaţiilor verzi cu ale altor factori care influenţează starea de bine. Astfel oamenii de știinţă au putut delimita clar efectele contactului cu natura de beneficiile pe care le au alţi factori, cum ar fi faptul de a fi căsătorit (ceea ce are un impact de trei ori mai mare pentru bunăstarea psihică decât apropierea de natură) sau faptul a avea un serviciu (ceea ce are un impact de zece ori mai mare decât contactul cu natura).

Soluţia cere muncă

Ceea ce sugerează studiile este că mutatul la ţară nu este un deziderat sănătos atunci când este adoptat fără discernământ. Nu doar pentru că nu ne-ar face bine tuturor în egală măsură, ci și pentru că nu toţi avem posibilitatea să facem lucrul acesta. (În plus, paradoxul amuzant este că, dacă ne-am muta cu toţii la ţară, provincia ar deveni urbe.)

Soluţia vine, ca în numeroase alte cazuri, din echilibru. Putem visa cu ochii deschiși la o căsuţă în mijlocul unei poieni idilice, dacă avem un salariu din care nu ne permitem nici măcar să facem un drum lunar cu mașina până acolo? Sau ce ne garantează că traiul izolat, în apropierea imediată a naturii, este practic pentru cineva obișnuit cu traiul într-o aglomerare urbană cu servicii publice funcţionale? (Să nu uităm, de exemplu, că natura nu înseamnă doar vreme însorită și briză. Are și ea capriciile ei, nu tocmai compatibile cu confortul.) Sigur, aceasta este o extremă a idealizării, iar vestea bună este că nu avem nevoie de ea pentru a ne bucura de avantajele naturii, amintite anterior.

Ar fi greșit să sperăm că putem scăpa de tot ce ne face rău la oraș pur și simplu fugind la ţară și colonizând un spaţiu în natură. Traiul la ţară ne solicită responsabilitatea la fel cum o solicită și traiul la oraș, doar că pe alte paliere. O asumare serioasă a responsabilităţilor de locuitor al unui oraș ne-ar putea ajuta enorm la recuperarea unora dintre avantajele naturii, pe care le-am pierdut odată cu urbanizarea. Dacă am fi posesivi până la gelozie faţă de spaţiile verzi măcelărite de interesele financiare ale vreunui edil sau ale altuia, dacă am vota primari care să se preocupe de gospodărirea apelor intravilane, dacă noi înșine ne-am îngriji de zonele de verde din apropierea blocului în care stăm, traiul la oraș ar putea recăpăta unele dintre avantajele traiului la ţară.

De cealaltă parte, dacă am susţine măsuri politice care încurajează în mod real economia locală din mediul rural, pe cele care susţin investiţiile în infrastructură și în dezvoltarea și diversificarea atât de necesare instituţiilor publice din provincie, viaţa la ţară ar putea câștiga multe dintre avantajele considerate prioritare pentru alegerea vieţii urbane, în defavoarea ruralului.

Este nevoie de eforturi colective pentru a maximiza avantajele în orice comunitate umană, fie rurală, fie urbană, și pentru a reuși un echilibru care să îmbine cele mai dorite avantaje ale ambelor lumi. Până atunci, alegerea între la ţară și la oraș va depinde de condiţiile specifice în care se află cel care alege și de modul în care își analizează aceste circumstanţe, punând în balanţă sănătatea și bunăstarea sa generală. Nimeni nu hotărăște într-un mediu ideal care să fie locul în care să își așeze căminul, și rareori contextul unei familii se va potrivi total cu contextul alteia. Atunci când decizia vizează o întreagă familie, e nevoie de o înţelegere profundă a avantajelor și a riscurilor, pentru ca, informată, familia să poată decide în siguranţă, pentru etapa curentă de viaţă, unde este mai bine să locuiască.

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.