Cel mai important ingredient într-o căsnicie nu este comunicarea, nu este încrederea reciprocă, și nu este nici măcar dragostea.

Ceea ce face ca un mariaj să dureze în mod fericit este loialitatea. Aceasta este teza pe care psihologul britanic Tracey Cox o susţine cu argumente într-un studiu citat de Daily Mail.

Timp de 11 ani, Cox a urmărit evoluţia a 172 de cupluri proaspăt căsătorite și a concluzionat că numitorul comun al cuplurilor care rezistă în timp este loialitatea partenerilor, dublată de dorinţa de a rezolva problemele. Aceste două ingrediente, spune ea, sunt mult mai importante decât simplele declaraţii de dragoste.

Însă, acest devotament de care vorbește cercetătoarea britanică nu este ușor de concretizat, fiind supus unei presiuni intense de-a lungul căsătoriei. Monotonia monogamiei, rutina vieţii cu aceeaşi persoană, presiunea financiară și responsabilităţile de părinte sunt doar câteva dintre obstacolele care apar în relaţiile de lungă durată. „Este imposibil să nu se ajungă la certuri sau conflicte în astfel de condiţii”, spune Tracy Cox. Cu toate acestea, situaţia nu trebuie să fie considerată disperată, stările de tensiune în familie, în mod paradoxal, au un rol benefic. „Cu cât eşti mai capabil să-ţi revii din perioade grele, cu atât mai mult eşti încrezător în relaţia ta şi cu atât devii mai puternic”, a explicat cercetătoarea britanică.

Comentând asupra altor rezultate ale cercetării, Tracy Cox a afirmat că nici măcar compatibilitatea atât de mult susţinută de psihologi nu deţine un rol determinant în reușita vieţii de cuplu. În opinia ei, această compatibilitate este supraestimată. Dorinţa de a face aceleaşi lucruri în acelaşi timp nu este un factor important în reuşita unei căsnicii. „Acesta este și un motiv pentru care studii anterioare au aratat că acele cupluri care locuiesc împreună înainte de căsătorie nu rezistă la fel de mult precum cele care aşteaptă mai întâi nunta. Cei care aşteaptă sunt, de obicei, mai religioşi şi, prin urmare, mai dispuşi să-şi asume un angajament pe viaţă”, a explicat Cox.

Mai este importantă dragostea?

Deși studiul lui Cox reconfirmă importanţa angajamentului și a luptei permanente pentru binele vieţii de familie, el pare totuși să submineze importanţa iubirii în cuplu. Să fie aceasta o corelativă a faptului că, așa cum au susţinut alţi psihologi, dragostea durează 3 ani? Ei bine, un studiu coordonat de psihologul Bianca Acevedo din cadrul Universităţii Stony Brook din New York, care a urmărit să afle cât timp durează dragostea, a infirmat această ipoteză. În urma unui studiu pe 17 persoane, majoritatea trecute de vârsta de 50 de ani, şi care susţineau că încă se mai iubesc, Acevedo a constatat că la nivelul creierului oamenilor de vârstă mijlocie exista acelaşi nivel de activitate cerebrală ca în rândul tinerilor îndrăgostiţi, conform dnews.

Rezultatele acestei cercetări au indicat faptul că oamenii sunt capabili să se iubească toată viaţa cu aceeaşi intensitate şi pasiune. Specialiştii s-au concentrat pe factori precum pasiunea, romantismul şi apetitul sexual al partenerilor. „Descoperirile sunt în contradicţie cu părerile tradiţionale în ceea ce priveşte romantismul, conform cărora interesul faţă de partenerul de viaţă scade progresiv în prima decadă a relaţiei, dar fiţi siguri că sunt reale”, spune și Arthur Aron, psiholog la Universitatea Stony Brook, informează și Psychologies Magazine.