Numai 5 minute până la iminenta Judecată de Apoi

149

Oamenii de ştiinţă americani au anunţat că în 2013, acul simbolicului ceas care numără minutele până la Judecata de Apoi (văzută sub forma unei apocalipse nucleare) a rămas cu cinci minute înainte de miezul nopţii. Aceasta înseamnă faptul că, în 2013, liderii mondiali nu au realizat progrese semnificative în lupta împotriva schimbărilor climatice şi împotriva proliferării armelor nucleare, care ar putea aduce sfârşitul vieţii.

Ceasul Judecăţii de Apoi este un simbol universal recunoscut, care marchează numărătoarea inversă până la declanşarea unei catastrofe globale. Ceasul a fost creat în 1947, de o echipă de fizicieni americani de la Buletinul Cercetătorilor Atomici, consiliaţi de un board mai mare, din care fac parte şi 18 laureaţi ai Premiului Nobel. Mişcarea acelor ceasului mai aproape sau mai departe de ora 12 simbolizează urgenţa pericolelor nucleare pe care fondatorii revistei şi comunitatea ştiinţifică mai largă încearcă să o transmită liderilor politici şi publicului din întreaga lume.

De-a lungul timpului, minutarul a fluctuat. La prima imagine a ceasului, acul arăta şapte minute înainte de „miezul nopţii", iar cel mai aproape ceasul s-a aflat în anul 1953, cu numai două minute înainte de o posibilă catastrofă. În acel an, atât Rusia, cât şi Statele Unite au decis să realizeze şi să testeze bomba cu hidrogen, o armă de departe mai puternică decât orice bombă atomică.

La polul opus, omenirea s-a aflat cel mai puţin în pericol în anul 1991, când acul ceasului a fost dat înapoi cu 17 minute înainte de miezul nopţii. Decizia a fost determinată de încheierea războiului rece, când Rusia şi Statele Unite au început să-şi reducă semnificativ arsenalele nucleare.

Anul 2013 a fost caracterizat de o serie de factori pozitivi, precum discuţii în ceea ce priveşte problema programului nuclear iranian, reducerea stocurilor de materiale nucleare de natură să fie utilizate la fabricarea armei atomice, retragerea armelor chimice din Siria, dar şi permanentele negocieri de pace cu Coreea de Nord, măcinată de foame şi sărăcie, care începe ameninţările nucleare ori de câte ori are nevoie de mâncare sau bani din partea ONU sau SUA.

Un climat de inacţiune

În ceea ce priveşte acţiunile însă, anul trecut a stat mai degrabă sub semnul inacţiunii. Rusia şi SUA şi-au menţinut uriaşele arsenale nucleare, India, China şi Pakistanul şi-au crescut capacităţile militare nucleare, iar dovezile privind ameninţările legate de schimbările climatice şi cauzele antropice ale acestor schimbări s-au înmulţit. Toate aceste schimbări (creşterea temperaturii medii a planetei, creşterea nivelului oceanului, subţierea calotei glaciare, creşterea nivelului de acid din ocean şi a dioxidului de carbon din atmosferă ş.a.m.d.) au fost observate şi documentate încă din anii 1950.

Citând aceşti factori, fizicienii consideră că schimbările climatice ce vor avea loc în viitorul apropiat vor conduce la războaie nucleare care vor avea ca miză zonele prielnice pentru locuit de pe Pământ, în care efectele acestor factori vor fi cât mai slabe.

Alte scenarii ştiinţifice legate de sfârşitul lumii

În ceea ce priveşte sfârşitul lumii, oamenii de ştiinţă au în minte diferite scenarii, bazate pe fenomene naturale ce pot avea loc. Cel mai recent dintre aceste scenarii este erupţia supervulcanilor planetei, a căror activitate seismică poate avea loc oricând şi fără avertizare. Explicaţia dată este flotabilitatea magmei din interiorul scoarţei terestre, care are efecte imprevizibile. Puterea pe care o poate exercita magma poate fisura un sol stâncos cu o grosime de 10 kilometri, prin care pot fi eliberaţi între 3.500 şi 7.000 de kilometri cubi de lavă. O asemenea erupţie şi consecinţele sale au puterea de a scădea temperatura globală cu 10 grade Celsius pe o perioadă de zece ani, iar cenuşa vulcanică poate bloca raze soarelui.

Un al doilea scenariu include un accident cu un asteroid cu diametrul de 50 de metri, care este prognonzat pentru perioada următorilor 100 de ani. Imapctul ar putea cauza inundaţii locale, distrugerea unor oraşe întregi şi a terenurilor arabile din zona respectivă. În aceeaşi sferă este inclusă şi coliziunea cu o cometă. În prezent, cometele sunt dificil de descoperit de la depărtare, din cauza suprafeţei întunecate. În consecinţă, ele pot fi vizibile instrumentelor astronomilor numai când se apropie de soare şi sunt luminate în mod direct de lumina acestuia. Din păcate, chiar dacă aceştia au avea instrumentele potrivite pentru identificarea cometelor, o ciocnire nu poate fi evitată prin niciun mijloc existent.

O altă problemă vitală pentru Pământ poate fi şi apocalipsa algelor, mai exact alterarea atmosferei de către algele microscopice ce trăiesc în cele mai multe lacuri, râuri, mări şi oceane ale planetei. În cazul în care aceşti microbi nu ar putea folosi apa, ei ar consuma rezervele de sare din pământ pentru a supravieţui. Astfel, fiinţele ar putea sfârşi asfixiate, dacă algele din ocean care au dus la apariţia oxigenului în atmosferă vor începe astfel să genereze clor, potrivit geobiologului Joe Kirschvink, de la Institutul de Tehnologie din California.

O ipoteză despre care s-a scris mult este o pandemie. Cu toate că un singur virus nu are capacitatea de a distruge întreaga omenire, oamenii de ştiinţă nu exclud apariţia unor virusuri mutant care să distrugă o varietate de fiinţe pe pe Pământ.

Ce ne lipseşte pentru o lume mai sigură

Pentru a trăi într-o lume mai sigură, organizaţiile internaţionale (precum ONU şi A.I.E.A. – Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică) sugerează luarea câtorva măsuri. Mai întâi, China şi SUA ar trebui să încheie un tratat de interzicere a testării nucleare. Apoi, capacitatea A.I.E.A. ar trebui crescută pentru a putea supraveghea tehnologia creării de arsenal nuclear.

Măsuri-cheie trebuie luate şi în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de carbon şi transferarea greutăţii energetice, de la folosirea energiei obţinute din cărbuni şi petrol la sursele de energie regenerabile şi ecologice.

Experţii fac apel la secretarul general al Naţiunilor Unite să-şi axeze atenţia pe răspândirea rapidă a noilor tehnologii, al căror ritm de dezvoltare depăşeşte capacitatea societăţii de a le ţine sub control. Ei evocă, în acest context, posibile ameninţări din partea noilor tehnologii cyber şi biologice, avertizând în legătură cu pericolul reprezentat de proliferarea dronelor de luptă.