Proprietăţile mecanice care le permit peştilor să înoate ar putea conduce la o mai bună înţelegere a modului de control neuronal al mişcării şi, totodată, la dezvoltarea de vehicule subacvatice inspirate din natură, susţin cercetătorii americani citaţi de Science Daily.
În urma studiilor realizate, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Northwestern au descoperit că acele specii de peşti cu o frecvenţă redusă de activare a musculaturii şi cu un corp rigid au înregistrat valori optime pentru toate caracteristicile studiate.
De asemenea, speciile de peşti trebuie să fie rezistente la micile modificări apărute de la o generaţie la alta în caracteristicile fizice. Atâta timp cât rigiditatea corpului depăşeşte o anumită valoare impusă, abilitatea de a înota rapid nu este afectată de nivelul rigidităţii, spun cercetătorii. Deşi depinde de parametrii mecanici, această abilitate de înot nu este afectată de schimbările minore între generaţii, au confirmat oamenii de ştiinţă.
Nu în ultimul rând, cercetătorii au analizat curbura ondulaţiilor pentru a determina dacă aceasta era rezultatul unei deformări prin răsucire singulare sau dacă astfel de îndoiri sunt necesare în fiecare punct al corpului. Modelele simple de mişcări dau naştere unei deformări complicate vizual, au observat cercetătorii. „Acest lucru sugerează că animalul nu are nevoie de un control precis al mişcărilor sale", a declarat Neelesh Patankar, profesor de inginerie mecanică la Şcoala de Inginierie şi Ştiinţe Aplicate McCormick din cadrul Universităţii Northwestern.
