Suntem pregătiţi pentru revoluţia mașinilor autonome?

91

De-a lungul timpului, odată cu avansul tehnologiei, modelele de transport au evoluat și s-au schimbat. Următoarea schimbare pare să fie înlocuirea mașinilor obișnuite cu mașini autonome, o reală revoluţie care va atinge aproape fiecare aspect al societăţii, de la unde vom decide să locuim la câţi oameni vor mai muri în accidente rutiere. S-ar putea ca, într-o sută de ani, privind în urmă, schimbarea să nu pară doar pozitivă, ci și inevitabilă, însă care este starea noastră în prezent? Suntem pregătiţi psihologic pentru asta?

America este casa celor mai multe companii și centre de cercetare care se ocupă cu dezvoltarea mașinilor autonome, ceea ce înseamnă și că o bună parte din investiţiile făcute în domeniu au poposit în economia americană. În Asia, Singapore iese în faţă cu legislaţia cel mai bine pusă la punct și cu un entuziasm crescut în rândul consumatorilor pentru tehnologie. Pe continentul european, Olanda are cel mai eficient sistem de infrastructuri, care ar putea fi adaptat destul de ușor la mașinile autonome, incluzând cea mai densă staţie de încărcare pentru mașinile electrice din lume, cu aproximativ 27.000 de locaţii disponibile publicului. Ce mai așteptăm atunci?

Dinspre analiști, veștile sunt extrem de bune. Grupul Gartner, una dintre companiile de top în consultanţă și cercetare IT la nivel mondial, preconiza că, în mai puţin de doi ani, 250 de milioane de vehicule interconectate vor fi în circulaţie. Forumul Economic Mondial anticipa că aceste vehicule vor genera o mie de miliarde de dolari în „beneficii economice pentru consumatori și pentru societate” în doar zece ani de la începerea comercializării lor, iar Institutul Brookings pentru politici publice se aștepta ca, până în 2040, vehiculele autonome să deţină 25% din piaţa globală de mașini.

Cu toate acestea, trecând peste aceste câteva exemple de entuziasm neabătut, realitatea este că în prezent cei mai mulţi nu suntem pregătiţi pentru această revoluţie. Nu doar că trebuie gândite și puse în practică proiecte de infrastructură mamut, pentru pregătirea străzilor și a staţiilor de încărcare, dar trebuie puse la punct și reţelele de internet pe care mașinile trebuie să le acceseze wireless pentru a-și transmite una alteia datele receptate de senzori. Or putem număra pe degetele de la două mâini ţările care se pregătesc serios în acest sens. Pe de altă parte, accesarea și împărtășirea unei cantităţi de date enormă despre naveta oamenilor vor avea un impact legal, siguranţa și intimitatea datelor trebuind cumva să fie protejate. În prezent, la nivel global nu există nicio ţară pregătită pentru vulnerabilităţile la hacking ale mașinilor viitorului, conform Grupului pentru Securitatea Datelor Ballard Spahr. Deși încă nu s-au înregistrat rapoarte despre acţiuni de hacking care să fi provocat daune, mai mulţi hackeri au demonstrat că pot accesa și controla o astfel de mașină.

Pe lângă aceasta, deocamdată mașinile autonome nu au reușit să demonstreze că pot într-adevăr să reducă semnificativ numărul de accidente rutiere, așa cum se pretinde, ba chiar contrariul. Mai multe mașini autonome Uber au fost implicate în accidente rutiere în perioada de testare, dintre care cel mai recent, care s-a întâmplat doar acum două luni, a fost fatal pentru o biciclistă lovită de mașină. Dar Tesla Motors a înregistrat primul accident fatal în 2016, când senzorii mașinii nu au reușit să detecteze un tir care traversa autostrada și mașina a intrat cu viteză maximă sub tir, provocând moartea șoferului care se afla la bord. Or studiile psihologilor au arătat că în final încrederea va determina rata de adoptare a tehnologiei de către consumatori. „Dacă oamenii nu se simt confortabil să își pună viaţa în mâna inteligenţei artificiale, atunci nici avansul tehnic și nici politicile publice nu vor conta. Dacă oamenii nu cumpără produsul, economia clădită în jurul acestor mașini moare și ăsta e finalul poveștii”, rezumă scurt profesorul de la MIT Iyad Rahwan.

Conform unui sondaj realizat anul trecut de către Asociaţia Americană a Automobilelor, trei din patru americani se tem să urce într-o mașină autonomă și doar 10% din public s-ar simţi în siguranţă să împartă șoseaua cu mașini autonome. Iar un studiu mai recent, realizat de această dată pe publicul chinez, arată că riscul pe care oamenii îl percep în legătură cu aceste vehicule devine tolerabil când este demonstrabil că mașinile autonome sunt de patru, cinci ori mai sigure ca cele normale, în termeni de reducere a accidentelor rutiere. Pentru a fi acceptabile în masă ar fi nevoie ca riscul presupus să fie cel puţin egal cu cel al transporturilor în masă, cu avionul sau trenuri de mare viteză.

Însă Rahwan este de părere că nici asta nu ar fi îndeajuns pentru unii, pentru că oamenii au frici iraţionale – unora le este frică să zboare cu avionul, deși este unul dintre cele mai sigure mijloace de transport. Pe lângă aceasta, mai trebuie luat în calcul și faptul că este greu să dezvolţi încredere în ceva despre care nu știi cum funcţionează și cum ia decizii, mai ales pe cele etice. Nimeni nu va cumpăra o mașină care, în loc să prioritizeze siguranţa cumpărătorului, prioritizează siguranţa celorlalţi din trafic. Un asemenea model de business pur și simplu nu este funcţional, spune Rahwan. Oamenii cu greu pot să rezolve la rece asemenea probleme etice, deci le este și mai greu să își închipuie că niște mașini ar putea face alegeri mai bune. Or toată miza acestei industrii este să reducă numărul de accidente rutiere cauzate de eroarea umană.

Sfatul lui Rahwan, dar și al altor specialiști în domeniu este ca industria și guvernele să aibă o abordare mult mai măsurată și treptată spre autonomie totală, promovând mai întâi tehnologii care doar să asiste șoferii să facă mai puţine erori. Asta ar avea un efect pozitiv imediat asupra riscului rutier și oamenii ar privi cu alţi ochi posibilităţile de creștere a acestui efect. „Ar trebui să fim foarte realiști cu ceea ce promitem. Dacă promitem o îmbunătăţire a status quo-ului, o reducere a riscului pentru toată lumea, pasageri și pietoni, este o ţintă admirabilă și un progres pe care ar trebui să îl luăm în serios. Cred că este crucial să fim foarte transparenţi în privinţa ţintei stabilite și a progresului care se face pentru a atinge acea ţintă”, conchide Rahwan.