Etichetă: incredere

Privind în urmă, știu că Dumnezeu nu numai că mi-a împlinit dorinţele inimii, dar mi-a dat mult mai mult. Partea mea a fost să mă predau Lui și să mă încred în înţelepciunea și scopurile Lui pentru viaţa mea.

Sigur te-ai întâlnit cel puţin o dată cu persoane care au o încredere naivă în oameni. Sau poate că ești una dintre ele. În general, aceste persoane sunt asociate un nivel mai scăzut de inteligenţă. Cercetători de la Universitatea Oxford au publicat un studiu care contrazice această părere.

Metafora scaunului de lemn a fost adesea folosită pentru a ilustra modul în care evoluează credinţa. Este o metaforă care merită explorată și folosită ca punct de plecare în dezvoltarea unei teorii a scaunului.

Cum ne ajută dragostea, cum ne influenţează, cum să o arătăm faţă de cei din jurul nostru și cum să o primim?

Într-o lume cinică, formulările corecte, pentru că pot fi ușor bănuite de ipocrizie, dezvoltă și mai mult cinismul, precum anumiţi nutrienţi altminteri sănătoși dezvoltă cancerul.

Sunt voci care afirmă că, dintre toate părerile pe care le putem avea în viaţă, cea mai importantă este părerea despre noi înşine.

Singura constantă în viaţă este schimbarea. Mai ales cea care vine pe neașteptate și ne face să credem că nu o putem asimila fără să abdicăm de la noi înșine; fără să ne transformăm în ceva ce nu suntem.

Printre cele mai mari dezamăgiri ale vieţii se numără și aceea de a ne fi înșelate așteptările; nu de politicieni, nu de publicaţiile care promovează știri false sau de previziunile meteorologice, ci de cei apropiaţi nouă, de oamenii învestiţi cu încredere.

Prietenul poartă în pieptul său caseta de valori a identităţii noastre.

„Curajul este cea mai importantă dintre toate virtuţile, deoarece fără curaj nu poţi practica nicio altă virtute în mod consecvent.” (Maya Angelou)

„Dacă ceva poate ucide peste 10 milioane de oameni în următorii 10 ani, va fi mai mult ca sigur un virus extrem de infecţios, nu un război. Nu bombe, ci microbi. Nu suntem pregătiţi pentru următoarea epidemie” – cu aceste cuvinte își începea discursul Bill Gates, la 3 aprilie 2015, în cadrul unei conferinţe TED...

Chiar și în vremuri grele, există o mulţime de lucruri pe care le putem face acasă pentru a-i ajuta pe copii și pe adolescenţi să se simtă mai puţin îngrijoraţi.

Pe măsură ce crește numărul deceselor provocate de complicaţii ale infectării cu noul coronavirus, o faţetă latentă a panicii sociale devine tot mai greu de ignorat. Deși este singura certitudine pe care o avem cu toţii în comun, conștientizarea faptului că propriul sfârșit este o realitate care s-ar putea concretiza accelerat ne lasă pe mulţi...

Întrebarea care dă titlul acestui articol îmbină, de fapt, două întrebări importante. Prima ar fi dacă există o esenţă a creștinismului și, dacă există, care ar putea fi aceasta. A doua întrebare ar fi ce elemente esenţiale ale creștinismului sunt cele mai importante și chiar cele mai necesare în timpuri de criză.

Criza generată de pandemia de coronavirus are, cred eu, câteva trăsături uimitor de asemănătoare cu un incident foarte cunoscut povestit în Evanghelia după Matei (14:22-33). Ucenicii sunt izolaţi pe o corăbioară în mijlocul unei furtuni teribile, aproape la fel cum suntem și noi astăzi, izolaţi acasă de situaţia de urgenţă decretată în ţările noastre.

Încrederea este principala valută a epocii în care trăim, iar oamenii par să își schimbe mai rapid decât în trecut direcţiile în care o investesc. Cum este influenţată viaţa noastră de credinţă de modul în care ne raportăm în general la încredere?

Primul Eurobarometru realizat după alegerile europene arată că numărul românilor care au o imagine pozitivă despre Uniunea Europeană este în continuă creștere și situat oricum peste media europeană.

„În filme, vezi adesea personaje care transmit un mesaj pe patul de moarte – cineva spune cu ultima suflare: «Te rog, spune-i lui Jim că îl iubesc.» Aceste lucruri mă fac să râd. N-am văzut niciodată așa ceva”, spune psihologul Lesley Fallowfield, subliniind discrepanţa dintre modul în care mor oamenii de obicei și percepţia eronată pe...

Nu există iad atât de întunecat încât să nu lucească în el măcar o rază de lumină și nici prăpastie a răului atât de adâncă încât să înghită orice sâmbure de iubire. Aceasta este concluzia unei supravieţuitoare a lagărelor naziste, Corrie ten Boom.

Există momente în viaţă în care tânjim după miracole ca după aer, de cele mai multe ori din nevoia de vindecare. La un moment dat, unii au parte de ele, dar cei mai mulţi nu. În final însă, cu toţii rămânem cu întrebări despre noi.

Într-un psalm care ar merita citit în cele mai îngheţate dimineţi și în cele mai întunecate nopţi ale noastre, regele David exprima niște întrebări retorice („De cine să mă tem?/ De cine să-mi fie frică”) cărora contemporanii noștri nu ar prididi totuși să le răspundă.