colectiv

Esenţiale azi, 24 iulie

Alimentele pentru România diferă de cele pentru alte ţări

ST analizează: Manipularea, firul roșu al problemelor noastre

Nu ai cum să scapi de ea. Azi suferim unii, mâine, alţii, dar indiferent unde ne naștem și indiferent de educaţie, sex, rasă, religie, în orice moment manipularea presează asupra raţiunii și voinţei noastre, pentru a o transforma în bastion de apărare a raţiunii și voinţei altora. Manipularea este firul roșu care leagă atrocităţile istoriei până în zilele noastre. Nimeni nu e scutit de presiunea ei. Dar mereu au fost oameni care i-au rezistat. Astăzi sunt oameni care rezistă. Nu este un lucru simplu. Este nevoie de sprijin, de informaţii și de analiză. Le veţi găsi pe toate în cele 15 articole din lista de mai jos, despre manipulare și consecinţele ei în societate.

Croiește-ţi altă soartă… Complicata ţesătură etică a României

Într-o ţară în care totul pare să fie pe dos, iţele corupţiei sunt la vedere și nimeni nu se mai miră.

România, raiul infecţiilor intraspitalicești?

Un medic de la Spitalul de Arși din București a apelat la jurnalistul Cătălin Tolontan, faimos pentru munca sa ca jurnalist de investigaţii, pentru a declara sub anonimat că victimele de la Colectiv nu au murit din cauza arsurilor sau a intoxicaţiei, ci „au murit cu zile”, din cauza infecţiilor intraspitalicești. Interviul a fost publicat pe blogul lui Tolontan, iar presa a explodat.

Plantăm speranţe pentru #Colectiv

Copacii reprezintă un simbol al imortalităţii, al puterii, al siguranţei, al ambiţiei și al sănătăţii. Copacii înseamnă, pentru noi, oamenii, aer curat, oxigen și viaţă. Cu aceste simboluri în gând și în suflet, Asociaţia AMiCUS București te invită pe 22 noiembrie, de la ora 9, lângă localitatea Snagov, la o acţiune colectivă în care vei planta nu doar copaci, ci și speranţe pentru supravieţuitorii tragicului accident din clubul Colectiv.

Chiar așa, ce ar fi făcut Fecioara Maria?

După Colectiv, unii au acuzat clerul că trăiește în Evul Mediu, din cauza etichetelor „satanice” pe care le-au extras destul de ușor din joben. Ambele tabere pretind că au dreptate și își urmează propriul destin. Biserica rămâne în lumea ei, enoriașii - cu protestul. Este o polarizare deloc conjuncturală. În spatele ei, sunt mulţi ani de construcţie teologică.

România în stradă: schimbarea prin crowdsourcing

Cele trei demisii depuse rapid, ieri, pe masa revendicărilor au fost, neașteptat, mai puţin surprinzătoare pentru români decât este iarna din fiecare an pentru autorităţile locale. „Nu mă cumperi cu două demisii!”, a fost mesajul pe care 70.000 de români din toată ţara și câteva sute din diaspora l-au transmis politicienilor. Însă, deși masiv, protestul de miercuri seara a făcut evidentă nevoia de lideri noi, care să prioritizeze clar revendicările și să traseze urgent o direcţie pentru schimbarea cerută de protestatari. Ce capitole ar putea cuprinde noul „proiect de ţară”?

Rockerii eroi și dilema bisericii

Unul era licenţiat în economie. Celălalt era absolvent de fizică. Nu doar rockul i-a unit, ci și gestul care le-a adus postmortem titlul de eroi. Amândoi au avut curajul, determinarea și spiritul de sacrificiu pentru a se reîntoarce în capcana clubului din București, reușind să-i salveze pe mulţi dintre cei condamnaţi la moarte. Nu au reușit să facă același lucru pentru ei. Gestul lor eroic creează însă unele dificultăţi de interpretare.

România în stradă: prezenţi pentru a scrie viitorul

Cele trei demisii petrecute la nici 12 ore de la manifestaţia care a scos în stradă peste 25.000 de români în Capitală și alte câteva mii în marile orașe din ţară au alimentat, o dată în plus, solidaritatea românilor care plănuiseră proteste online pentru toată săptămâna și o megamanifestaţie la 1 decembrie. Însă o îndoială cinică urmărește ca o umbră satisfacţia că strada a obţinut ce a cerut. Dacă structurile corupte, care sunt încă bine înrădăcinate în sistemul politic, ne vor împiedica să ajungem la schimbarea pe care o dorim?

Ecouri din Colectiv: „Rușine guvernelor și bisericilor!”

„Ar trebui să ne fie rușine”, a declarat arhiepiscopul catolic Ioan Robu. Cine va plăti pentru tragedia de la Colectiv? Nu este exclusă varianta identificării câtorva vinovaţi din eșalonul secund, oferiţi ca ţapi ispășitori pentru o ţară însetată de dreptate. Degetele încep să se îndrepte tot mai insistent și mai ameninţător spre partea de sus a piramidei. Biserica pare să fi intrat în topul atacurilor, chiar și fără să fie implicată în mod direct în infernul unei ţări care își găsește cu greu cadenţa normalităţii.

Colectiv: cum să împiedicăm zădărnicirea durerii?

Este înduioșătoare și demnă de apreciat solidaritatea care s-a manifestat în nenumărate feluri în cele trei zile scurse de la tragedia de la clubul Colectiv. Însă istoriile neputinţei care coexistă cu solidaritatea ridică o întrebare legitimă: ce să facem ca să nu fie totul în zadar?

După Colectiv: „Am văzut iadul, mamă!”

Au fost necesare doar câteva secunde pentru ca România să fie aruncată în doliu. Au urmat apoi breaking-newsuri, părinţi, desfiguraţi de suferinţă, întrebaţi cum comentează... evenimentul, dar și o avalanșă de întrebări care se încăpăţânează să persiste.