Încredere în planurile lui Dumnezeu

Privind în urmă, știu că Dumnezeu nu numai că mi-a împlinit dorinţele inimii, dar mi-a dat mult mai mult. Partea mea a fost să mă predau Lui și să mă încred în înţelepciunea și scopurile Lui pentru viaţa mea.

În copilărie, credem că știm foarte bine care va fi profesia noastră, odată ce vom deveni adulţi. Cu toate acestea, în timpul adolescenţei, cei mai mulţi dintre noi nu mai suntem la fel de încrezători, mai ales atunci când terminăm liceul și trebuie să alegem facultatea la care vom merge. La răscruce de drumuri, tindem să luăm decizii în funcţie de mulţi factori, printre care talentele pe care ni le-a dat Dumnezeu, sfaturile unor persoane de încredere, lucrurile pe care ne place să le facem, cheltuielile financiare pe care ni le permitem sau ceea ce știm (sau credem că știm). Dacă aș vorbi despre factorul „talent”, ar trebui să recunosc că a fost o provocare pentru mine să îmi identific talentele. Uneori m-am îndoit că aș avea vreunul!

„Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10), ne îndeamnă Biblia.

În consecinţă, atunci când am luat o decizie atât de importantă cum este cea legată de traiectoria mea profesională, am vrut să mă asigur că profesia mea combină dorinţa de a-L sluji pe Dumnezeu prin slujirea semenilor cu ceea ce îmi plăcea să fac. Nu am cerut prea mult. Sau poate că a fost așa? Această nesiguranţă m-a însoţit în primii ani de facultate, pe măsură ce studiam pentru a obţine o diplomă în Biologie.

Să studiez într-un mediu dominat de o filosofie antagonică credinţei mele despre originile lumii a fost o experienţă interesantă și provocatoare. M-am trezit că nu aveam destule cunoștinţe nici despre naturalism, nici despre creaţionism. Dorinţa de a înţelege mai mult despre aceste subiecte a fost unul dintre stâlpii motivaţiei din timpul anilor de studiu.

Îmi amintesc că totul a început într-o zi în care învăţam pentru unul dintre examenele de licenţă. Citeam despre teoria evoluţiei încrengăturii Chordata și multe întrebări fără răspuns îmi apăreau în minte. Credinţele, convingerile și viziunea mea asupra lumii se ciocneau cu ideile și teoriile din manual. La biroul meu, am închis ochii și am vorbit cu Dumnezeu, cerându-i ajutor, discernământ și răspunsuri. Eram frustrată și credeam, în mod eronat, că îmi pierd timpul. În ciuda întrebărilor mele, eram sigură de existenţa unui Dumnezeu Creator. În acel moment, în faţa cărţilor deschise, am simţit dorinţa de a înţelege mai mult despre acest aparent conflict. A fost momentul în care m-am agăţat de promisiunea făcută de Domnul nostru: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi orice doriţi şi vi se va da” (Ioan 15:7).

Credinţa în Dumnezeu și întrebările legate de știinţă

După această rugăciune, am început să caut pe internet resurse pe teme legate de știinţă și credinţă. În căutările mele, am găsit un anunţ pe un site, în care profesori și profesioniști din instituţiile de învăţământ adventist erau invitaţi să participe la un Congres de Știinţă și Credinţă organizat de Universitatea Adventistă River Plate din Argentina și de Institutul de Cercetare în Geoștiinţe (GRI) din California. Nu eram încă profesor, dar nu mă puteam opri să mă gândesc la acel anunţ. Aveam o dorinţă profundă de a participa la acest congres. Am trimis un e-mail pentru a explica situaţia mea și pentru a-mi exprima dorinţa de a participa la întâlnire. Spre surprinderea mea, solicitarea mea a primit un răspuns favorabil și am fost inclusă pe lista participanţilor.

Am crezut că voi primi răspuns la întrebările mele; în schimb, am învăţat că nu vom avea întotdeauna răspunsuri la toate întrebările legate de știinţă.

În același an, a fost nevoie să decid asupra specializării pe care o voi urma în cadrul studiilor de licenţă. Aveam patru opţiuni: botanică, zoologia vertebratelor, genetică și paleontologie. Nu eram sigură ce ar fi trebuit să aleg, dar știam că specializarea în paleontologia nu era o opţiune pentru mine. Cu toate acestea, la scurt timp, Dumnezeu avea să-mi arate că mă înșelam.

Nu pot să descriu entuziasmul cu care am participat la congres. Spre surprinderea mea, majoritatea discuţiilor erau legate de geologie și paleontologie. Fiecare subiect a fost fascinant pentru mine. Acești geologi și paleontologi creștini aveau întrebări similare cu ale mele! În prezentările lor, ei au subliniat diferenţa dintre date și interpretare. Am crezut că voi primi răspuns la întrebările mele; în schimb, am învăţat că nu vom avea întotdeauna răspunsuri la toate întrebările legate de știinţă.

Taxonomia balenelor

Una dintre prezentările care mi-a atras atenţia s-a referit la studiile bazate pe taxonomia balenelor conservate în Formaţiunea Pisco din Peru. După această prezentare, l-am abordat pe vorbitor pentru a solicita mai multe informaţii despre investigaţiile care se desfășoară în acea zonă, solicitare la care a răspuns cu multă amabilitate.

O săptămână mai târziu, am trimis cererea pe e-mail și, în câteva zile, am primit copii ale lucrărilor sale și o mulţime de informaţii legate de activitatea altor oameni de știinţă. Până atunci, singura publicaţie adresată studenţilor creștini, pe care o primeam sporadic, era Dialogue.

Atunci când meditez la planurile pe care le aveam pentru viaţa mea și la modul în care aceste planuri au fost schimbate de Dumnezeu, nu pot să nu mă întreb de câte ori L-am făcut pe Dumnezeu să râdă cu toate proiectele mele.

Participarea la acel congres a fost un punct de cotitură în viaţa mea. Să aflu că în biserica mea existau oameni de știinţă credincioși, pe care biserica îi susţinea pentru a face cercetări și a-și publica lucrările, a fost cu adevărat o revelaţie. I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru răspunsul Său, după ce am înţeles că paleontologia era direcţia în care voia Dumnezeu să merg. În acel an, am hotărât să-mi termin facultatea cu această specializare. După această decizie, totul a curs mai repede și mai natural în viaţa mea studenţească și profesională.

Ca urmare a interesului meu pentru cercetările GRI în Formaţiunea Pisco, am participat la două lucrări de teren împreună cu cercetătorii GRI. Acest lucru mi-a permis să-mi finalizez teza de licenţă și să o susţin cu succes. Aceste experienţe m-au îmbogăţit și mi-au permis să îmi continui studiile postuniversitare la Universitatea Loma Linda.

La începutul programului de doctorat în Geoștiinţă de la Universitatea Loma Linda, știam deja că vreau să studiez nanofosilele calcaroase din Bazinul Pisco, chiar dacă existenţa lor în acest bazin era puţin documentată în literatura știinţifică. Cu toate acestea, prin harul lui Dumnezeu și după o muncă de teren dificilă, cu ajutorul îndrumătorului meu și al asistenţilor de teren, am reușit să găsesc sedimentele în care se păstrau nanofosilele calcaroase din Bazinul Pisco.

Citește și: „Nu voi duce lipsă de nimic.” | Planul lui Dumnezeu, mai bun decât al nostru

În anul următor, am avut bucuria și privilegiul de a participa pentru prima oară la întâlnirea internaţională a oamenilor de știinţă specializaţi în nanofosile, reprezentând Departamentul de Geoștiinţă de la Universitatea Loma Linda. Întâlnirea a avut loc în Bohol, Filipine. În cadrul acelui eveniment, mi-am prezentat cercetarea preliminară, care a fost premiată ca fiind cea mai bună prezentare a unui student la doctorat, printre zeci de prezentări ale altor studenţi din mai multe ţări. Am simţit că această recunoaștere a fost o mângâiere de la El, care a binecuvântat proiectul meu de cercetare. Dar bucuriile și surprizele nu s-au încheiat cu premierea prezentării mele. De asemenea, am avut ocazia de a-mi face noi prieteni la acea reuniune știinţifică și de a-mi consolida cariera de cercetător. Mai târziu, mi-am publicat cercetarea împreună cu îndrumătorul meu și cu doi oameni de știinţă pe care i-am cunoscut în cadrul acestui eveniment.

El nu doar că a împlinit dorinţele inimii mele, dar a depășit orice așteptare aș fi avut.

Așa cum mi s-a întâmplat și mie în timpul anilor de facultate, unii dintre voi se vor trezi copleșiţi de îndoieli, întrebări fără răspuns și lupte sufletești, în timp ce încearcă să își croiască drum în mediul academic. Mesajul pe care vreau să vi-l transmit este acela că nu sunteţi singuri niciodată – Dumnezeu este alături de voi și este dispus să vă călăuzească pe parcursul călătoriei voastre.

El nu doar că a împlinit dorinţele inimii mele, dar a depășit orice așteptare aș fi avut. Partea mea a fost să mă predau Lui și să mă încred în înţelepciunea și scopurile Lui pentru viaţa mea. De asemenea, a fost nevoie să fiu dispusă să ies din zona mea de confort și să am curajul de a-mi asuma riscuri sau de a eșua. Nu a fost o experienţă ușoară. A fost nevoie de muncă, de perseverenţă, de angajament și, mai presus de toate, de încredere în promisiunile și planurile lui Dumnezeu pentru viaţa mea. În final, pot spune cu toate inima că a meritat să mă încred în El.

Emilia Belia (doctor în Geoștiinţe, Universitatea Loma Linda, California) are expertiză în micropaleontologie și biostratigrafie. A beneficiat de o bursă de cercetare postdoctorală la Universitatea din Nebraska-Lincoln. În prezent, urmează un program de master în Administrarea afacerilor în Vancouver, Canada. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.