Chinezii pregătesc o naţie de „superbebeluși”

70

O companie chineză pretinde că este foarte aproape de a găsi modalitatea prin care părinţii să își poate alege embrioni care să devină copii genii în matematică.

Compania BGI din Shenzhen, care a fost cunoscută anterior ca Institutul Genomic din Beijing, unul dintre cele mai mari centre de cercetări genetice din lume, susţine că 50%-80% din ceea ce determină IQ-ul poate fi moștenit de la părinţi, iar acum încearcă să creeze o „hartă" a genelor persoanelor care au talent la matematică, pentru a încerca să izoleze acele gene care te fac mai deștept decât media.

Compania are deja mostre de ADN de la 2.000 de subiecţi cu un IQ ridicat și face un apel prin site-ul oficial ca mai multe persoane să ia parte la acest studiu controversat. După ce vor avea destule mostre, cercetătorii le vor compara cu mostre de la populaţia obișnuită, pentru a încerca să izoleze genele care îi determină pe unii să fie mai buni decât alţii. Astfel, într-un viitor nu foarte îndepărtat, din ce spun ei, părinţii chinezi vor putea selecta dintr-un număr de embrioni pe acela cu cel mai mult potenţial.

Ce pot face şi ce nu pot face chinezii

Această premisă este combătută de unii jurnaliști ca fiind nerealistă și prezentată infidel. Will Oremus, de la Slate, subliniază faptul că nu poate fi vorba despre o îmbunătăţire a genelor, pentru că nici părinţii nu își pot schimba propriile gene. Și nu poate fi vorba nici de inginerie de fapt, pentru că nu implică manipularea genelor copilului, care încă nu este posibilă. „Este ca și când ai arunca cu zarurile de 10 ori și ai putea să alegi combinaţiile care îţi convin", scrie Oremus.

De asemenea, în articolul principal, apărut în Vice, știrea este prezentată ca și cum chinezii sunt tocmai pe cale de a face acest lucru. Este adevărat că proiectul BGI este în desfășurare, dar mai mulţi experţi susţin că implicaţiile ideii că o mână de variaţii genetice specifice pot determina inteligenţa umană sunt încă dezbătute, iar ideea că nu ar trece mult timp până le-ar găsi este de-a dreptul greșită. Inteligenţa, se pare, nu ţine doar de câteva gene bine poziţionate.

Hank Greely, director al Stanford Center for Law and the Biosciences, spune că deși într-o zi ar putea exista procedee de preimplementare genetică, asta nu va rezulta într-o generaţie de genii. „Cred că este foarte clar că intelingenţa – chiar dacă ar exista ca entitate, ceea ce rămâne o idee controversată printre psihologi – implică o mulţime de combinaţii genetice, care ţin foarte mult și de mediul înconjurător. Șansele ca ingineria genetică să ducă la o creștere substanţială a inteligenţei umane, în timpul vieţii noastre, sunt minuscule", spune el.

Santiago Munné, director al laboratorului Reprogenetics, din SUA, este de acord: „IQ-ul este probabil controlat de mai mult de 1.000 de gene, așa că nici măcar nu are rost să încerci să controlezi asta." Problema este matematică simplă, adaugă și Lee Silver, expert în genetică și biologie moleculară la Princeton: „Chiar dacă reușești să izolezi câteva gene care ar putea rezulta într-un IQ mai mare, șansele ca un embrion să conţină combinaţia corectă sunt minuscule. Adaugă și faptul că factorii nongenetic sunt responsabili pentru 40%-50% dintre variaţii și proiectul devine de-a dreptul inutil."

Ce se poate face astăzi

Pe de altă parte este adevărat că progrese există în ceea ce privește acest domeniu, progrese care sunt deopotrivă uimitoare și îngrijorătoare. Cercetătorii deja dezvoltă capacitatea de a „scana" embrioni umani pentru o varietate de tulburări genetice, precum fibroza chistică. Oremus dă exemplul laboratorlui Reprogenetic, din New Jersey, unde cuplurile care poartă o boală genetică pot verifica embrionii pentru mutaţia respectivă, înainte de a fi implantaţi în uterul mamei. Procesul se numește „diagnostic genetic preimplantare" și tehnologia avansează rapid. Într-un an de zile, laboratorul va putea oferi analize pentru 100 de boli într-o singură „scanare".

Doar că multe femei folosesc deja analiza de preimplantare pentru a-și putea selecta sexul copilului, iar următorul pas poate fi selectarea unor aspecte ce ţin și de aspectul fizic.

Linia de separare între scanarea pentru boli și cea pentru trăsături devine deja greu de demarcat. Este bine să scanezi pentru sindromul Down, pentru o predispoziţie genetică ca alcoolism, depresie sau obezitate? „Unde se trage linia între dizabilităţi de dezvoltare și un IQ mic?" se întreabă Oremus. Și ne întrebăm și noi, mai departe, ce se întâmplă atunci cu toţi embrionii refuzaţi? Să moară toţi copiii care ar putea fi grași sau delincvenţi? Să moară toţi copiii care ne-ar putea face viaţa mai grea?