SUA vs Iran: decât un acord prost, mai bine niciun acord

410

Revoluţia s-a încheiat, titra The Economist în ediţia de început de noiembrie, apreciind că, după decenii întregi de fervoare mesianică, Iranul devine o ţară mai matură și mai modernă. Rămâne de văzut dacă finalul lunii, când se așteaptă o soluţionare istorică a dosarului nuclear al Iranului, va confirma sau nu aceste cuvinte.

La un an după ce Teheranul și Washingtonul au reluat comunicarea în cadrul negocierilor cu privire la dosarul nuclear, între Iran și Grupul 5+1, comunitatea internaţională are așteptări mari de la republica islamică, pe măsură ce data-limită a stabilirii unui acord se apropie cu pași repezi.

24 noiembrie este data la care, dacă doresc, liderii de la Teheran vor putea pune capăt controversei privind programul nuclear iranian și, implicit, și-ar putea înscrie ţara pe o linie de profitabilitate prin vânzarea petrolului, pe care, momentan, nu prea mai au cui să îl vândă. Exporturile de petrol ale Iranului au ajuns la jumătatea nivelului pe care îl aveau înainte ca Vestul să sancţioneze lipsa de cooperare în privinţa programului nuclear.

Occidentul se teme că Iranul îmbogăţește uraniu pentru a-și consolida un arsenal nuclear. Întrucât Iranul neagă aceste acuzaţii, insistând că tratează uraniul strict pentru uz civil, și nu s-a conformat cerinţelor de a stopa programul de îmbogăţire, comunitatea internaţională a aplicat sancţiuni economice. Din această perspectivă, atât Iranul, cât și Occidentul au tot interesul să se ajungă la un acord. Dilema este în ce termeni va avea loc acesta.

Pentru moment, scrie The Economist, Iranul se află în dizgraţia celei mai mari părţi a lumii democratice, care nu îi acordă deloc încredere. Iar atractivitatea discursului motivaţional intern ţinut în numele Revoluţiei Islamice a început să pălească serios. „Globalizarea învinge puritanismul, chiar și aici”, notează publicaţia, remarcând posibilitatea ca Iranul să intre într-o fază postrevoluţionară firească, bazată pe nevoia liderilor de a fi recunoscuţi de străini puternici. „Iar aceasta presupune interacţionarea cu marile ţări comerciante”, scrie The Economist.

Schimbarea se vede deja. O statistică a biroului naţional de turism a anunţat o creștere cu 35% a numărului de turiști în ţară, în ultimul an. Impactul acestei creșteri ar putea fi atât de puternic încât este posibil să scoată din recesiune economia Iranului. Potrivit lui Masoud Soltanifar, șeful biroului naţional de turism, cei 4,5 milioane de turiști străini care au intrat în republica islamică în ultimii ani au generat circa 6 miliarde de dolari profit pentru Iran.

Soltanifar a atribuit această creștere fulminantă alegerii, în 2013, a președintelui Hasan Rouhani. Un politician cu vederi moderate, Rouhani și-a făcut simţită prezenţa pe scena politică internaţională altfel decât predecesorul său, radicalul Mahmoud Ahmadinejad.

Cum va arăta viitorul rămâne să vedem la sfârșitul lunii. Atitudinea Occidentului, prin declaraţiile președintelui Obama, este însă una reticentă. „Vom vedea, în următoarele trei sau patru săptămâni, dacă putem efectiv să încheiem un acord”, a spus Obama, care a făcut din apropierea cu Iranul unul dintre obiectivele celui de-al doilea mandat şi care a discutat la telefon cu omologul său, Hassan Rohani, în septembrie 2013 – un gest, așa cum notează Mediafax, fără precedent. Miercuri, președintele american a anunţat că Statele Unite au prezentat Iranului „cadrul” unui eventual acord internaţional cu privire la programul său nuclear controversat. Însă liderul american nu oferă speranţe deșarte. „Prefer să nu existe niciun acord în locul unui acord prost”, a reafirmat el.

 

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.