„Răpiţi-l pe fiul meu sectant!”

14

Sub aspect tehnologic, Japonia este ce-a de-a doua ţară din lume (după SUA), iar la nivelul parităţii de cumpărare, este a treia (după SUA și China). Când vine însă vorba de libertate religioasă, Ţara Soarelui Răsare este printre statele cu cel mai ridicat nivel de persecuţie a credincioșilor care nu aprţin religiei majoritare.

O caracteristică aparte a peisajului religios japonez este sincretismul. Cei mai mulţi dintre cei aproximativ 127 de milioane de locuitori ai Japoniei nu sunt adepţii unei singure religii, ci a unei îmbinări între două religii majoritare: budismul și șintoismul. Pentru un necunoscător, a decanta religia japoneză „adevărată" este o misiune imposibilă. Pentru japonezi, este una inutilă: ei nici nu își pun problema să separe cele două religii. În schimb, lucrul la care sunt foarte sensibili este convertirea cuiva apropiat la o religie minoritară. Când are loc o astfel de schimbare, se pot întâmpla lucruri teribile.

Organizaţiile care militează pentru libertatea religioasă în Japonia spun că în ţară continuă o practică cel puţin tulburătoare: răpirea celor convertiţi și intervenirea (deseori violentă) pentru a-i „deconverti" (operaţiune numită de specialiști „deprogramare"). În acest context, Organizaţia neguvernamentală Human Rights Without Frontiers acuza eșecul autorităţilor japoneze de a investiga și de a judeca în instanţă persoanele responsabile de astfel de cazuri de violenţă.

Angajamentele religioase multiple ale japonezilor sunt strâns legate de o reţea socială de așteptări și obligaţii, astfel că identitatea religioasă, în Japonia, este mai degrabă o identitate de familie sau de gospodărie, nu o identitate personală. După cel de-al Doilea Război Mondial, curentul individualist a început să se facă mai puternic resimţit în Japonia, slăbind tradiţia identităţii și a apartenenţei de grup. Pe acest fond, tot mai multe grupări religioase au început să câștige adepţi.

Dar separarea indivizilor de religia părinţilor implică deseori incidente violente. Convertiţii sunt deseori nevoiţi să își apere cu toată forţa noua convingere religioasă. Aceasta și fiindcă mass-media japoneză au contribuit la generalizarea temerilor privind sectele, alimentând climatul de protejare a tradiţiilor în detrimentul libertăţii religioase. Părinţi japonezi speriaţi de convertirea unui copil apelează la serviciile „experţilor deprogramatori", sau a „consilierilor de ieșire" [din sectă], cu ajutorul cărora își răpesc copiii, încălcând astfel legea ţării (Japonia a ratificat Amendamentul 18 al din Carta Drepturilor Omului, cel care privește respectarea libertăţii religioase).

În ultimii zece ani, mii de indivizi aparţinând Bisericii Unificării sau cultului Martorii lui Yahova și altor mișcări religioase au fost răpiţi pentru a fi convinși să renuneţe la noua credinţă.

Un caz sonor a fost cel al lui Toro Goto, membru al Bisericii Unificării. El a fost răpit de părinţii lui și izolat, contra voinţei sale, timp de 12 ani. Goto a reușit să scape în anul 2008, după mai mult de un deceniu de rele tratamente, inclusiv înfometare. După eliberarea lui, procurorii au refuzat să îi condamne pe răpitori, motivând că nu au dovezi suficiente. Iar verdictul acesta este, potrivit militanţilor, aplicat întotdeauna atunci când părinţii sunt răpitorii.

Cel mai recent raport guvernamental american privin libertatea religioasă în lume abordează situaţia Japoniei într-o secţiune separată, deși nu o plasează în niciunul dintre calupurile „de îngrijorare" cuprinzând ţările în care este încălcat dreptul la libertate religioasă.