Speranţa intră pe undele radioului în casele nord-coreenilor

172

Viaţa locuitorilor din Coreea de Nord pare un decupaj dintr-o distopie terifiantă – dar chiar și aici există mai multe trepte ale suferinţei, iar disidenţii și creștinii sunt nevoiţi să coboare până la ultima. Chiar și așa, în Coreea de Nord încă mai există creștini, iar cum întâlnirile religioase sau prezenţa misionarilor sunt cu desăvârșire interzise, radioul este mijlocul prin care mesajul Evangheliei pătrunde în casele locuitorilor.

Oficial, în Coreea de Nord cetăţenii se bucură de libertate religioasă. În realitate, acest drept nu există, principiile socialismului nord-coreean fiind în flagrantă opoziţie cu orice fel de credinţă religioasă. Sau aproape orice credinţă, după cum povestește un fugar nord-coreean, Ji-Min Kang, subliniind că „oriunde viaţa devine insuportabilă, oamenii vor să știe ce îi așteaptă în viitor”. Așa că, potrivit lui Ji-Min Kang, nord-coreenii cred în fantome, în reîncarnare și în previziunile ghicitorilor, care sunt foarte căutaţi. Această religie folclorică e mai degrabă tolerată de guvernanţi, deși se desfășoară periodic campanii de propagandă împotriva obiceiului de a citi viitorul, dar fugarul spune că inclusiv elitele nord-coreene apelează la serviciile prezicătorilor.

Creștinismul însă nu se bucură de aceeași toleranţă în ţara în care nemurirea este garantată de fidelitatea ideologică, iar liderul politic s-a substituit lui Dumnezeu. După cum afirmă un alt fugar nord-coreean, printre concetăţenii săi există regula de a vorbi cu marele conducător într-un soi de rugăciune informală, presărată cu mulţumiri: „Când murim, spunem: «Mulţumim, generale, mulţumim că murim.»”

Dacă în anul 1948 mai mult de o cincime din populaţia Coreei era creștină, astăzi se estimează că ar mai exista între 300.000 și 500.000 de creștini în Coreea de Nord, care își desfășoară în mare secret activitatea religioasă.

În 2014, organizaţia Aid to the Church in Need estima în raportul său că aproximativ 50.000 de creștini ar putea să fie deţinuţi în lagărele nord-coreene. „Din 1953, cel puţin 200.000 de creștini au dispărut. Dacă sunt prinși de regim, creștinii neautorizaţi se confruntă cu tortura, arestarea sau, în unele cazuri, cu execuţia publică”, arată raportul.

Coreea de Nord a fost pentru 18 ani consecutivi pe primul loc al listei cu state care persecută creștinismul, potrivit organizaţiei Open Doors, care subliniază că aici creștinismul este perceput ca o religie „profund vestică”. În consecinţă, doar simpla deţinere a unei Biblii poate duce la uciderea sau  internarea în lagăr a posesorului, dar și a familiei sale, care îi împărtășește soarta până la a 4-a generaţie.

Radioul rămâne cea mai bună cale de a disemina mesajul Evangheliei în această lume închisă, declară pentru BBC World evanghelistul creștin Billy Kim, președintele FEBC, un post de radio ce difuzează programe creștine din Seul, care pot fi recepţionate în Coreea de Nord. Pentru creștinii de aici, postul de radio este „biserica lor”, susţine evanghelistul.

Nu se știe câţi nord-coreeni ascultă acest post de radio, din pricina secretului care înfășoară orice manifestare sau interes religios, dar unii fugari spun că au avut acces la mesajele creștine ale postului, pe care le ascultau ascunși sub pătură.

Nord-coreeanca Ju Chan-yang, care a reușit să fugă din ţară, povestește că a ascultat emisiunile religioase în ţara ei și că mesajele despre libertate și dragoste au fost „speranţa și visul nostru”.

Organizaţia Open Doors declară că eforturile diplomatice nu au adus nicio ameliorare a situaţiei creștinilor, dar că, în pofida acestui lucru, estimările sale spun că există în Coreea de Nord „300.000 de credincioși puternici care sfidează regimul nedrept și îl urmează pe Isus”.