După fiecare bombardament, ei sunt acolo să scoată supravieţuitori de sub blocurile de ciment sub care au rămas prinși. Sunt un grup de voluntari, peste 2.200, majoritatea bărbaţi, dar și femei, care își spun „căștile albe”, după culoare căștilor de protecţie pe care le poartă.

Voluntarii nu sunt înarmaţi și nu primesc niciun fel de compensaţie pentru ceea ce fac, dar supravieţuiesc cu donaţii modeste din SUA, Marea Britanie și de la persoane particulare. Salvează pe oricine pot, fie că sunt civili, fie că sunt soldaţi din armata lui Assad. Până acum, 80 dintre ei și-au pierdut viaţa, după ce avioanele s-au întors pentru un al doilea bombardament, o procedură oarecum standard. Așadar, voluntarii își riscă viaţa de fiecare dată când intervin.

Conform unui reportaj New York Times, această grupare s-a format în anul 2013, iar de atunci ar fi salvat peste 12.500 de vieţi, după numărătoarea proprie. Pare o cifră foarte mare, însă trebuie ţinut cont că în unele zile și în anumite zone, cum este orașul Alep, pot avea loc și 50 de bombardamente pe zi. Femeile sunt lăsate să facă parte din grupare doar în virtutea îngrijorării bărbaţilor că atunci când fac săpături ar putea da peste femei care să nu fie îmbrăcate.

Unul dintre liderii grupării, Farouq al-Habib, a început să militeze pentru mișcare încă din 2011, de la protestele pașnice, crezând că regimul lui Assad va fi înlăturat în câteva luni. Fost bancher, cu un doctorat în finanţe, Habib a ajuns în închisoare în 2012. Prietenii lui au mituit autorităţile pentru a limita torturile la care îl supuneau, iar, în final, pentru a-l elibera, însă a rămas marcat de deţinuţii care mureau pe capete din cauza torturii.

Nu doar căștile albe, ci sirienii în general au așteptat și sperat să primească un ajutor consistent din partea administraţiei Obama, pentru care Siria a fost un punct important în politica externă, un punct eșuat, după părerea observatorilor.

Concluzia acestora în urma dezamăgirii trăite este și mai importantă atunci când luăm în context și simpatia anumitor ţări și grupări politice extreme pentru metoda lui Putin de a face politică: „Atunci când am început revoluţia, am crezut că împărtășim aceleași valori cu Vestul. Dar mi-e rușine să spun că prietenii noștri ne-au dezamăgit. Ar fi trebuit să avem prieteni precum China, Rusia, Iran, pentru că sunt foarte credibili”, spune acum Habib.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.