Pentru ţările exportatoare de petrol, situaţia actuală nu este una dintre cele mai fericite. Preţul continuă să rămână scăzut. O încercare de schimbare a situaţiei s-a petrecut la Doha, unde unele ţări exportatoare de petrol au căzut de acord să meargă în direcţia îngheţării producţiei, transmite Adevărul financiar. Varianta însă a căzut, din cauza opoziţiei Arabiei Saudite, care a sugerat ca și Iranul să se alăture noi strategii. Teheranul a spus deocamdată „pas”, cel puţin până în momentul în care va atinge din nou un nivel al producţiei de 4 milioane de barili pe zi, atât cât extrăgea înainte de impunerea sancţiunilor internaţionale. În aceste condiţii, fiecare ţară a rămas să își salveze pielea pe cont propriu.
Rusia cu ochii în depărtare
În consecinţă, Rusia nu a rămas prea mult în stand-by, acţionând în direcţia căutării unor noi parteneri și clienţi. Prin luna martie semna deja contracte cu o serie de grupuri petroliere din India. Lucrurile nu s-au oprit acolo. Cu ocazia recentei vizite din Grecia, Putin a mai bifat un succes. Gigantul rus de stat, Rosneft, a semnat un memorandum cu Hellenic Petroleum, care are o capacitate de rafinare de 17 milioane de tone anual, însumând 65% din capacitatea totală de rafinare a ţării. Astfel acordul pune bazele furnizării de ţiţei şi produse petroliere către Grecia.
Varianta greacă era tatonată deja de ceva timp. În februarie, Gazprom semnase un memorandum cu compania greacă de gaze DEPA şi cu grupul energetic italian Edison, pentru un gazoduct care să traverseze Marea Neagră, Grecia şi să ajungă apoi în Italia. În timp ce Rusia se reorientează, OPEC – grupul statelor exportatoare de petrol – riscă să se divizeze. Igor Sechin, şeful Rosneft, declara nu demult că OPEC nu mai este un grup funcţional, iar puterea sa de a influenţa preţurile s-a evaporat, din cauza divergenţelor dintre Arabia Saudită şi Iran. Este posibilă formarea unui grup cu costuri mici, din care fac parte Arabia Saudită şi ceilalţi producători din Golful Persic, şi altul cu costuri mixte, dar care are probleme economice (Venezuela, Nigeria, Libia, Algeria şi Ecuador). În 2014, OPEC a renunţat la strategia de a proteja cotaţiile petrolului, în tentativa de a recâştiga cotă de piaţă în faţa producătorilor americani care extrag din zăcăminte neconvenţionale. Această strategie a afectat chiar o parte din propriii membri OPEC, deoarece preţul petrolului a căzut de la 115 dolari, în 2014, la niveluri apropiate de 50 de dolari.
Pe acest fond de divizare multiplă (OPEC, pe de o parte, Uniunea Europeană, pe de altă parte), Putin a încercat să dea semne foarte clare că Rusia ar putea investi în Grecia, aflată în plină criză, dacă sancţiunile UE contra Rusiei rămân intacte. Tsipras a criticat sancţiunile ca fiind neproductive şi a promis că îl va susţine pe Putin. Este clar: pentru liderul de la Kremlin, strategia dezbinării europenilor este esenţială, iar Grecia, una dintre verigile slabe, a devenit un actor important.
Ca între viitori prieteni
Grecia este tentantă pentru Rusia și prin prisma valorilor religioase comune. Ceea ce a surprins cel mai mult cu ocazia vizitei lui Putin în Grecia a fost lejeritatea cu care monahii greci par să se fi predat în mâinile noului ţar de la Moscova. Nu întâmplător, unii jurnaliști se întrebau dacă nu cumva grecii s-au grăbit să îl „ungă” pe Putin ca protector al ortodoxiei. Monahii athoniţi l-au așezat pe președintele Rusiei pe scaunul arhieresc, cel care este rezervat fie ierarhilor, fie monahilor ortodocși. Putin este ortodox, dar nu monah. Excepţia ar putea fi explicată prin faptul că „monahii din Sfântul Munte îi primesc cu mare fast, după tradiţia bizantină, pe demnitarii care ajung în Grădina Maicii Domnului”, comentează un teolog român, cunoscător al tradiţiilor de la Athos. Semnificaţia gestului însă este posibil să fie ceva mai profundă decât pare la prima vedere. Guvernul grec și monahii de la Athos nu sunt deloc în relaţii cordiale. Aceasta nu l-a împiedicat pe Putin să declare despre nevoia „consolidării forţelor spirituale ale tuturor ortodocșilor” și să declare Muntele Athos „sursă de bunăstare și har” pentru lumea ortodoxă rusă.
Poate că nu este chiar întâmplător faptul că unele site-uri ortodoxe grecești au găsit prilejul de a lăuda virtuţile liderului rus. Ortodoxia este în continuare o miză puternică pe care Putin știe să o instrumenteze cu succes în folosul celei de a „Treia Rome” (un titlu de glorie pe care Rusia și l-a arogat cu secole în urmă). „Astăzi, când reînviem valorile patriotismului, ale memoriei istorice și ale culturii tradiţionale, sperăm și în consolidarea relaţiilor cu Muntele Athos”, a declarat cu convingere Putin, care nu a oferit detalii prea consistente despre această memorie istorică, deși ar fi avut ce spune. Un bun exemplu sunt evenimentele care s-au derulat cu un secol în urmă, în imensa mănăstire rusească Sfântul Pantelimon (care a făcut parte din itinerariul prezidenţial de la Muntele Athos). În vara anului 1913, marina ţaristă a intervenit în afacerile peninsulei monahale și a deportat aproximativ 800 de călugări ruși (de la Sfântul Pantelimon, dar și din alte părţi), ca pedeapsă pentru susţinerea unor opinii religioase pe care puterea religioasă oficială nu le agrea. Cu toate că disputa teologică a generat intervenţia, nu poate fi negată existenţa unei competiţii geopolitice intense în ceea ce privea viitorul Muntelui Athos, cum nu poate fi negată aceeași miză nici în situaţia vizitei lui Putin. Un ziar rusesc a relatat că „putem interpreta vizita preşedintelui şi a patriarhului cu această ocazie ca pe o nouă tentativă de a demonstra grandoarea, vechimea şi extinderea Bisericii Ortodoxe Ruse, în ajunul Marelui Conciliu Panortodox“, care va avea loc cât de curând în Creta.
Erau aproximativ 2.000 de călugări ruși la începutul secolului XX în perimetrul Mănăstirii Sfântului Pantelimon, însă acum mai sunt aproximativ 70 de monahi ruși și ucraineni, care fac tot posibilul pentru a menţine vie tradiţia ortodoxă de sorginte slavă. Acesta este unul dintre locurile pe care Putin tocmai l-a vizitat. „Dacă are vreun gând de a repopula mănăstirea cu compatrioţi de-ai săi, în scopul de a-și recâștiga fosta glorie, prietenii săi greci ar trebui să înceapă să se îngrijoreze”, comentează The Economist. Deocamdată, Putin demonstrează că petrolul și religia pot convieţui, iar pelerinajul său „politic” le va da și mai multe bătăi de cap europenilor.
