Unul dintre cele mai de impact fragmente de literatură care ilustrează pregătirea potrivită pentru o criză materială sau financiară vine din Antichitate. Mai precis, din Biblie.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

În Geneza, capitolul 41, este relatat un vis al faraonului Egiptului. Acesta se află lângă fluviul Nil, din care deodată ies „șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup” care au început să pască. După acestea au ieșit din râu șapte vaci „urâte la vedere și slabe la trup”. Total contraintuitiv, vacile urâte și slabe, în loc să se îndrepte către iarbă, merg și le înghit pe cele frumoase și grase. Faraonul a avut, spune Biblia, și un al doilea vis, asemănător cu primul. Șapte spice slabe și arse de vânt au înghiţit alte șapte spice de grâu, care erau frumoase și bogate.

Cunoscutul personaj biblic Iosif, unul dintre fiii patriarhului Iacov, era la acel moment în temniţa faraonului. El a fost singurul care a putut explica visele. Atât cele șapte vaci frumoase și grase, cât și cele șapte spice bogate reprezintă șapte ani de belșug – i-a spus Iosif faraonului. Cele șapte vaci urâte și slabe și cele șapte spice arse de vânt reprezentau alţi șapte ani, caracterizaţi în schimb de foamete și toate consecinţele ei.

Faraonul a cerut implementarea unor măsuri imediate de economisire și gestionare eficientă a producţiei ţării. O decizie concretă și cu efect imediat a fost aceea de a pune deoparte, în timpul celor șapte ani prosperi, 20% din producţia anuală a ţării pentru a se asigura hrana necesară în timpul celor șapte ani de foamete ce urmau să vină. Datorită acestor măsuri, în timpul celor șapte ani de foamete teribilă, când toate ţările vecine se aflau în mare criză, Egiptul avea hrana asigurată, permiţându-și chiar luxul de a vinde celorlalte ţări grâul atât de preţios.

Povestea biblică nu putea avea un tâlc mai potrivit pentru prezent.

Ce am fi făcut dacă am fi fost avertizaţi?

După criza epidemiologică declanșată de noul coronavirus ne așteaptă o criză economică ale cărei proporţii nu le putem încă estima, pentru că nu știm cu adevărat cum va evolua pandemia. Sperăm la cel mai optimist scenariu, dar n-ar fi rău să ne pregătim pentru cel mai pesimist dintre ele.

Ar fi fost bine ca unul dintre conducătorii ţărilor cu economii dintre cele mai puternice în lume să fi primit un vis asemănător cu cel al faraonului, care să prevestească din timp apariţia acestui dușman microscopic și consecinţele lui. Probabil că am fi avut acum provizii suficiente de măști medicale și dezinfectanţi, am fi izolat încă de la început zonele în care virusul își făcea apariţia. Poate tratam problema foarte serios încă de la apariţia ei și nu mai aveam atâtea victime acum.

Dincolo de subiectul strategiilor la nivel macro, îmi vin în minte alte câteva întrebări: Ce am fi făcut la nivel individual dacă am fi știut în urmă cu câţiva ani că la începutul lui 2020 vom avea de-a face cu o astfel de criză? Ne-am fi comportat diferit faţă de cum am făcut-o? Am fi fost mai atenţi la obiceiurile de consum? Am fi reușit să economisim mai mult pentru a face faţă acestor timpuri incerte pe care le trăim acum?

Nu am fost oare avertizaţi?

În economie există o ciclicitate despre a cărei existenţă știam: după perioade mai lungi sau mai scurte de bunăstare colectivă și aparentă liniște apar la un moment dat perioade critice, care reașază piesele de joc pe tabla de șah.

Deși suntem nemulţumiţi de multe lucruri în România, nu putem nega că de la ultima criză s-au înregistrat progrese din punct de vedere economic pe care le-am resimţit și la nivel individual. Salariul mediu net pe economie era în anul 2012 aproximativ 1.550 de lei, iar la finalul lui 2019 avea o valoare mai mult decât dublă, situându-se la 3.340 de lei. Statisticile arată că angajaţii la stat – bugetarii, cum sunt numiţi cel mai des – au cunoscut un progres al salariului mediu net de la 330 de euro, cât era în anul 2012, la aproximativ 700 de euro, în anul 2018. Dacă ne referim la anumite categorii profesionale, persoanele care lucrează în sistemul educaţional au progresat de la 300 de euro, salariul mediu în anul 2012, la aproximativ 580 de euro, în anul 2018. Cei care lucrează în domeniul medical au cunoscut un salt al veniturilor medii nete de la 300 de euro, în anul 2012, la aproximativ 710 de euro, la nivelul anului 2018. În mediul privat, salariul mediu net era, la nivelul anului 2018, aproximativ 535 de euro (în creștere de la 350 de euro, în 2012), având o evoluţie mai puţin spectaculoasă comparativ cu mediul de stat.

Evident că în România este loc de creștere atât din punctul de vedere al veniturilor fiecărei categorii profesionale sau sociale (pensionari, șomeri, persoane asistate social), cât și din cel al productivităţii. Nu putem însă nega faptul că cei mai mulţi dintre noi au cunoscut o creștere a puterii de cumpărare comparativ cu anii trecuţi. Iar în economie, ca și în alte domenii, există o ciclicitate despre a cărei existenţă știam: după perioade mai lungi sau mai scurte de bunăstare colectivă și aparentă liniște apar la un moment dat perioade critice, care reașază piesele de joc pe tabla de șah.

Cum ne-am pregătit?

Acum a venit rândul unei alte crize, total neașteptate, care s-a instalat brusc în viaţa fiecăruia dintre noi. Încă nu putem estima pagubele, atât la nivelul pierderilor de vieţi omenești, cât și sub aspect economic. În aceste momente, toţi ochii sunt aţintiţi asupra laboratoarelor de cercetare, care să furnizeze miraculosul vaccin împotriva noului coronavirus, și asupra guvernelor, de la care se așteaptă soluţii salvatoare prin ajutoare economice.

Politicile de ajutor economic în curs de elaborare sunt evident utile și necesare. Trebuie să avem grijă în aceste momente de categoriile cele mai vulnerabile. Este evident că unul din rolurile cele mai importante ale statului într-o criză este să își protejeze propriii cetăţeni.

Cu toate acestea, nu e nepotrivit acum să ne analizăm și propriile tipare de comportament și modul în care am gestionat în anii trecuţi propriile finanţe. Și apoi să evaluăm cum ne-am pregătit pentru viitoare perioade mai dificile economic, precum cea în care am intrat acum.

Cu siguranţă, nu puteam anticipa exact o criză de acest fel, dar aveam motive rezonabile și istorice, și statistice să ne așteptăm că vor urma momente dificile din punct de vedere economic. Așa cum am subliniat deja, în fond, economia este ciclică, și după perioade de creștere economică continuă apar în mod inevitabil și perioade de scădere economică.

Vă invit în continuare să facem o incursiune în istoria atitudinii românului faţă de finanţe, consum și economisire, pentru a putea înţelege mai bine cât de mult ne-am pregătit la nivel individual să gestionăm din punct de vedere financiar situaţiile critice.

Potrivit unui sondaj IRES – „Românii și banii” –, efectuat în perioada 7-10 ianuarie 2019, apetitul pentru economisire este unul destul de slab în rândul românilor. Acesta este direct proporţional cu educaţia respondenţilor și invers proporţional cu vârsta persoanelor analizate. La întrebarea directă: „Aveţi economii?”, doar o treime din cei intervievaţi (aprox. 32%) au răspuns afirmativ. Și, dintre cei care au declarat că au economii, tot o treime au spus că fac acest lucru pentru a putea avea bani puși deoparte pentru zile mai dificile.

Adică doar 1 din 9 români economisește cu gândul de a fi pregătit pentru zile negre.

Interesant este faptul că, deși doar o treime din românii intervievaţi au declarat că fac economii, semnificativ mai mulţi își doresc să strângă bani pentru viitor. Astfel, 60% din cei intervievaţi la începutul lui 2019 au răspuns că și-au propus să economisească în anul în care au intrat.

Este interesant de văzut și procentul din venituri pus deoparte de cei care reușesc să economisească: cei mai mulţi dintre românii care economisesc (42%) pun deoparte maximum 10% din venitul lor, în timp ce 20% dintre românii care economisesc reușesc să pună deoparte între 11 și 20%.

Un alt studiu, efectuat de compania de cercetare ISRA Center, confirmă concluziile studiului prezentat anterior, conform căruia doar o treime din români reușesc să economisească. Eșantionul analizat a vizat doar persoane ce au un câștig net de minimum 2.500 de lei, iar acest lucru este important de evidenţiat, fiindcă exclude din start persoanele care au venituri minime, care efectiv nu le oferă posibilitatea de a pune lunar bani deoparte.

Cei care economisesc cu regularitate (lună de lună) au reprezentat 34% din totalul celor care au economisit în anul 2019. Procentul e în scădere de la 45%, în anul 2018. Aparent e un paradox, pentru că veniturile medii din anul 2019 au fost mai mari decât în anul precedent.

Cum stau românii la capitolul economisire în comparaţie cu alte popoare?

Răspunsul la această întrebare îl putem întâlni într-un studiu amplu care a fost făcut de banca ING. În introducerea acestui studiu se explică faptul că principalele dezavantaje ale celor care nu economisesc sunt: 1) Au mai puţin control asupra propriei vieţi (atât în prezent, cât și în viitor); 2) Deciziile pe care acestea le iau sunt în general constrânse de factorul economic; 3) Își reduc semnificativ oportunităţile ce apar în decursul vieţii; 4) Au mai puţine opţiuni legate de alegerea locului unde trăiesc, de tipul de îngrijire medicală de care au nevoie în timpul vieţii, precum și mai puţine opţiuni cu privire la educaţia pe care o pot primi copiii lor.

ING International Survey din anul 2019 a analizat 15 ţări (printre care și România), având un număr total de 14.700 de respondenţi (în medie cca 1.000 de respondenţi din fiecare ţară).

Care este procentul gospodăriilor care nu au reușit să economisească deloc? La nivelul continentului european, în medie 27% dintre familii nu au reușit să aibă economii proprii, procent egal cu media întâlnită în Statele Unite (tot 27%). O situaţie ceva mai bună este în Australia (22% dintre familii nu au economii pentru zile negre). În ceea ce privește diversele ţări din Europa, situaţia este următoarea: cel mai bine stau luxemburghezii – doar 13% nu economisesc, turcii (17%) și olandezii (20%).

La capătul opus, cel mai prost stăm noi, românii, cu un procent de 40% dintre familii care nu au nimic pus deoparte.

Recomandarea specialiștilor este să avem puse deoparte undeva între 3 și 6 salarii nete, care să ne permită să trecem cu succes peste perioade mai dificile, cum este și cea pe care o traversăm în prezent.

Dacă am alege modelul implementat de faraonul antic, de a economisi 20% din câștiguri, cele 6 salarii de rezervă le-am putea strânge în 30 de luni (2 ani și jumătate).

Ce facem atunci când rămânem fără bani?

La această întrebare din studiul ING, aproximativ 74% dintre europeni au răspuns că sunt dispuși să reducă cheltuielile, în timp ce în România procentul celor dispuși să taie din cheltuieli este în proporţia cea mai mică – 63%. Românii apelează la împrumuturi de la prieteni în proporţia cea mai mare – 42%. Media europeană a celor care recurg la acest obicei este de doar 20%.

Principalul motiv oferit de oameni pentru lipsa economiilor este că nu reușesc să câștige suficient de mult: 66% dintre europeni invocă acest motiv, în timp ce în rândul românilor acest argument a fost susţinut de 69% dintre cei intervievaţi. Cu alte cuvinte, suntem aproximativ în media europeană la acest capitol – ne confruntăm cu această problemă percepută relativ la fel de mult ca și ceilalţi europeni. Aceasta, în caz că ne gândeam că noi încă nu câștigăm suficient de mult sau comparabil cu alte popoare europene și de aceea nu reușim să punem bani deoparte. În schimb, printre cei care „reușesc” să cheltuiască rapid ceea ce au economisit până la un punct se află 14% dintre europenii care nu economisesc și 19% dintre românii care nu reușesc să economisească.

Cum e în ograda vecinului?

Cunoscuta aplicaţie Revolut a analizat obiceiurile de economisire a peste 11.000 de tineri cu vârste între 18 și 38 de ani, printre care și 3.000 de români.

Mai puţin de jumătate din tinerii români (48%) reușesc să economisească, iar un procent destul de mare (38%) din cei care economisesc o fac pentru a strânge bani de vacanţă.

Pentru același interval de vârstă, vecinii noștri bulgari sau unguri reușesc să economisească sume cu aproximativ 60% mai mari decât noi, deși veniturile sunt comparabile. În medie, un tânăr din Brașov reușește să economisească aproximativ 108 euro lunar, un bucureștean, doar 89 de euro pe lună, în timp ce un tânăr din Cluj reușește să pună deoparte aproximativ 83 de euro. În Budapesta, un tânăr reușește să economisească 177 de euro lunar, iar în Sofia, 130 de euro.

Cu sau fără vise, am fost avertizaţi. Ce vom face pentru viitor?

Fiecare criză poate fi un profesor care ne predă o lecţie importantă pentru viitor. Nu putem decât să sperăm că actuala pandemie se va termina cât mai repede, iar consecinţele ei economice vor fi cât mai reduse.

Să păstrăm în minte imaginea faraonului care, cu câteva milenii în urmă, a decis să economisească 20% din producţia ţării în anii prosperi, pentru a fi la adăpost pe timp de foamete.

Mi-aș dori să auzim din ce în ce mai rar sloganuri de genul: „Om trăi și om vedea” sau „Dacă așa vrea Dumnezeu” și să ne educăm să fim din ce în ce mai responsabili cu resursele pe care le gestionăm la nivel individual, atât cele cuantificate în bani, servicii, oportunităţi, cât și cele mai greu de cuantificat, precum timpul, sănătatea, resursele fizice, psihice, emoţionale și spirituale. Am trăit o dată în plus faptul că viaţa confortabilă de care ne bucurăm poate să dispară foarte repede. Acum e important să gestionăm riscul cu calm și prevedere. În niciun caz să îl ignorăm.

Citește și

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Bogdan Bălașa este manager de dezvoltare în domeniul imobiliare.