Criza economică își adjudecă locuri fruntașe într-o listă nescrisă a temerilor cu care se confruntă omul modern. Expansiunea economică are darul de a adormi vigilenţa unei societăţi consumeriste, însă analiștii spun că riscul unei recesiuni iminente nu este unul neglijabil, nici măcar pentru cea mai puternică economie a lumii.

Într-o postare pe Twitter din luna martie, președintele Trump afirma că, în multe aspecte, America trăiește cea mai mare creștere economică din întreaga ei istorie.

Dincolo de exprimarea cu accente de hiperbolă cu care ne-a obișnuit președintele american, realităţile din teren tind să-i dea dreptate, cel puţin în privinţa creșterii economice, dacă nu și în ce privește anvergura acesteia. Șomajul a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 17 ani (3,8%), șomajul în rândul minorităţilor afro-americane și hispanice se află la un minimum istoric, a fost adoptat un proiect de reformă fiscală prin care impozitul pe profit în cazul companiilor a scăzut de la 35% la 21%, iar persoanele fizice au beneficiat și ele de reduceri ale taxelor.

The New York Times scrie că, pentru a ști cât de bine merge economia într-adevăr, trebuie să analizezi separat nivelul activităţii economice, direcţia în care se îndreaptă economia și rata de creștere economică. Neil Irwin, autorul articolului, familiarizează cititorii cu acești indicatori, comparând economia cu o cadă – nivelul apei din cadă, mai scăzut sau mai ridicat, ilustrează activitatea economică, modul în care apa tinde să crească ori să scadă arată direcţia spre care merge economia, iar rapiditatea cu care se schimbă nivelul apei este comparată cu ritmul de creștere.

Analiza primilor doi indicatori duce la concluzia că economia merge la superlativ (astfel, produsul intern brut pe cap de locuitor este la cel mai înalt nivel înregistrat, angajatorii creează noi locuri de muncă, veniturile sunt în creștere). Nici rata de creștere nu este de neglijat, dar e similară celei anterioare mandatului Trump, fiind parte a unei redresări economice desfășurate pe un interval de timp mai lung, conchide analistul economic. În opinia sa, deși discuţia despre meritele administraţiei Trump în creșterea economică este una deschisă, la fel ca și aceea despre problemele nerezolvate ale economiei, cada cu apă este în acest moment destul de plină și crește într-un ritm mulţumitor.

Semnele unui declin anunţat

Cu un ochi la cada plină a prezentului, și cu altul la ciclicitatea economică, Larry Summers, fostul secretar al Trezoreriei, spune că șansele unei crize economice în SUA sunt de 50% în următorii doi ani. Summers susţine că, dincolo de șansele obișnuite ca o economie în dezvoltare să-și inverseze la un moment dat cursul, recesiunea economică este mai probabilă acum datorită unor factori precum pieţele financiare tulburi, tensiunile geopolitice și majorarea ratei dobânzii de către Sistemul federal de rezervă monetară al SUA (în acest moment, dobânda la dolar este de 2,25% și va ajunge la 3,5% în 2020).

Războiul comercial al administraţiei americane cu celelalte mari blocuri comerciale constituie un nou motiv de îngrijorare. Tarifele de import impuse de administraţia Trump pe oţel, aluminiu și o serie de produse chinezești au un impact economic deocamdată limitat la anumite industrii, dar în viitor barierele în calea comerţului ar putea lovi economia globală, inclusiv cea a SUA, notează Forbes.

Pe de altă parte, slăbiciunea pieţelor emergente (ţările care, deși au anumite caracteristici ale unei pieţe dezvoltate, nu îndeplinesc toate standardele care caracterizează o astfel de piaţă), printre care și China, generează un sentiment de incertitudine.

Trecutul arată că o criză economică în SUA merge mână în mână cu crizele de pe alte pieţe – în ultimii 40 de ani, șansele ca o economie emergentă să intre în criză în următorul trimestru sunt de peste 20%, dacă Statele Unite nu sunt în criză, și de 70%, dacă economia SUA este deja în criză, afirmă economiștii de la Goldman Sachs, una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume.

Cotidianul The Economist avertiza cu mai bine de o lună în urmă că pregătirea pentru o criză economică ar trebui să fi început deja, dar acţiunile de prevenire din partea politicienilor sunt mai degrabă absente. Odată instalată criza, factorul politic va rămâne veriga slabă în acţiunile de redresare internă, susţine cotidianul, dar și în cooperarea internaţională – dacă în criza din 2008, cooperarea transstatală a fost o realitate, valul de populism pe care navigăm de câţiva ani va îngreuna o acţiune comună.

Aceleași îngrijorări sunt exprimate și de The Guardian, care expune 10 motive pentru care condiţiile pentru izbucnirea crizei vor fi deja coapte până în 2020. Evaluând instrumentele politice slabe cu care guvernele vor gestiona criza în contextul populismului exacerbat, ziarul conchide că viitoarea criză ar putea fi, din acest motiv, mai severă și mai îndelungată decât cea precedentă.

România crizelor silenţioase și a creșterilor economice cu mulţi decibeli

Piaţa imobiliară din România a intrat în declin din vara acestui an, vânzările de locuinţe înregistrând scăderi de până la 50%, după modelul bine cunoscut al crizei din 2008, iar specialiștii vorbesc despre posibilitatea unui crah imobiliar în 2019, potrivit Digi24.

Recordul negativ înregistrat de vânzări poate fi interpretat în cheia unor „semne incipiente ale unei crize“, potrivit consultantului financiar Adrian Benţa, care a subliniat că „nu putem fi tigrul Europei doar pe datorie și consum, mai trebuie și producţie, infrastructură și investiţii“.

Preţurile mari ale locuinţelor și dobânzile ridicate excesiv de creșterea indicelui ROBOR (de la 0,8 la peste 3% într-un singur an) ar putea fi principalele motive ale reducerii vânzărilor.

Economistul Florin Cîţu declara în 2017 că România nu va putea evita o criză economică de proporţii, enumerând câteva dintre semnele care o anunţă: absorbţie insignifiantă a fondurilor europene, creștere economică stimulată doar prin consum (stimulat, la rândul său, de creșterea salariilor), deficit bugetar, creșterea costului cu forţa de muncă pentru companii mici și mijlocii, creșterea datoriei publice.

În ce privește acest ultim indicator al apropierii crizei, Ionuţ Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, afirmă că un prag de 40-45% al datoriei publice (stabilit de BNR pentru România) crește foarte mult posibilitatea recesiunii, iar noi suntem chiar în vecinătatea acestui prag.

Vulnerabilitatea economiei este dată de faptul că sunt neglijate investiţiile și măsurile care să asigure performanţa economică pe termen lung și mediu, iar măsurile luate vizează strict depășirea momentului prezent, declară Cristian Pârvan, secretarul Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România.

Eroarea de a împrumuta bani în loc de a achita datorii în timp de creștere economică se va regăsi pe nota de plată a viitoarei crize, crede profesorul de economie Cristian Păun. O criză care va fi pe măsura creșterii economice înregistrate, estimează profesorul.

De fapt, întreaga zonă Euro va fi nevoită să înfrunte o viitoare criză economică mai severă decât cea din 2008, avertizează economiștii agenţiei Moody’s, estimând că băncile centrale au epuizat „artileria grea“ de înfruntare a unei recesiuni. De asemeni, reformele nesatisfăcătoare ale economiilor slabe din UE, eșecul Italiei, al Spaniei și al Franţei de a-și reduce substanţial datoriile și tendinţa de îmbătrânire a populaţiei, care va reduce dinamismul economic, se înscriu în rândul motivelor pentru care o viitoare criză va fi dificil de gestionat.

Modul dezastruos în care identificăm o criză economică și ne pregătim pentru ea a fost deja dovedit la ultima criză – în timp ce, la 15 septembrie 2008, odată cu falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers, Statele Unite intrau oficial în criză, oficialii români transmiteau mesaje extrem de optimiste.

În timp ce prim-ministrul de atunci puncta faptul că românii vor putea profita de criză, cumpărând ieftin locuinţe în SUA, bugetul pe 2009 se construia pe o estimare de creștere a economiei cu 6,5%, iar guvernatorul BNR ne asigura în mai 2009 că am depășit cel mai critic moment al crizei. Trezirea avea să vină abrupt, odată cu măsurile dure de austeritate aplicate în 2010 – scăderea salariilor bugetarilor și a beneficiilor sociale (cu 25%, respectiv 15%) și majorarea TVA-ului de la 19 la 24%.

Ignorarea avertizărilor nu este însă doar o meteahnă românească. În 2007, avertismentele economistului american Nouriel Roubini, supranumit și profetul crizei, au fost ignorate de decidenţii politici, din mai multe motive – orbirea celor care cred că știu cel mai bine, imposibilitatea de a înţelege situaţiile complexe și calculul politic, bazat strict pe considerente electorale, explica jurnalistul Barry Ritholtz.

Criza a dat aripi populismului, naţionalismului și extremismului, arată o analiză a Revistei 22, aducând în scena politicii mondiale partide și politicieni pe care era greu de pariat înainte de acest moment și care au uzat cu succes de imaginea ţapului ispășitor, convertind frustrările și fricile oamenilor în voturi.

E o lecţie pe care ar fi trebuit să ne-o fi însușit deja, înainte ca o viitoare criză să amestece într-un creuzet toxic pierderile financiare, nostalgiile unui trecut autoritarist și o politică a gardurilor deja în plină ascensiune.