Manipularea: când dezinformatorii cred în noi

Când credem că suntem imuni la dezinformare, devenim o pradă ușoară pentru cei care ne manipulează.

„Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor și a opiniei organizate a maselor reprezintă un element important în societatea democratică. Suntem guvernaţi, minţile noastre sunt modelate, gusturile noastre sunt formate, ideile noastre sunt sugerate”[1], dar nu este nimic rău în asta, pentru că numai așa o societate poate funcţiona fără obstacole. Așa scria în cartea sa din 1928, Propaganda, Edward Bernays, supranumit pionierul „ingineriei consimţământului”.

Bernays continua astfel viziunea lui Walter Lippmann, susţinând că masele de oameni sunt în mare parte incapabile de gândire lucidă și sunt conduse mai mult de instinctul de turmă și de prejudecăţi, ceea ce necesită o guvernare „organizată” de eroi cu minte lucidă, care să „organizeze haosul”[2] lumii.[3]

Întrebarea dacă Bernays a avut sau nu dreptate va polariza întotdeauna. Cei care susţin ideea manipulării conștiente și inteligente a obiceiurilor și a opiniei maselor ca element important în societatea democratică vor fi în contradicţie cu cei care cred că singura soluţie este educaţia oamenilor pentru a-și dezvolta gândirea critică. În orice caz, nimeni nu crede despre sine că nu poate gândi raţional sau că nu poate discerne adevărul, iar acest articol se adresează tocmai unor asemenea persoane.

Înainte de toate, să privim cu ochi critici prezentul. Un raport al Institutului Oxford pentru Internet (Oxford Internet Institute) și al Universităţii Oxford arată că manipularea mediatică se extinde în tot mai multe ţări din lume. Potrivit acestui raport, campanii manipulatoare organizate prin intermediul platformelor sociale au fost identificate în 70 de ţări ale lumii în 2019, o creștere semnificativă faţă de 48 de ţări în 2018 și 28 de ţări în 2017. Dovezile arată că în 26 de ţări regimurile autoritare utilizează manipularea prin reţelele de socializare pentru a suprima drepturile omului, pentru a discredita oponenţii politici și pentru a elimina opiniile disidente. Dintre toate platformele sociale, Facebook rămâne cea mai utilizată pentru manipularea mediatică.

Victime neașteptate

Este o iluzie perfidă să credem că suntem imuni la manipulare, indiferent cât de vulnerabili ar fi toţi ceilalţi din jurul nostru. Propaganda poate fi mai eficientă asupra noastră deoarece suntem convinși că nu suntem vulnerabili la astfel de tactici. Paradoxal, tinerii sunt adesea reprezentanţii acestei categorii de oameni care se consideră imuni la manipulare, dar care sfârșesc prin a fi victimele ei.

Studiul Stanford History Education Group din 2016 reprezintă o dovadă convingătoare că percepţiile noastre despre noi înșine sunt adesea înșelătoare. Scopul cercetării a fost de a evalua abilităţile critice ale liceenilor și capacitatea lor de a distinge între adevăr și ficţiune în mediul online. Rezultatele studiului au fost șocante: 52% dintre cei 3 500 de elevi din toate colţurile Statelor Unite ale Americii au considerat un film de propagandă produs în Rusia drept dovadă puternică a fraudei electorale din SUA. În plus, doar trei dintre elevii studiaţi au căutat și au găsit sursa originală a clipului video. Dar acesta nu este decât începutul. Două treimi dintre elevi nu au putut să facă diferenţa între reportaje de știri și advertorialele publicate în mass-media – articole sponsorizate de diverse entităţi, scrise cu scopul de a face reclamă acestor entităţi. Și nu mai puţin de 96% dintre elevi nu au înţeles interesele ascunse ale unui site web pe care l-au primit spre evaluare și pe care l-au considerat credibil doar pentru că le-a inspirat încredere grafica site-ului, poziţia site-ului în motoarele de căutare și descrierea din secţiunea „Despre noi”.

În faţa știrilor false, a dezinformării și a manipulării suntem mai vulnerabili decât suntem dispuși să recunoaștem, iar soluţia pentru a ne diminua vulnerabilitatea trebuie să înceapă cu acceptarea realităţii. În acest articol am sintetizat în șase categorii cele mai frecvente motive care ne fac susceptibili la dezinformare și manipulare. Scopul primar este de a ne cunoaște mai bine, iar scopul final este de a identifica măsuri posibile pentru a ne contracara vulnerabilităţile și a evita efectele negative ale dezinformării.

Nevoia de certitudine și stabilitate

• Frica de schimbare și incertitudine ne poate face să acceptăm informaţii false care ne oferă o senzaţie de stabilitate.
• Dorul nostalgic după o lume simplă și ordonată ne poate face să acceptăm informaţii false care promit întoarcerea la acea lume.
• Nevoia de a ne simţi protejaţi de intervenţia divină ne poate face să acceptăm informaţii false care susţin această protecţie sau intervenţie.

Într-o lume imprevizibilă, nevoia umană de a găsi stabilitate, control sau claritate este fundamentală.

Însă apărarea acestei nevoi cu orice preţ poate duce la situaţii extreme, precum cea în care astronomul și fizicianul italian Galileo Galilei a fost declarat eretic pentru că a susţinut că Pământul se rotește în jurul Soarelui, și nu invers, contestând astfel certitudinile existente și sentimentul de stabilitate menţinut de Biserica Catolică.

Există însă o cale mai bună decât să acceptăm informaţiile care ne ajută să construim un fals sentiment de certitudine și stabilitate. Această cale a fost urmată de Martin Luther, care, epuizat de dogmele și tradiţiile care creaseră multă incertitudine și instabilitate emoţională în sufletele credincioșilor de rând, a reacţionat prin ceea ce a considerat a fi o măsură dreaptă de corectare a dezinformării religioase.

Învăţarea abilităţilor de adaptare la schimbare cu optimism și speranţă este soluţia pentru a depăși frica de incertitudine și schimbare, în loc să încercăm să menţinem un fals sentiment de stabilitate prin păstrarea statu-quoului. Inteligenţa se exprimă prin capacitatea de a ne adapta[4], iar această abilitate ne ajută să depășim nostalgia după o lume simplă și ordonată și să ne deschidem spre noi experienţe. Pentru a depăși tendinţa de a respinge schimbarea sau noutatea, trebuie să ne expunem deliberat la noi idei și perspective, să cultivăm curiozitatea și să fim deschiși către experienţe noi. O mai bună informare ne ajută să scăpăm de frici, să întinerim din punct de vedere psihologic și să îmbrăţișăm schimbarea prin intermediul unor strategii informate. Cât despre toleranţa la incertitudine, ea se cultivă prin dezvoltarea abilităţilor de a face faţă ambiguităţii și prin acceptarea faptului că există multe aspecte ale vieţii care nu pot fi controlate sau prevăzute.

Nevoia de validare și apartenenţă

• Nevoia de a simţi că suntem parte dintr-o comunitate ne poate face să acceptăm informaţii false care sunt promovate în cadrul comunităţii religioase respective.
• Nevoia de a ne simţi speciali sau aleși de Dumnezeu ne poate face să acceptăm informaţii false care ne confirmă acest statut special.
• Nevoia de a avea o identitate clar definită ne poate face să acceptăm informaţii false care ne oferă o astfel de identitate.

Martin Niemöller, un fost comandant de submarin în timpul Primului Război Mondial și pastor luteran ulterior, a trăit experienţe care ilustrează atât presiunile pozitive, cât și pe cele negative pe care le poate simţi cineva în legătură cu identitatea sau comunitatea din care face parte. La început, Niemöller a fost susţinător al nazismului, dar ulterior a devenit un critic al anumitor reguli naziste impuse bisericii creștine pe baza dogmei rasiale naziste. Pastorul german a devenit cunoscut în special pentru un citat care i-a fost atribuit:

Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă.

Nu eram comunist.

Când i-au arestat pe social-democraţi, am tăcut.

Nu eram social-democrat.

Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat.

Nu eram sindicalist.

Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat.

Nu eram evreu.

Când au venit să mă ia pe mine,

nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.

Oamenii sunt mai susceptibili la manipulare și dezinformare atunci când își construiesc identitatea pe apartenenţa la un grup sau la o clasă socială. În loc să ne construim astfel identitatea, ar trebui să ne concentrăm pe valori și interese comune și să ne întrebăm mereu de ce îmbrăţișăm anumite credinţe, viziuni sau valori. Este important să fim deschiși la perspectiva celorlalţi și să promovăm dialogul și înţelegerea cu cei care au opinii diferite de ale noastre. Apărarea fără discernământ a credinţelor sau a atitudinilor unei comunităţi din care facem parte nu este o valoare.

Nevoia de sens și soluţii

• Căutarea sensului suferinţei sau al evenimentelor fără sens ne poate face să acceptăm informaţii false care promit răspunsuri simple și convingătoare.
• Frustrarea generată de problemele societăţii ne poate face să acceptăm informaţii false care ne oferă un vinovat și soluţii facile.
• Teama de a fi judecat de Dumnezeu sau de a pierde mântuirea ne poate face să acceptăm informaţii false care promit siguranţă spirituală.

Multe entităţi politice, religioase sau economice utilizează propaganda și manipularea pentru a capitaliza politic speranţa oamenilor sau nevoia lor de sens și speranţă. Totuși, există exemple de lideri care au răspuns onest și curajos la nevoia de sens și soluţii a maselor. Martin Luther King Jr. a reușit să unească oamenii de toate culorile în mișcarea pentru drepturile civile din Statele Unite, prin îndemnul său la pace și dragoste și prin oferirea unei viziuni clare a unui viitor mai bun pentru toţi oamenii.

În egală măsură, o mulţime de eroi – unii celebri, alţii mai puţin cunoscuţi – au reușit să inspire oamenii prin viziunea lor altruistă și umanitară, prin hotărârea de a genera o schimbare în cadrul societăţii.[5] Astfel de lideri ai schimbării în bine ne arată că putem găsi soluţii la cele mai profunde probleme ale societăţii umane și că adevărul este un element esenţial în această căutare. Adevărul nu trebuie evaluat în funcţie de nevoile noastre emoţionale, ci în funcţie de dovezile obiective. Căutarea continuă a adevărului este necesară pentru a evita riscul de a deveni victime ale dezinformării sau ale manipulării.

Influenţele culturale și emoţionale

• Încrederea în experienţa personală, în emoţii sau în intuiţie ne poate face să acceptăm informaţii false care se aliniază cu experienţa, emoţiile sau intuiţia noastră.
• Tendinţa de a interpreta semnele sau coincidenţele ca semnale divine ne poate face să acceptăm informaţii false care ne confirmă această interpretare.
• Prejudecăţile culturale sau personale ne pot face să acceptăm informaţii false care se potrivesc cu prejudecăţile noastre, ignorând sau evitând dovezile contrare.

Superstiţiile legate de vrăjitorie și magie au avut consecinţe tragice în istorie, cu mii de oameni nevinovaţi persecutaţi și executaţi pe baza acestora. Ideea că femeile nu au aceleași capacităţi intelectuale sau morale ca bărbaţii a rămas o concepţie larg răspândită până în secolul al XIX-lea. Teoriile rasiale false care considerau unele grupuri etnice inferioare celorlalte au dus la discriminare și opresiune cu nici o sută de ani în urmă. Toate aceste exemple ilustrează pericolul acceptării informaţiilor neîntemeiate și false.

În procesul de dezvoltare personală, este important să recunoaștem și să ne identificăm prejudecăţile culturale, istorice și personale, chiar dacă acest proces poate fi dificil și dureros. Toţi suntem influenţaţi de mediul cultural și social în care trăim, de istoria personală și de experienţele anterioare. Pentru a ne depăși prejudecăţile, avem nevoie să ne expunem la perspective diferite, să ascultăm opiniile altor grupuri, comunităţi sau culturi și să fim deschiși la feedback și la critică constructivă din partea celor din jur. Este important să conștientizăm că prejudecăţile noastre pot fi inconștiente și să facem eforturi conștiente pentru a ne identifica tiparele de gândire și reacţie, astfel încât să putem să le depășim și să evoluăm. A fi sincer cu tine și a fi reflexiv sunt elemente-cheie în acest proces al deconstrucţiei și reconstrucţiei personale.

Nevoia de control

• Nevoia de a deţine controlul asupra unei situaţii ne poate face să acceptăm informaţii false care ne oferă acest sentiment, în ciuda dovezilor contrare.
• Nevoia de a ne simţi puternici sau influenţi ne poate face să acceptăm informaţii false care ne conferă acest sentiment de putere sau influenţă.

• Dificultatea de a recunoaște o greșeală ne poate face să acceptăm informaţii false care ne justifică greșeala, ignorând sau evitând dovezile contrare.

În perioada dificilă a pandemiei de Covid-19, mulţi dintre noi am simţit nevoia de informaţii care să ne ofere un sentiment de control asupra situaţiei. Din păcate, în căutarea acestui control, unii au ales să creadă în remedii miraculoase sau în tratamente neconfirmate, chiar dacă erau în mod evident niște înșelătorii sau soluţii care funcţionau doar în alte afecţiuni. Aderarea la teorii conspiraţioniste sau acceptarea știrilor false care induceau o senzaţie falsă de putere a fost de fapt o vulnerabilitate, pentru că ne-au adus mai mult rău decât bine. Din nefericire, multe familii îndoliate sunt martore ale acestui trist adevăr.

Nu întâmplător, Biblia avertizează asupra riscurilor la care se expun cei care cred că au găsit în surse îndoielnice secretul controlului și al siguranţei, când în realitate sunt mai vulnerabili decât cred: „[C]ine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). Adevărul este că situaţiile de criză ne pot face mai vulnerabili la informaţiile false și ne pot determina să ne lăsăm mai ușor prinși în capcana gândirii rigide și a convingerilor false.

Dar informaţiile greșite sunt o piedică în drumul nostru către adevăr. Adevărul nu ne oferă doar control, ci și puterea de a face alegeri bune și de a ne proteja pe noi înșine și pe cei din jurul nostru.

Deși poate fi dificil să acceptăm că informaţiile în care am crezut nu sunt adevărate, este crucial să ne confruntăm cu această realitate pentru a putea lua decizii corecte.

Lipsa educaţiei cu privire la evaluarea informaţiilor și a surselor de informaţii

• Încrederea inerentă în ceea ce auzim, vedem sau citim în media ne poate face să acceptăm informaţii false care sunt promovate de surse de media necredibile.
• Tendinţa de a confunda opinia cu faptele ne poate face să acceptăm informaţii false care sunt prezentate ca fapte reale.
• Educaţia insuficientă în domenii cum ar fi știinţa sau istoria ne poate face să credem în teorii ale conspiraţiei sau în mituri populare.
• Lipsa de educaţie digitală sau de abilităţi de navigare online ne poate face să acceptăm informaţii false de pe site-uri sau surse dubioase.
• Lipsa de educaţie privind discriminarea și stereotipurile ne poate face să acceptăm informaţii false care se aliniază cu aceste prejudecăţi, indiferent de dovezile contrare.

Lipsa capacităţii de a deosebi sursele de informaţii poate avea consecinţe grave, ca în cazul lui Edgar Maddison Welch. Acesta a fost influenţat de o teorie a conspiraţiei care circula pe internet și a deschis focul într-o pizzerie din Washington, D.C., în încercarea de a opri o presupusă reţea de pedofili coordonată de Partidul Democrat și Hillary Clinton. Din fericire, nimeni nu a fost rănit în urma incidentului, dar acest exemplu extrem ilustrează pericolul informaţiilor false și influenţa mediului online asupra minţii oamenilor. Este timpul să acceptăm că informaţiile false abundă în jurul nostru și să ne procurăm instrumentele necesare pentru a evalua corect sursele de informaţii. Educaţia joacă un rol crucial în această privinţă, prin învăţarea abilităţii de a distinge opinia de fapte și prin dezvoltarea unei culturi a scepticismului faţă de mulţimea informaţiilor disponibile. În acest sens, Nolan Higdon, de la Universitatea din California, ne propune zece întrebări esenţiale care ne pot ajuta să evităm știrile false[6]:

10. Este mai important să fiu informat sau să diseminez știri false? Este mult mai util să examinăm câteva povești de bună calitate decât să distribuim o serie nesfârșită de informaţii neverificate.
11. Este mai bine să reacţionez sau să investighez? Dacă acţionăm în grabă, nu vom avea timp să investigăm conţinutul și dovezile sale. Înainte să distribuim sau să apreciem o știre, trebuie să o investigăm!
12. De ce mi-a fost atrasă atenţia de acest conţinut? Ceea ce consumăm pe internet generează adesea noi știri care ne sunt afișate. Trebuie să ne întrebăm ce fel de concepţii ale noastre determină algoritmii să ne ofere mai mult conţinut de acest gen. Pentru început, putem opri partajarea de date prin aplicaţiile pe care le folosim pe dispozitivul nostru.
13. Cine a publicat acest conţinut? Pentru ce tip de conţinut este cunoscută această sursă? Verificaţi sursa prin intermediul serviciilor online de verificare precum: Media Matters, Fairness and Accuracy in Reporting (FAIR), Snopes, PolitiFact și FactCheck!
14. Cine este autorul știrii? Un autor despre care nu putem găsi informaţii nu este credibil.
15. Sunt date toate informaţiile necesare pentru verificarea știrii? O știre corectă trebuie să conţină răspunsurile la întrebările: cine, ce, unde, când, de ce și cum. Dacă nu apar răspunsuri la toate aceste întrebări, trebuie să fim sceptici cu privire la autenticitatea știrii.
16. Stau în picioare dovezile prezentate în știre, dacă sunt cercetate mai atent? Există argumente sofistice în știrea respectivă, erori de logică[7], inadvertenţe? Orice astfel de element indică faptul că știrea ar putea fi falsă sau cel puţin parţial incorectă.
17. Ce evită să spună știrea? Ce perspective necesare pentru înţelegerea corectă a subiectului sunt lăsate pe dinafară? Uneori, pentru a răspunde la această întrebare, este nevoie de opinia unor specialiști pe subiect.
18. Cine are de câștigat și cine are de pierdut de pe urma acestei știri? Răspunsul la această întrebare poate arăta spre potenţialele interese ascunse din spatele unei știri.
19. Se califică acest conţinut scris/audio/video ca material jurnalistic? Un material jurnalistic trebuie să se bazeze pe redarea cu acurateţe și nedeficitară a faptelor, să fie independent, imparţial și responsabil.

În faţa dezinformării omniprezente, multe dintre demersurile noastre pentru susţinerea adevărului par sortite eșecului. Totuși, comunitatea din Whitefish, Montana, ne oferă un exemplu convingător că putem învinge minciuna și intoleranţa prin unitate și colaborare. În faţa campaniei de ură a extremistului alb Richard Spencer, locuitorii s-au unit și au înfruntat dezinformarea prin solidaritate, planificare și cooperare cu autorităţile și organizaţiile pentru drepturile civile. Prin acţiuni coordonate, comunitatea a reușit să-i facă pe Spencer și pe susţinătorii săi să se simtă marginalizaţi și respinși și au câștigat lupta împotriva dezinformării. Această luptă nu trebuie dusă în solitudine. Împreună putem schimba cursul evenimentelor.

Norel Iacob oferă o listă de motive care ne fac vulnerabili în faţa dezinformării, cu speranţa că fiecare cititor va citi lista pentru sine, pentru a-și identifica slăbiciunile și a găsi o soluţie adecvată.