Câţi bani trebuie să ai ca să fii considerat bogat în America? Un milion de dolari nu mai este o sumă cum era odată. Dacă te pensionezi cu un milion și, în următorii 20 de ani, cheltui câte 50.000 de dolari pe an, ăsta este salariul mediu al unui gunoier, deci foarte departe de stilul de viaţă al milionarilor din trecut. Astăzi, ca să fii bogat, trebuie să ai un milion de dolari și o casă, sau două, sau trei etc. Proprietăţile sunt importante pentru că tot mai puţini americani și le permit.

Minimumul pe care un angajat trebuie, prin lege, să îl primească pe oră variază de la un stat la altul în SUA, dar, conform unei cercetări realizate de National Low Income Housing Coalition, în niciun stat american o persoană care lucrează 40 de ore pe săptămână și este plătită cu salariul minim nu are destui bani pentru a putea închiria un apartament de două camere cu un confort mediu. În state precum Alaska, Washington, Colorado, Florida, Virginia, Illinois și mare parte din Nord-vest, oamenii ar avea nevoie să fie plătiţi cu 20 de dolari pe oră, iar cei din California, Washington D.C. sau Hawaii ar trebui să fie plătiţi chiar cu 30/33/35 de dolari pe oră. Venitul minim federal este de 7,25 dolari pe oră și nu a mai crescut din iulie 2009! Preţul exorbitant la imobile crește și mai mult hăul deschis între clasele sociale de inechitatea veniturilor, împingând clasa săracă în afara posibilităţii de împlinire a nevoilor umane de bază. 

O problemă răspândită

În Seattle, salariul minim pentru cei mai mulţi muncitori a crescut până la 13 dolari pe oră și poate să ajungă la 15 dolari în 2019. Este o mărire considerabilă de la 7,25 de dolari, dar lumea nu este deloc încântată, notează presa locală. Aceasta, pentru că, deși salariul minim a crescut, chiria medie pentru un apartament decent a crescut și ea, la aproape 2.200 de dolari pe lună. Astfel 81 de cenţi din fiecare dolar câștigat de un muncitor cu salariul minim merge la plata chiriei. Acum doi ani, oficialii din Seattle au calculat că ar fi nevoie de două persoane să lucreze full-time cu 15 dolari pe oră pentru a putea închiria un apartament cu două camere, pe lângă toate celelalte chetuieli lunare obișnuite. Astăzi ar trebui să câștige fiecare 19,84 de dolari pe oră pentru a-și permite același apartament ca acum doi ani. Iar de cumpărat o locuinţă nici nu poate fi vorba, în condiţiile în care preţul mediu a crescut de la 450.000 de dolari, în 2014, la 729.000 de dolari, astăzi. 

Raportul „The Gap: A Shortage of Affordable Homes” (Prăpastia: O criză de locuinţe la preţuri accesibile) evidenţiază faptul că la nivel naţional sunt disponibile doar 35 de locuinţe la fiecare 100 de chiriași din categoria veniturilor extrem de mici. Un deficit există în fiecare stat și zonă metropolitană. În statul California, de exemplu, 16 milioane de oameni, adică 45% din populaţie, închiriază locuinţa în care stau, iar majoritatea sunt persoane de culoare, cu venituri mici. Asta înseamnă că un număr disproporţionat de mame singure și de afroamericani sunt evacuaţi zilnic de proprietari, din cauza neplăţii chiriei. „Numărul lor a crescut odată cu criza și continuă și astăzi, pe măsură ce specula cu terenuri și imobile se intensifică”, scrie presa locală. 

Chiriașii sunt frustraţi și în alte mari centre urbane, cum este chiar Toronto, unde s-a organizat o dezbatere la primărie cu privire la preţul tot mai mare al chiriilor. Oamenii au cerut sprijin din partea organizaţiilor politice locale pentru a pune presiune pe guvernul din Ontario să reformeze Residential Tenancies Act, un cadru legislativ pentru stabilirea nivelului la chirii. „Ceva trebuie făcut. Nu este acceptabil ca oamenilor să li se trântească în faţă creșteri de preţuri la chirii cu 600, 700, 800 de dolari”, spune Ana Bailao, care conduce comisia locală pentru locuinţe accesibile.

Berlinul este dat cel mai des ca exemplu pozitiv pentru faptul că nivelul chiriilor este controlat prin lege, care spune că preţul nu are voie să crească cu 10% peste preţul mediu al zonei în care se află imobilul, doar că o excepţie de la această regulă o constituie apartamentele modernizate foarte multe sau blocurile nou-construite. Însă un studiu realizat de Institute for Social City Development a găsit că legea nu se respectă, 80% dintre chiriile listate online fiind mai mari decât ar fi permis prin lege. În aceste condiţii, chiar și berlinezii se plâng de situaţia de pe piaţa imobiliară. În ultimii doi ani, nivelul chiriilor în Berlin au crescut cu 9,6%, conform Berliner Zeitung. Iar chiria la apartamentele modern mobilate a crescut și mai mult. În medie, costul a crescut de la 5,84 euro pe metru pătrat, în 2015, la 6,40 euro pe metru pătrat, în 2017. De asemenea, în Madrid nivelul chiriilor a crescut cu 15%, ceea ce a dus la înfiinţarea primului sindicat al chiriașilor, care va încerca să pună presiune pentru a se corecta această situaţie, ce devine insuportabilă în condiţiile în care salariile medii sunt mici – este scris în manifestul organizaţiei.

Ce se întâmplă la noi?

România nu este nici pe departe străină de fenomenul creșterii accentuate a chiriilor, dar și a preţului de achiziţionare a imobilelor. Un angajat din România care vrea să-și închirieze o garsonieră va plăti 33% din salariul net; 48% din salariu – pentru două camere; 64% – dacă își închiriază o locuinţă cu trei camere. Nu este de mirare că vârsta la care tinerii români părăsesc locuinţa părinţilor a ajuns la 30,3 ani, valorile fiind printre cele mai ridicate din UE, potrivit datelor Eurostat. România mai înregistrează și cel mai mare nivel de supraaglomerare a locuinţelor, în comparaţie cu ţările europene, peste 50% din populaţie trăind cu rudele în gospodării supraaglomerate. Este de așteptat ca acest mod de viaţă să afecteze planurile pe termen lung ale tinerilor, precum acela de a-și întemeia o familie și a avea copii. Și este firesc să fie așa, în condiţiile în care cheltuielile legate de locuinţă sunt atât de mari, încât investiţiile în educaţie, sănătate, bunuri și servicii culturale sunt anulate, în cel mai bun caz. „Chiar și alimentaţia poate fi afectată de costurile exagerate, raportate la resurse, ale locuirii”, se explică în „Studiul de fundamentare pentru strategia naţională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015–2020”.

„În timp ce marea majoritate a populaţiei beneficiază de locuinţe proprietate personală, generaţiile tinere se confruntă cu un deficit de locuinţe disponibile la preţuri accesibile. Calcule aproximative indică o situaţie critică: cumpărarea unui apartament cu împrumut de la bancă presupune cheltuirea unui salariu mediu timp de 30 de ani, greu de suportat chiar pentru clasa medie. Lipsa de accesibilitate a unei locuinţe este doar o componentă a unui fenomen de excluziune socială pe multiple dimensiuni care afectează generaţiile tinere și care constituie obstacole în găsirea unor soluţii de viaţă independentă”, citează Hotnews.

Situaţia este deosebit de îngrijorătoare în Cluj, unde preţurile la chirii și achiziţionări de apartamente au ajuns să fie cele mai mari din ţară ca preţ mediu pe metrul pătrat, întrecând preţurile din București, Ilfov, Brașov și Iași. La achiziţionare, Clujul e campion, cu 1.260 de euro pe metrul pătrat, conform unui studiu realizat de site-ul imobiliar Storia.ro, iar la închiriere tot Clujul este pe primul loc, cu o medie de 370 de euro pe lună pentru o garsonieră, cu aproape o treime mai mult decât media pe București. Ceea ce arată cât de deconectată este piaţa imobiliară dintr-un oraș de viaţa de zi cu zi și de puterea de cumpărare a celor care trăiesc în el. Chiriile din Cluj ocupă o pondere semnificativ mai mare din veniturile angajaţilor clujeni în comparaţie cu media la nivel naţional și cu salariul mediu. Costul închirierii unui apartament cu două camere reprezintă la nivel naţional aproape jumătate (48%) din salariul mediu net al unui angajat din România. Închirierea unei locuinţe cu două camere reprezintă 72% din salariul mediu net al unui angajat din Cluj. În cazul unui apartament cu trei camere, chiria ocupă două treimi din salariul mediu net al unui angajat din România, la nivel naţional. În Cluj ocupă 107%. Se construiește puţin și foarte scump, numărul studenţilor crește anual, dar locurile la cămin rămân tot atâtea, ceea ce îi împinge să găsească soluţii pentru a plăti chirii pe care nu și le permit. Familiile tinere sunt în aceeași situaţie, de a fi forţate să stea de fapt în comunele de lângă oraș și să facă naveta zilnic, în timp ce orașul devine din ce în ce mai aglomerat și sufocant. În aceste condiţii și la Cluj a luat naștere Asociaţia Chiriașilor din Cluj, cu scopul de a corecta prin dezbateri și presiune publică această situaţie.

Per total, preţurile apartamentelor din marile orașe ale ţării au crescut în ultimul an cu o medie de 8,8%, arată datele publicate de portalul imobiliare.ro. Conform unei reprezentante a unei societăţi financiare specializate în furnizarea de servicii în domeniul imobiliar, JLL, nu ar fi vorba decât de o corecţie a creșterii preţurilor, care au stagnat din cauza crizei și a recesiunii. „Noi suntem, în mod evident, departe de punctul maxim, deci, de randamentele cele mai mici pe care le-a văzut piaţa asta. Aş zice că vedem o normalizare a pieţei, o normalizare a condiţiilor de finanţare, pe nişte baze mult mai solide decât erau acum 10 ani. Când pleci de la piciorul broaştei şi creşti nu înseamnă că e o bulă. Creşti repede, dar nu inventezi nimic nou, nu faci nimic nou, doar se normalizează într-un timp relativ scurt nişte condiţii de piaţă: lichiditate bancară, cerere relativă din partea de leasing, nişte condiţii favorabile, inclusiv macroeconomice, care îţi normalizează situaţia. Bulă imobiliară e mult spus”, a spus Silviana Petre Badea, managing director JLL România, pentru Ziarul Financiar. 

Oficialii BNR o contrazic într-o oarecare măsură. Economiștii au avertizat recent că ritmul rapid de creștere a economiei românești este îngrijorător, fiindcă se bazează „pe un singur motor, consumul privat stimulat de guvern prin creșteri de salarii în sectorul public și scăderi de taxe” și că această creștere nesustenabilă va genera dezechilibre importante care vor trebui corectate. În acest context au atras atenţia și asupra unui „nou risc”, reprezentat de creșterea accelerată a preţurilor la imobiliare, în contextul acumulării de tensiuni economice. „Contextul macroeconomic este favorabil, dar se acumulează tensiuni din cauza creșterii peste potenţial și a lărgirii deficitelor. (…) A apărut un nou risc, deocamdată având o intensitate scăzută, de accelerare a preţurilor imobiliarelor”, a afirmat Voinea, citat de ProTV. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a anunţat că face aceste precizări „nu pentru a speria populaţia, ci pentru a diminua pagubele”. Însă, în aceeași propoziţie, a comparat situaţia actuală cu riscul apariţiei unei tornade.