Franţa are o istorie aparte a protestelor, care mereu au făcut parte din politica mai mult sau mai puţin teatrală a ţării. Dacă, în timpul revoluţiei din 1789, clasa muncitoare franceză s-a ridicat împotriva taxelor, a inegalităţii economice și a liderilor politici rupţi de realitatea francezilor de rând, președintele Macron a reușit să aprindă aceeași scânteie, care a dus la cea mai violentă rebeliune din istoria recentă a ţării. Iar Facebook a fost de ajutor.

Pe măsură ce mobilizările sociale inedite ale „vestelor galbene” au început să capete tendinţe insurecţionale, iar tensiunile au început să se extindă din capitală și în alte orașe, precum Bordeaux sau Toulouse, ne amintim de rolul „democratizant” jucat de reţelele sociale în eliberarea de sub tiranie a ţărilor arabe cuprinse de febra Primăverii Arabe.

Era final de 2010 și pentru mulţi oameni de pe glob Facebookul era încă o noutate, doar parţial explorată la adevăratul ei potenţial. Apoi, oamenii au început să se organizeze și să protesteze online, pornind revoluţii care au schimbat destinele unor ţări. În consecinţă, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU adopta în iulie 2012 prima sa rezoluţie cu privire la dreptul la libera exprimare pe internet, solicitându-le tuturor statelor să promoveze şi să faciliteze accesul la internet. Majoritatea ţărilor au acceptat și recunoscut „natura globală și deschisă a internetului, ca o forţă către progres”, admiţându-se cumva din oficiu că internetul și reţelele de socializare ar putea doar spori democraţia, fiind ele însele forţe „democratice și democratizante” intrinseci.

De atunci au mai trecut câţiva ani, marcaţi profund de latura manipulatoare și uzurpatoare a internetului și a reţelelor de socializare. Campaniile de manipulare și dezinformare, răspândirea știrilor eronate sau false și a materialelor de propagandă, precum și cumpărarea de voturi prin manipularea datelor personale ale utilizatorilor l-au făcut pe inventatorul internetului, Sir Tim Berners-Lee, să afirme la 29 de ani distanţă de la accesarea primei adrese www, că nu ar trebui să presupunem în mod gratuit că internetul ne va duce la lucruri minunate.

Sistemul în care funcţionează platformele de socializare „nu ajută umanitatea să promoveze adevărul și democraţia”, iar giganţii IT care au ajuns să deţină monopol pe datele utilizatorilor și pe agenda opiniei publice trebuie serios reglementaţi, dacă nu cumva chiar destrămaţi în companii mai mici, mai spune Lee.

Mișcarea „vestelor galbene”, formată din manifestanţi proveniţi majoritar din rândul claselor populare şi de mijloc, ce contestă politica fiscală şi socială a preşedintelui Macron, s-a născut pe Facebook. Pe 18 octombrie, Jacline Mouraud, o franţuzoaică de 51 de ani, a postat un videoclip scurt pe profilul ei în care se pronunţa împotriva taxei pe carburanţi. „Ce faci cu banii francezilor, Macron?”, întreba ea. Videoclipul a fost vizionat de mai bine de 6 milioane de ori. A generat o petiţie online, cu mai bine de un milion de semnături, iar diverse grupuri anti-taxă au început să înflorească pe Facebook, fiecare propunând tot felul de evenimente locale. Până la urmă s-a stabilit 17 noiembrie ca dată de organizare a unui protest naţional. Patru weekenduri violente mai târziu, restul e istorie.

Într-un articol pentru Liberation, jurnalistul Vincent Glad sugerează că schimbări recente în algoritmul Facebook, ce au prioritizat conţinutul creat pe grupurile din reţea, în locul conţinutului produs de pagini, inclusiv cele ale mass-mediei tradiţionale, au creat mecanismul perfect pentru promovarea acestui tip de iniţiative. „Administratorii grupurilor de Facebook au devenit noii intermediari, în contextul decăderii sindicatelor, asociaţiilor și partidelor politice”, scrie Glad, făcând referire la faptul că sindicatele aveau rolul istoric de organizare a protestelor în Franţa.

Situaţia a rezultat într-o rebeliune civilă fără prea multe antecedente moderne. „Nu am văzut niciodată atâta distrugere gratuită pe străzile din Paris, atâta ură oarbă, isterică și întâmplătoare, direcţionată nu doar împotriva jandarmilor, ci și împotriva simbolurilor Republicii Franceze”, mărturisește pentru The Guardian jurnalisul John Lichefield, care trăiește în Franţa din 1997. Într-un incident care a avut loc sâmbătă la Bordeaux, „vestele galbene” au spart vitrinele unui magazin Apple, după care au sustras toate produsele și au aprins un foc în faţa imobilului.

Este ceea ce Berners-Lee numește „înarmarea internetului”. În mod foarte real, Facebookul ar putea deveni o ameninţare serioasă pentru democraţie, dacă nu este reglementat, spune și Robert Hannigan, fostul șef al agenţiei de informaţii GCHQ. Democraţiile liberale deja s-au arătat mult mai susceptibile decât autocraţiile la pericolele urii care colcăie și se împrăștie în mediul online. Dacă Rusia sau China pot opri accesul la internet, alte state nu o pot face. „Pe bună dreptate, ne facem griji în ce privește cenzura. Dar angajamentul luat pentru promovarea libertăţii de exprimare ne face vulnerabili în mod disproporţionat în era unui război informatic cronic, perpetuu. (…) Avem nevoie de o înţelegere a libertăţii de exprimare care să ne permită să nu lăsăm ca acest drept fundamental să devină el însuși o armă într-un ecosistem informaţional malign”, punctează Renee DiResta, în articolul „The Digital Maginot Line”.