Ce am câștigat la alegerile din 2014

2803

După 25 de ani, a venit un moment istoric. Cel mai important lucru la rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2014 este că românii și-au decis singuri viitorul, indiferent care va fi acesta, și că într-un context internaţional ambiguu, care începe încă o dată să se polarizeze, au transmis clar ce își doresc pentru următorii ani.

Ce am învăţat

Alegerile din acest an ne-au lăsat cu multe impresii pozitive. Diaspora ne-a arătat că îi pasă de ţară, că nu sunt niște oameni care ne-au părăsit, care și-au dat copiii și părinţii pe un trai mai bun, că nu sunt niște oameni care, în afară de faptul că trimit bani în ţară, au rupt orice alte legături și s-au dezis de cei care i-au făcut să plece. Nu, aceștia au depus mari eforturi tocmai pentru cei care au rămas în urmă, au vrut să le fie și lor bine și au reușit să unească românii din ţară, chiar și pe cei din clasa cinicilor, pentru a demonstra că există o masă critică ce poate schimba mersul lucrurilor.

Am aflat că suntem mai puternici decât orice tip de presiuni politice și jurnalistice, care au acţionat asupra noastră în săptămânile de campanie electorală. În ciuda mesajelor negative din campanie și în ciuda celor care erau siguri că americanii vor alege președintele român, societatea civilă, sub imboldul unităţii în umilinţă, a arătat că poate alege liber, conform părerii pe care singură și-a construit-o despre candidaţi, conform cu faptele politice ale acestora, și nu cu mesajele electorale diseminate.

Românii nu sunt buni imigranţi, sunt leneși, sunt hoţi, sunt șmecheri și corupţi, nu cunosc ordinea și nu o respectă. Acestea sunt texte pe care de multe ori ni le aruncă în faţă ţările care vor să își închidă graniţele faţă de muncitorii din estul Europei, în special români și bulgari. Prin efortul diasporei, toate ţările europene occidentale au avut ocazia să vadă o altă Românie, în care oamenii se organizează singuri, în care își respectă ţara și conaţionalii, în care respectă ordinea, disciplina și demnitatea, în care au spirit civic și știu să își ceară drepturile, niște drepturi prin care ţin neapărat să se achite de responsabilitatea faţă de o ţară pe care nu au părăsit-o de bunăvoie.

Generaţia Facebook

Deși nu există date sociologice care să arate acest lucru, este destul de clar că, fără o platformă precum Facebook, unde s-au putut distribui în timp real fotografii, videoclipuri, mesaje și nenumărate articole de opinie, lucrurile ar fi stat altfel astăzi. Am putea spune că, de această dată, online-ul a câștigat alegerile. Experimentele din Statele Unite au arătat că oamenii pot fi influenţaţi în mod real să meargă la vot dacă văd pe Facebook că au mers și unii dintre cei mai apropiaţi 10 prieteni ai lor.

Românii din ţară, în mod special tinerii care au organizat proteste, nu au putut rămâne impasibili la ce se întâmplă în diasporă. Patriotismul celor care au stat la coadă ore în șir, în frig și ploaie, altruismul celor care au votat pentru ca părinţilor și copiilor lor să le fie mai bine ca în trecut, solidaritatea celor care s-au organizat ordonat și s-au ajutat pe banii proprii, ne-au organizat și pe noi într-o unire pe care majoritatea jurnaliștilor o numesc „istorică”.

Prin Facebook ne-am trimis unii altora mesaje de mulţumire, de încurajare și de solidaritate, departe de mesajele politicienilor. Aceasta este cu adevărat o reușită istorică, prin care am arătat că putem privi dincolo de ceaţa mesajului electoral, că putem privi dincolo de pomenile electorale, că putem alege pentru viitor, în loc să alegem pentru moment, iar aceasta este reușita „generaţiei Facebook”.

„Da, democraţie!”

Pentru oricare dintre candidaţi, ar fi fost preferabil să fie validat de un număr de voturi cât mai ridicat, date fiind circumstanţele politice externe. Din ce în ce mai mulţi observatori vorbesc despre un nou Război Rece, Europa începe din nou să fie polarizată, cu un conflict deschis între Franţa și Germania, la nivel de politici europene, şi cu o Rusie profitând de slăbiciunile bătrânului continent pentru a destabiliza situaţia la nivel global, unde speră, probabil, să regleze niște conturi cu Statele Unite, ceea ce este de altfel o politică veche a Kremlinului.

Dacă nu am ajuns deja, este probabil să ajungem cât de curând în situaţia de a alege din nou, iar noi, care suntem lângă Ucraina – „cotropită” de Rusia; lângă Moldova – ameninţată de Rusia; lângă Ungaria – unde democraţia este șovăielnică, trebuia să dăm un semnal cu privire la democraţia din România, să spunem în ce credem pentru viitor și că avem puterea democratică de a alege liber. După 25 de ani de la căderea comunismului, am reușit să le arătăm partenerilor noștri că românii își doresc cu adevărat o democraţie veritabilă și că avem puterea să ne mobilizăm la vot și să decidem singuri și conștienţi ce viitor ne dorim.

Am arătat că ne dorim să ne despărţim de orice corupe sistemul și distruge ţara, că partenerii noștri europeni nu au de ce să regrete că am intrat în Uniunea Europeană, pentru că noi, poporul, susţinem din suflet lupta împotriva acestei molime: corupţia (rămâne să vedem în următorii 5 ani dacă vom scăpa cu adevărat de ea). Am arătat că, în circumstanţele în care extremismul politic, naţionalismul și discriminarea etnică și religioasă înfloresc în toată Europa, am putut alege un președinte dintr-o minoritate etnică și religioasă, într-o ţară în care ortodoxismul face parte din patrimoniul cultural și social. Au fost presiuni impresionante pentru a se evita acest deznodământ, dar a biruit normalitatea.