Putin și viaţa care nu contează

608

Nimeni nu și-ar dori să treacă prin experienţa celor care și-au pierdut apropiaţii în tragedia aviatică din Ucraina. Sunt 298 de drame, fiecare având unicitatea și sensibilitatea ei. Dramatică este și scrisoarea unui tată adresată președintelui rus: „Putin, mi-ai ruinat viaţa!”. În spatele ei se poate ghici nu doar durere, ci și acuzarea unui mod înfiorător de a face politică.

Multe aspecte contează în politica internaţională de astăzi. Elementele care primează se pot circumscrie unei expresii extrem de banale, pe care am introdus-o cu toţii în limbajul cotidian. Acceptăm de facto ca „interesele statului” să ne domine existenţa. Din această perspectivă, multe sunt importante, mai puţin viaţa umană.

Cel puţin, aceasta se poate citi în scrisoarea pe care Hans de Borst, un olandez care și-a pierdut soţia și fiica în vârstă de 17 ani în tragedia aviatică din estul Ucrainei, i-a trimis-o lui Vladimir Putin. Pentru olandezi, vinovatul moral al acestei tragedii nici nu mai trebuie căutat. Evidenţele nu pot fi negate.

Vorbind despre fiica sa, Elsemiek, tatăl amintește că aceasta urma să dea examenul de bacalaureat anul viitor, pregătindu-se intens pentru visul vieţii ei. Își dorea să devină inginer. Însă, „dintr-o dată ea nu mai există”, scrie tatăl, lăsând să i se citească durerea din suflet. Era singurul său copil.

Adresându-se sarcastic tuturor celor vinovaţi, tatăl spunea că speră că, după tot ce au făcut, aceștia se mai pot uita în oglindă și pot fi mândri că au inclus-o şi pe fiica lui în războiul lor, „pe ea şi viaţa ei scurtă”. Un sec „Vă mulţumesc!” încheie scrisoarea semnată de Hans de Borst, „a cărui viaţă aţi distrus-o!”

Rusia trăiește în propria sa sferă

Cel mai probabil, destinatarul acestei scrisori nici nu o va citi. Și chiar dacă o va face, este greu de crezut că va fi și sensibilizat. O demonstrează reacţia din aceste zile a Kremlinului. După ce oficialii ruși s-au dezmeticit și au realizat implicaţiile accidentului, au trecut la reconfigurarea realităţii. Nu asumarea consecinţelor a fost prioritatea Moscovei. Nu s-au auzit nici cereri de iertare. Manipularea propriilor cetăţeni a trecut pe agenda publică. Evident, „interesele statului” pretind aceasta.

Astfel, presa rusă formulează explicaţii fanteziste, ignorând ceea ce Occidentul comunică de câteva zile. Conspiraţiile sunt cap de afiș. Avionul prăbușit ar fi fost plin de cadavre. Sau catastrofa aeriană din Ucraina face parte dintr-o strategie americană de a provoca un război cu Rusia. Motiv pentru care pașapoartele victimelor ar fi fost aduse acolo după prăbușirea avionului.

Iar dacă niciunul dintre aceste scenarii nu funcţionează, atunci rămâne de rezervă cel cu puternic iz politic: vina aparţine militarilor ucraineni, care au doborât din greșeală aeronava, când, de fapt, vizau aparatul președintelui Vladimir Putin, care arăta exact la fel.

Aceste teorii ale conspiraţiilor abundă în mass-media controlată de Moscova. Redate de către The Independent, ele au rolul de a evidenţia nu doar capacitatea fantezistă a presei rusești, ci un anumit mod de raportare la victime și la rudele acestora.

Presa independentă din Rusia a constatat acest detaliu care poate stârni fiori chiar și celor care nu sunt implicaţi direct în miezul tragediei. „Se vorbește foarte puţin despre costul uman al acestei catastrofe. În schimb, vedem aceste versiuni de necrezut”, a declarat Arina Borodina, analist de televiziune independent, fost redactor la cotidianul rusesc Kommersant. Cu alte cuvinte, Rusia nu își asumă nimic. Nu crede că are motive să o facă.

Modelul Rusiei lui Putin transferat în Europa

Problema în cauză nu este doar Vladimir Putin, ci un anumit stil de a face și de a înţelege politica. Logica după care este condus statul rus ridică interesul public mai presus de interesul unui cetăţean, fie el și unul care și-a pierdut unica fiică de 17 ani. Politica de stat primează. Oamenii își au importanţa lor, însă doar atâta timp cât servesc intereselor statului. Partea cea mai ciudată a situaţiei prezente este că logica rusească nu este unică, ci poate la fel de bine să fie identificată și la nivelul Uniunii Europene.

Proiectul european miza cândva pe valorile individuale, nu pe cele de masă. De aceea, era vizată promovarea drepturilor fundamentale ale omului, nu raţiuni de politică difuză. Liderii europeni acum acuză. Însă, la fel de bine ar putea să citească scrisoarea lui Hans de Borst și să se întrebe dacă nu ar fi putut preveni moartea lui Elsemiek. Și nu doar a ei.

O declaraţie de presă recentă a președintelui Traian Băsescu susţine această premisă. Şeful statului a avut o reacţie dură la adresa preşedintelui rus pe care îl consideră principalul vinovat de escaladarea situaţiei din estul Ucrainei. Motivul? Putin susţine în mod voluntar un „război terorist”.

Pe de altă parte, la fel de critice au fost referirile la adresa liderilor europeni. În opinia președintelui român, aceștia nu se pot disculpa, fiindcă sancţiunile care trebuiau introduse împotriva Rusiei au fost extrem de lejere. Înainte de discursul prezidenţial, ST semnala deja această multiplă vinovăţie. Surprinzător însă și acum, la câteva zile după accident, liderii europeni continuă să se poarte cu mănuși faţă de Rusia.

Argumentele în favoarea ezitării adoptării unor sancţiuni mai dure care să îl descurajeze pe Putin sunt în principal de ordin economic. Însă ce se întâmplă cu oamenii și cu securitatea lor, se întreabă președintele României. „Cred că Europa trebuie să vină în practică la valorile ei reale, plecând de la valoarea cea mai importantă, oamenii, iar Rusia trebuie tratată prin această prismă, chiar dacă avem pierderi economice consistente”. Cu alte cuvinte, Europa valorilor este pe cale să se disipeze, acţionând după aceleași considerente ca Rusia lui Putin.

Statul deasupra cetăţeanului

Aceasta este de fapt marea greșeală a liderilor europeni. Nu poţi intra în dialog cu dușmanul fără să fi afectat de logica lui. Iar Rusia s-a poziţionat de mult timp ca un adversar ferm al Uniunii Europene. Diferenţele de mentalitate sunt uriașe. La fel ar trebui să fie și diferenţele de construcţie politică. Acum ele nu se văd.

În schimb, se constată cum în numele „intereselor statului”, cetăţeanul este strivit, iar drepturile sale sunt clamate doar cu ocazia alegerilor. Criza nu a făcut decât să accentueze o realitate cruntă: ruptura dintre cetăţean și stat.

Despre aceasta vorbea liderul socialist Martin Schultz, atunci când atenţiona că „dacă avem 700 de miliarde de euro pentru stabilizarea sistemului bancar, trebuie să avem cel puţin tot atât de mulţi bani pentru stabilizarea generaţiei tinere. Suntem campioni la tăieri, dar când vine vorba de stimularea creşterii avem mai puţine idei.”

Băncile servesc statul. Statul ajută băncile. Iar cetăţenii suportă austeritatea în numele intereselor statului. Aceasta este ecuaţia politică care a stârnit neîncredere faţă de proiectul european. Valorile clamate sunt în acest moment surclasate de interesele economice, beneficiarii acestora nefiind în mod direct cetăţenii.

Dacă interesele statului o cer se poate călca și pe cadavre? Rusia lui Putin demonstrează că este în stare de acest gest. Europa ce spune?