Dezbaterea privind libertatea de exprimare și teama de noi atacuri teroriste pare să se fi amplificat şi mai mult după ce s-a pus în vânzare noua ediţie a publicaţiei Charlie Hebdo, care îl are pe copertă cu nimeni altul decât profetul Mahomed.

Renald Luzier a fost cruţat săptămâna trecută, pentru că a întârziat la ședinţa de redacţie unde teroriștii i-au găsit și ucis pe colegii săi. La doar o săptămână distanţă, caricaturistul le-a prezentat editorilor și lumii întregi ce a însemnat acest atac pentru spiritul publicaţiei, arătând un Mahomed „mai agreabil decât Mahomedul teroriștilor”, citează Washington Post.

Dincolo de imagine

Fără îndoială, noua copertă rămâne fidelă spiritului provocator al publicaţiei. Mahomed apre întristat de ceea ce s-a întâmplat în Paris (îi curge o lacrimă pe obraz), apare solidar conceptului libertăţii de exprimare (ţine în mâini o pancartă pe care scrie „Je suis Charlie”), iar deasupra capului are scris: „Totul este iertat.” Dar înseamnă asta că Mahomed i-ar fi iertat pe caricaturiști? Sau invers? Şi este o glumă sau nu?

Într-o conferinţă de presă, Renald Luzier explică intenţiile care au stat în spatele desenului. Se pare că primele variante de copertă făceau trimitere directă la cei 8 membri ai echipei editoriale care au fost uciși și trădau furia și poate, într-o anumită măsură, nevoia de răzbunare sau reafirmare. Însă, într-un final, s-a decis întoarcerea la esenţa mai mult umoristică și mai puţin provocatoare a publicaţiei, citează Slate.

„Cu această copertă am vrut să arătăm că, în orice moment, avem dreptul să facem orice, să refacem orice și să folosim personajele noastre cum vrem. Mahomed a devenit un personaj în ciuda lui, din pricina oamenilor care vorbesc în numele lui. Această copertă este făcută pentru oamenii inteligenţi, fie că sunt atei, catolici, musulmani…”, spune Luz.

„Am privit acest personaj care a fost folosit în ciuda sa, de către nebuni, de către teroriști, de către (…) fără umor. Bineînţeles că totul este iertat, Mahomed. Putem să trecem peste, pentru că am reușit să te desenez”, precizează caricaturistul felul în care redacţia înţelege actul terorist, înţelege sensibilităţile musulmane și felul în care a putut să treacă peste tragedie pentru a produce acest număr.

Tot ce a rămas

Dacă, până acum, caricaturile care îl ilustrau pe profetul Mahomed se limitau la un tiraj de aproximativ 65.000 de exemplare săptămânale, noua caricatură va fi publicată într-un tiraj de cel puţin 3 milioane, iar pe lângă asta, numeroase ziare din întreaga lume reproduc noua copertă, în semn de solidaritate. Ziarul va fi publicat și în limba italiană și turcă, iar ediţia online va fi și ea tradusă în engleză, spaniolă și arabă, conform redactorului-șef, Gerard Biard. Dacă atacul de săptămâna trecută a avut rolul de a pune capăt acestor „obiceiuri” occidentale, efectul este unul contrar. Dar se va demonstra a fi și unul pozitiv?

Conform Mediafax, Uniunea Mondială a Ulemanilor Musulmani, organism cu sediul în Qatar, a precizat prin vocea predicatorului Yusuf al-Qaradawi, de origine egipteană, că „nu este înţelept” să se publice din nou desene cu profetul Mahomed. „Dacă suntem de acord că (autorii atentatelor) sunt o minoritate care nu reprezintă nici islamul şi nici musulmanii, atunci cum putem să răspundem prin acţiuni care nu sunt îndreptate împotriva lor, ci contra Profetului venerat de un miliard şi jumătate de musulmani?” se întreabă predicatorul într-un comunicat publicat marţi seara.

Mai multe publicaţii au luat și pulsul comunităţii musulmane franceze, care este și cea mai mare din Europa, numărând în jur de 5 milioane de oameni, pentru a vedea cât se potrivește cu pulsul compatrioţilor nemusulmani. Concluzia ar fi că sunt profund chinuiţi de sloganul viral „Je suis Charlie”, cu care pot empatiza numai în parte.

Washington Post apreciază că mulţi musulmani francezi sunt scârbiţi de atacul de săptămâna trecută, dar totodată sunt revoltaţi de ideea că ar trebui să apere publicaţia, aderând și ei la sloganul „Je suis Charlie”. Sentimentul general ar fi că, prin gestul de a pune ziarul pe un piedestal, Franţa nu a făcut decât să dea încă o dată la o parte comunitatea musulmană, hrănind un sentiment general de discriminare, care a contribuit, de fapt, la crearea condiţiilor de radicalizare.

Virginie Artaud, o profesoară de 44 de ani din suburbiile Parisului, povestește că elevii din clasa ei predominant musulmană nu au primit deloc bine sugestia de a crea pancarte cu care să se alăture Marșului Solidarităţii, de duminica trecută. Aceştia au replicat că lumea nu este atentă când mor copii palestinieni sau sirieni, și atunci de ce se acordă atâta atenţie unei publicaţii care ridiculizează profetul islamului în mod deschis?

„Te duci la un club de noapte și nu te lasă să intri. Te duci la o petrecere, se uită la barba ta și te întreabă când te duci în Siria să te alături jihadului. Charlie Hebdo face parte din asta. Cei care sunt mai puternici decât noi râd de noi. Rata de șomaj este mare și la fel și sărăcia. Tot ce mai avem este religia noastră. Și da, ne este greu să râdem de ea”, a declarat și Binakdan, imigrant din Paris, pentru Washington Post.

Determinare și ocazie

Autorităţile franceze și-au arătat și ele neînfricarea și determinarea votând în parlament continuarea atacurilor aeriene în Irak, împotriva grupării extremiste Statul Islamic. „Franţa este în război cu terorismul, jihadismul și islamismul radical. Franţa nu este în război împotriva unei religii. Franţa nu este în război cu islamul sau cu musulmanii”, a declarat premierul francez, Manuel Valls, înaintea votului.

Pe de altă parte, grupările extremiste de dreapta încearcă să profite de conjunctură pentru a atrage adepţi și, din nefericire, reuşesc. Marine Le Pen, lidera partidului Frontul Naţional, a treia cea mai importantă grupare politică franceză, care a comparat imigranţii musulmani cu ocupaţia nazistă, mizează pe mesajul că francezii trebuie să înceteze să mai fie „îngeri”, conform Washington Post. Pe scurt, asta înseamnă politici antiimigranţi.

Sentimentul se intensifică în mai multe ţări europene. În Spania, „omologul” lui Le Pen, Manuel Canduela, a cerut politici pentru deportare, vorbind despre o „Europă pentru europeni”. În Marea Britanie, liderul UKIP a câștigat 4 procente de popularitate după ce a dat vina pentru atacul din Franţa pe diversitatea culturală din orașe precum Paris și Londra.

În Germania, o constatare alarmantă, în opinia celor de la DW, este că mișcarea PEGIDA a reușit să divizeze ţara, care din nou își pune problema propriei identităţi. Și, deși există și o mișcare de opoziţie, ceea ce este periculos este că mișcarea islamofobă cuprinde în contextul actual din ce în ce mai mulţi oameni obișnuiţi, liniștiţi, dar care încep să își pună altfel de probleme decât până în prezent. Alexander Häusler, expert în mișcări politice de dreapta la Universitatea de Știinţe Aplicate din Düsseldorf, este de părere că atacul din Franţa va hrăni toată dreapta antimusulmană din Europa.

În contrapartidă, Angela Merkel vine să susţină public o zicală a fostului președinte Christian Wulff, și anume că „islamul aparţine Germaniei!” Francezii au declarat că, dacă vreodată comunitatea evreiască s-ar retrage, „Franţa ar fi un eșec” și se pare că aceeași părere o are și Angela Merkel despre Germania, spunând că este o ţară de imigraţie. În această ţară însă, la fel ca și în Franţa, populaţia autohtonă trebuie să înceapă să îi trateze pe musulmani ca o parte firească a societăţii, și nu doar la nivel declarativ, ca până în prezent. „Pentru o solidaritate de lungă durată, e nevoie de consecvenţă. Nu ajunge numai solidaritatea de moment”, scrie DW.