Cea mai solidă banchiză arctică s-a crăpat pentru prima dată

310

Cea mai veche și mai groasă banchiză din Arctica a început să se crape, făcând loc apelor, la nord de Groenlanda. În mod obișnuit, apele din zona aceasta sunt mereu îngheţate, chiar și pe timpul verii.

Acest fenomen, care nu a mai fost înregistrat niciodată, a avut loc de două ori în acest an, din cauza vânturilor calde și a unui val de căldură generat de schimbarea climatică din emisfera nordică.

Meteorologii consideră că acest fenomen ar putea forţa oamenii de știinţă să-și revizuiască teoriile cu privire la zona Arcticii care va rezista la încălzire cea mai mare perioadă de timp.

Gheaţa poziţionată la nord de Groenlanda este, de obicei, extrem de compactă, datorită curentului oceanic transpolar, unul dintre cele două modele meteorologice majore care împing gheaţa din Siberia peste Arctic până la coastă.

Marea din zona coastei nordice a Groenlandei era cândva numită „ultima zonă de gheaţă”, deoarece se presupunea că aceasta ar fi ultimul loc afectat de căldură. Contrar așteptărilor însă, în luna februarie și la începutul lunii august, temperaturile anormal de ridicate au vulnerabilizat zona în faţa vânturilor, care au împins gheaţa mai departe de coastă, mai mult decât oricând de la momentul începerii înregistrărilor prin satelit, în anii 1970.

Walt Meier, cercetător știinţific la Centrul Naţional de Date despre Zăpadă și Gheaţă, din Statele Unite, a declarat că „în medie gheaţa are peste patru metri grosime și poate fi concentrată în blocuri de peste 20 de metri. Această gheaţă groasă și compactă nu este ușor deplasabilă.”

Gheaţa a început însă să migreze mult mai ușor ca urmare a tendinţei de încălzire, care s-a accelerat în ultimii 15 ani. Subţierea gheţii poate fi constatată chiar și în cea mai rece zonă a Arcticului, unde se găsește cea mai groasă gheaţă. Aceasta este o dovadă destul de clară a modificării structurii banchizei din Arctica și a climei  polare (ce cuprinde Oceanul Arctic și Antarctica), subliniază cercetătorii.

Astfel, dacă în trecut banchiza arctică era alcătuită din multiple straturi de gheaţă, formate pe parcursul anilor, în ultima perioadă banchiza este formată din ce în ce mai mult din gheaţă sezonieră, care se topește rapid în anotimpul cald.

„Cred că efectele căldurii solare asupra coloanei de apă vor crește, ceea ce va întârzia procesul de îngheţare și de formare a gheţii”, a declarat Rasmus Tage Tonboe, expert în cadrul Institutului Meteorologic Danez.

Potrivit celor mai recente date ale Serviciului Norvegian de Gheaţă, săptămâna aceasta, gheaţa din Arctic care acoperea zona Svalbard (teritoriu insular în Oceanul Arctic, cu ierni lungi și foarte aspre, care pot dura până la 9 sau 10 luni pe an) s-a diminuat cu 40% faţă de media pentru această perioadă a anului, raportată la anul de referinţă 1981. Astfel, previziunile oamenilor de știinţă potrivit cărora nu va exista mare de gheaţă în Oceanul Arctic la un moment dat între anii 2030 și 2050 par să fie reale.

Keld Qvistgaard, coordonatorul Serviciului de Gheaţă din Danemarca, a spus că nu a fost prima dată când a apărut un gol între ţărm și pachetul principal de gheaţă, dar că golul format între 1 și 5 august a fost total diferit comparativ cu cele înregistrate în prezent.

„Am suspectat demult că schimbările climatice globale vor afecta straturile de gheaţă polară. Cu ajutorul sateliţilor lansaţi de agenţiile spaţiale, putem urmări pierderile de gheaţă și felul în care crește nivelul de apă peste tot pe glob. (…) Acest lucru trebuie să fie un motiv de îngrijorare pentru guverne, care au datoria de a proteja orașele și comunităţile”, a declarat prof. Andrew Shepherd, autorul principal al unui studiu de referinţă de la Universitatea din Leeds.