Pădurea își merită cu prisosinţă supranumele de „plămân verde” al Pământului, dar amploarea pe care a luat-o defrișarea în ultimele decenii arată cât de puţin înţelegem rolul pe care îl joacă în sănătatea mediului.
Luna aceasta, cinci milioane de copaci au fost plantaţi în Ghana, în cadrul operaţiunii „Ghana Verde”, obiectivul fiind acela de a „proteja generaţiile viitoare”, după cum a declarat Samuel Abu Jinapor, ministrul ghanez pentru terenuri şi resurse naturale.
Ghana este una dintre ţările cu procent mare de pierdere a pădurilor tropicale, deţinând 1,6 milioane de hectare de pădure, în scădere de la 8,2 milioane de hectare în 1900, iar iniţiativa sus amintită, oricât de nesemnificativă pare în contextul despăduririi masive, transmite un mesaj percutant: apetitul nostru insaţiabil pentru resursele de astăzi conturează o moștenire deloc promiţătoare generaţiei de mâine. Și, de fapt, noi înșine începem deja să achităm fracţiuni din nota de plată uriașă pe care ne-o livrează pierderea pădurilor.
Un plămân care se tot micșorează
Planeta noastră are aproximativ 3.000 de miliarde de copaci – un număr impresionant, care îl depășește pe cel al stelelor din Calea Lactee, după cum arată un studiu bazat pe date culese de sateliţi.
Chiar dacă pădurile acoperă încă 30% din suprafaţa planetei, ritmul în care dispar este unul alarmant: între 1990 și 2016, Terra a pierdut 1,3 milioane de kilometri pătraţi de pădure, o zonă mai mare decât Africa de Sud. Este ca și cum am fi pierdut o suprafaţă echivalentă cu 1.000 de terenuri de fotbal în fiecare oră, arată datele Băncii Mondiale. Un studiu publicat în revista Nature estimează că tăiem peste 15 miliarde de arbori în fiecare an. Aproximativ 17% din pădurea tropicală amazoniană a fost distrusă în ultimele 5 decenii, pierderile accelerându-se în perioada recentă.
Între 1990 și 2016, Terra a pierdut 1,3 milioane de kilometri pătraţi de pădure, o zonă mai mare decât Africa de Sud.
Brazilia, care deţine 60% din pădurea amazoniană, a pierdut circa 28.000 de kilometri pătraţi doar în anul 2004, iar între august 2019 și iulie 2020, peste 11.000 de kilometri pătraţi. În 2019, Brazilia a condus clasamentul ţărilor care au pierdut pădure tropicală, fiind responsabilă pentru mai mult de o treime din defrișări. De fapt, în 2019, pierderea de pădure tropicală a fost cu 3% mai mare decât cea din 2018 și a treia ca mărime din 2002.
„Se pare că mergem într-o direcţie greșită”, a avertizat Frances Seymour, director al World Resources Institute, subliniind faptul că volumul pierderilor înregistrate în 2019 este unul inacceptabil.
Pădurile intacte au un impact climatic de 6 ori mai mare decât se credea anterior, a arătat un studiu care a analizat emisiile de carbon rezultate de pierderea pădurilor tropicale intacte în perioada 2000-2013. Defrișarea clasică din această perioadă a fost responsabilă de 3% din emisiile globale care provin din defrișări, dar pierderile graduale (precum pădurile deschise pentru a tăia selectiv lemnul sau construirea de drumuri, care a expus mai mulţi copaci vântului sau condiţiilor favorabile uscării) au fost responsabile de un impact al carbonului de 6 ori mai mare.
Pădurile intacte acţionează în favoarea noastră, dar este alarmant faptul că în fiecare an se fac breșe în suprafeţe uriașe din acestea, scrie Tom Evans, unul dintre autorii studiului, sugerând ca stimulentele financiare pentru conservarea pădurilor să fie mărite substanţial.
De ce avem nevoie de păduri
Pădurile joacă un rol vital în lupta cu schimbările climatice: un singur copac poate absorbi 22 de kilograme de dioxid de carbon pe an. Faptul că același copac tăiat sau ars eliberează cantitatea de carbon stocată timp de zeci de ani sau chiar secole arată că defrișarea reprezintă o dublă problemă în contextul încălzirii globale.
Pădurile nu joacă un rol esenţial doar în bugetul global al carbonului, ci au un rol important în reglarea climei locale, prin umbrirea solului și prin transpiraţia copacilor (termen folosit pentru eliberarea și evaporarea apei din toate plantele, inclusiv din copaci).
Pădurea adăpostește peste 80% dintre plantele și animalele terestre. Astfel, pădurile asigură habitat pentru aproape 5.000 de specii de amfibieni (80% din toate speciile cunoscute), aproape 7.500 de specii de păsări (75% dintre toate păsările) și peste 3.700 de specii de mamifere (68% dintre toate speciile). Microbii solului, polenizatorii dependenţi de pădure (insecte, lilieci, păsări și unele mamifere) și gândacii saproxilici joacă un rol foarte important în menţinerea biodiversităţii și a funcţiilor ecosistemice ale pădurilor, după cum și mamiferele, păsările și alte organisme au roluri majore în structura ecosistemului forestier, inclusiv asupra modelelor de distribuţie a copacilor.
În special în ţările cu venituri mici, comunităţile care trăiesc în apropierea pădurilor se bazează pe biodiversitatea pădurilor pentru a-și asigura mijloacele de trai, folosind produse derivate din resurse forestiere pentru hrană, nutreţ, adăpost, energie, tratamente medicale și generarea de venituri. Pădurile oferă peste 86 de milioane de locuri de muncă ecologice, iar 90% dintre persoanele care trăiesc în sărăcie extremă sunt dependente de pădure pentru a-și asigura cel puţin o parte din mijloacele de trai. Populaţiile indigene depind într-un grad ridicat de biodiversitatea pădurilor pentru mijloacele de trai, iar zonele administrate de acestea, aproximativ 28% din suprafaţa terestră, includ unele dintre cele mai intacte păduri.
În căutarea unei soluţii
Agricultura, exploatarea minieră și forajul combinate reprezintă mult peste jumătate din toate defrișările, restul fiind cauzate de practicile silvice, incendiile sălbatice și, în mai mică măsură, de urbanizare. Specialiștii avertizează că nu suntem pe drumul cel bun în stoparea despăduririi, dar nu pentru că nu am avea la îndemână soluţii.
Unul dintre agenţii responsabili de distrugerea pădurilor, corporaţiile uriașe, ar putea pune umărul la salvarea lor, prin introducerea și implementarea politicilor de „defrișare zero” care curăţă lanţurile de aprovizionare, scrie activistul social John William. De asemenea, companiile ar trebui să stabilească obiective ambiţioase pentru a maximiza utilizarea lemnului, a celulozei, hârtiei și fibrelor reciclate în produsele lor, dar pentru că adesea companiile nu fac aceste schimbări din proprie iniţiativă, investigarea și divulgarea abuzurilor comise de acestea asupra mediului ar putea grăbi schimbarea. Responsabilizarea marilor companii trebuie conjugată cu efortul guvernelor de pretutindeni de a combate corupţia și de a aplica politicile de protecţie a pădurilor.
Reîmpădurirea poate contribui într-o anumită măsură la rezolvarea crizei climatice, dar și a celei a biodiversităţii, doar că ea trebuie făcută după anumite criterii, în locurile cele mai potrivite și favorizând speciile care sporesc biodiversitatea locală, nu doar pe cele cu creștere rapidă, spun specialiștii.
În triada stat-corporaţii-consumator, n-ar trebui să subestimăm puterea ultimului actor.
În cele din urmă, în triada stat-corporaţii-consumator, n-ar trebui să subestimăm puterea ultimului actor. Alegerile zilnice informate pot avea un impact decisiv în lupta pentru salvarea pădurilor, fie că este vorba de reducerea consumului, de evitarea ambalajelor de unică folosinţă, de cumpărarea produselor din lemn reciclabile sau despre care știm că au fost obţinute în mod responsabil. Adoptarea unei diete sustenabile, prin consumul redus de apă și de teren necesar alimentelor care fac obiectul ei, reprezintă un alt pas în protejarea pădurilor. Pentru producerea unui kilogram de legume sunt necesari 0,3 metri pătraţi de teren, pe când obţinerea aceleiași cantităţi de carne de vită necesită 20,9 metri pătraţi.
Chiar dacă efortul conservării pădurilor poate părea costisitor omului modern, obișnuit să consume resursele planetei ca și cum ar fi inepuizabile, costul distrugerii lor este devastator, după cum arată un articol publicat de BBC, care încearcă să creioneze imaginea haosului în care am trăi dacă planeta ar rămâne fără copacii ei. În cele din urmă, concluzionează ecologistul Thomas Crowther, „chiar dacă am putea trăi într-o lume fără copaci, cine ar vrea să trăiască așa?”.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
