Cercetătorii britanici se declară uimiţi de recenta descoperire a modului în care se hrănesc plantele în timpul nopţii - folosind un calcul aritmetic similar celui utilizat de păsări pentru a-şi menţine nivelul de grăsime în perioada migraţiei.

Întrucât plantele nu primesc noaptea energia solară necesară pentru a transforma dioxidul de carbon în zaharuri şi amidon, acestea trebuie să gestioneze rezervele de amidon de care deja dispun, astfel încât să supravieţuiască până a doua zi dimineaţa.

Studiile realizate de cercetătorii de la John Innes Centre, Norwich, pe planta numită Arabidopsis Thaliana, i-a ajutat să înţeleagă mecanismul intrinsec pe baza căruia este calculată, la nivelul frunzei, cantitatea rezervei de amidon, precum şi ritmul în care aceasta este consumată pe parcursul nopţii, după un ceas intern asemănător ceasului nostru biologic.

Acest întreg proces, spun oamenii de ştiinţă, este determinat de concentrarea a două tipuri de molecule, denumite de ei „S" (reprezentând amidonul – starch) şi „T" (reprezentând timpul – time). Moleculele S stimulează descompunerea amidonului, în vreme ce moleculele T se opun acestui lucru, astfel încât rata consumului de amidon va fi stabilită, în cele din urmă, de raportul dintre moleculele S la moleculele T, arată BBC.

Chiar dacă oamenii de ştiinţă îşi exprimă uimirea faţă de această formă simplă, chimică, în care plantele fac matematică, aceştia subliniază totuşi faptul că „abilitatea" de a efectua împărţiri nu reprezintă o dovadă a inteligenţei lor, ci indică existenţa unui mecanism automat care stabileşte ritmul de ardere a carbohidraţilor pe timpul nopţii, proces ce se desfăşoară independent de „voinţa" plantelor.