Generaţia Aruncă-Orice şi conspiraţia lipsei de responsabilitate

360

Apetitul oamenilor pentru consum distruge resursele Planetei, susţine Gaia Vince, editorialist de ştiinţă pentru BBC. Dependenţa noastră de nou, cea care ne face să ne dorim mereu alte bunuri, alte gadgeturi şi alte instrumente presupus indispensabile vieţii, consumă din resursele finite, ba unele chiar ameninţate cu dispariţia, ale Planetei.

„Ideea că ceva care merge bine ar trebui înlocuit este atât de înrădăcinată în cultura noastră azi, încât puţini sunt aceia care îndrăznesc să o conteste”, scrie Vince, subliniind totodată că această filosofie este mai nouă decât am crede.

Cel mai vechi exemplu de „conspiraţie” a producătorilor pentru înlocuirea frecventă a unui produs a fost numită „conspiraţia becului”, orchestrată de cartelul de producători Phoebus, care au purces la convingerea companiilor să nu vândă becuri cu o durată de viaţă mai mare de 1.000 de ore, deşi existau şi becuri cu o durată de viaţă de 100.000 de ore. Cartelul a declarat că intenţia sa era să dezvolte standarde internaţionale, însă rezultatul a fost că becurile trebuiau înlocuite cu regularitate, ceea ce a dezvoltat piaţa de consum.

Vince oferă o serie de exemple contemporane de produse care ar putea fi construite anume pentru a avea o durată fixă de utilizare, după care să fie necesară înlocuirea lor. Televizoare, maşini de spălat, imprimante, carduri de memorie, computere, telefoane, toate sunt suspectate că ar fi construite în conformitate cu această intenţie.

Totuşi, înainte de a acuza o conspiraţie globală a producătorilor, Vince atrage atenţia şi asupra companiilor care încurajează un consum circular, oferind produse uşor de întreţinut, durabile, uşor de actualizat sau companii care se oferă să suporte cheltuielile reparaţiilor pentru produsele vândute, pe toată durata vieţii acestora.

Comportament industrial

Chestiunea diminuării resurselor nu este însă atât de dependentă de comportamentul consumatorului final, cât este dependentă de mişcările industriilor, în special a celei energetice.

În urmă cu 200 de ani lumea a început să fie dependentă de combustibilii fosili, precum cărbunele, uleiul şi gazul natural. Astăzi oamenii încep să realizeze că resursele naturale sunt limitate şi că exploatarea lor pe o scală din ce în ce mai mare, aduce costuri enorme economiei, mediul înconjurător şi sănătăţii oamenilor. Există însă şi soluţii alternative şi despre 10 dintre cele mai inovative am scris aici.

Setea Planetei

Experţii care analizează situaţia actuală spun că e nevoie de soluţii radicale. Lipsa apei afectează unul din trei oameni, pe fiecare continent al Globului. Dacă tendinţele actuale se menţin, în următorii 20 de ani, oamenii vor folosi cu 40% mai multă apă decât în prezent. E nevoie de 2.400 de litri de apă pentru a produce un hamburger și de 11.000 de litri pentru a produce o pereche de blugi.

Alţii spun, însă, că avem suficientă apă pentru dublarea producţiei de alimente. Rezervele asigură necesarul pe următoarele decenii, marea problemă fiind nu rezervele naturale, ci exploatarea ineficientă a acestora. „Există suficientă apă pentru a susţine producţia de alimente, energie și pentru consumul industrial pentru secolul 21″, s-a arătat într-un raport mediatizat într-o ediţie specială a publicaţiei Water International.

Bogaţia lumii şi biodiversitatea

Nu putem însă să generalizăm. Ţările dezvoltate au încă un comportament industrial mult mai centrat pe propriile nevoi decât au ţările în dezvoltare. Raportul Living Planet a constatat că ţările cu venituri mari au, în medie, o amprentă ecologică de cinci ori mai mare decât a celor cu venituri mici. La nivel global, amprenta s-a dublat din 1966.

Biodiversitatea este un alt atu al Planetei, de care ar trebui să ţinem cont. Cu toate acestea, noi „trăim de parcă avem o planetă în plus la dispoziţia noastră”, a declarat Jim Leape, directorul general al WWF International. Şi nu e singurul care se exprimă în aceşti termeni. Oamenii de știinţă ai Reţelei Global Footprint, de exemplu, au calculat că, pentru a putea funcţiona la nivelul economic actual, avem nevoie de încă o jumătate de planetă Pământ, ca dimensiuni și resurse.

Creativitatea, singura resursă inepuizabilă?

Cu toate astea, nu toată lumea este de acord cu această viziune apocaliptică a lucrurilor. Conform economistului Steve Horwitz, profesor la Universitatea St. Lawrence, premisa din spatele întrebării „Suntem în criză de resurse naturale?” este greşită. Potrivit economistului, câtă vreme omenirea are resursa creativităţii umane, vor exista soluţii. Întrebarea care persistă însă în ciuda acestui optimism este ce garanţii avem că aceată creativitate va fi potenţată şi nu avariată de distrugerile pe care le producem mediului înconjurător?