Doar 3 minute până la sfârșitul lumii

2046

Am început cu un handicap. Când ceasul „Apocalipsei” a fost introdus, în 1947, de către Buletinul Oamenilor de Știinţă din Domeniul Atomic, era deja ora 23:53. În 2012, am ajuns la 23:55, iar joi s-a anunţat mutarea limbii la ora 23:57. Am mai avea doar trei minute până la un cataclism inimaginabil care ar aduce sfârșitul pământului.

Ceasul a fost inventat de către cercetători pentru a-i avertiza pe oameni în ce privește implicaţiile cursei globale de înarmare cu focoase nucleare. De atunci însă, au început să urmărească și alte pericole pentru existenţa umană, cum ar fi schimbarea climei.

Explicaţia modificării din acest an, redată de The Atlantic, este următoarea: „Schimbarea climatică necontrolată, modernizarea armelor nucleare la nivel global și numărul lor scăpat de sub control reprezintă ameninţări incontestabile pentru existenţa umanităţii, iar liderii lumii au eșuat în a acţiona în timpul și manierele necesare pentru a proteja cetăţenii de o potenţială catastrofă.”

Ceasul a mai indicat 23:57 de încă două ori în istorie: în 1949, când Uniunea Sovietică a testat arma atomică și a început cursa pentru înarmare, și în 1984, când această cursă s-a intensificat ca urmare a instalării Războiului Rece. Partea bună este că, la fel ca în dăţile trecute, ceasul poate fi dat înapoi, însă din 1991 s-a apropiat constant de ora finală.

Însă vor face liderii mondiali schimbările necesare în acest sens? Expertul în climă Jørgen Randers crede că nu. Au trecut 40 de ani de când Randers a coprodus una dintre primele lucrări despre impactul unei economii și al unei populaţii în creștere, pe o planetă cu resurse limitate. În 2004, a scris încă o lucrare în care a arătat că predicţiile pe care le făcuse în 1972 s-au dovedit întemeiate. Este însă 2015 și încă nimeni nu pleacă urechea la dezbaterile pe această temă.

Ca urmare, Randers și-a pierdut încrederea în procesul democratic de a rezolva o asemenea problemă. Într-un articol scris în publicaţia suedeză Extrakt și preluat de The Guardian, Randers explică modul în care tirania traiului pentru azi și pentru sine va câștiga. „Este profitabil să lași lumea să se distrugă”, spune el.

Pentru că beneficiile investiţiilor în măsuri de contracarare a schimbărilor climatice nu sunt observabile în termeni de câţiva ani, politicienii refuză să le propună, și cetăţenii să le accepte. Nu contează că asta ar însemna un climat mai sigur și mai curat pentru următoarele generaţii. Randers a condus o comisie parlamentară în Norvegia care, în 2006, a propus un plan de soluţionare care le cerea norvegienilor de rând să plătească în plus 250 de euro anual, sub formă de taxe. Asta însemna o creștere a taxelor de doar 1%, însă propunerea a fost refuzată.

Sistemul capitalist nu ajută. El este făcut să aloce capital celor mai profitabile proiecte. Și exact de asta nu avem noi nevoie azi. Avem nevoie de investiţii în sisteme eoliene și solare mai bune, nu în cărbune și gaz ieftin”, spune el.

Însă atunci când vine vorba de taxe, oamenii se revoltă și politicienii care își urmăresc propriile interese nu vor fi niciodată dispuși să propună măsuri antipopuliste. În faţa unei asemenea opoziţii implacabile, singurul lucru care s-ar putea face este ca politicieni de mare anvergură să înceapă să le comunice eficient cetăţenilor că mentalitatea traiului pe termen scurt e un pericol real pentru sustenabilitatea societăţii democratice. Dar cine ar fi capabil și dispus să facă acest lucru?

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.