Filosoful creștin Plantinga și ofensiva împotriva ateilor

154

În urmă cu două săptămâni, filosoful american Alvin Plantinga și-a lansat cea mai recentă lucrare, intitulată „Where the Conflict Really Lies: Science, Religion and Naturalism". The New York Times relatează despre conceptul filosofic din spatele cărţii, într-un material ce spune povestea filosofului care a luat o poziţie în favoarea lui Dumnezeu.

Pe vremea când filosoful Alvin Plantinga își demara cariera, în 1950, filosofii religioşi aproape că lipseau din catedrele de specialitate, scrie New York Times. Plantinga a crescut într-un mediu calvinist, care l-a obișnuit cu dezbaterile teologice. Însă, așa cum mărturisește filosoful, atunci când și-a început studiile la Harvard, a fost uimit să vadă volumul uriaș de argumente folosite în dezbateri împotriva existenţei lui Dumnezeu.

Tocmai de aceea, într-un eseu redactat în 1993, Plantinga scrie că dacă nu s-ar fi transferat la Facultatea Creștin-reformată Calvin College, „probabil nu aș fi mai fost azi creștin; cu atât mai puţin nu aș fi mai făcut din creștinism și teism punctul focal al vieţii mele intelectuale."

Departe de acest viitor potenţial, activitatea lui Plantinga a avut ca rod formarea unei adevărate mișcări a filosofilor creștini neapologetici, care chiar dacă nu au reușit să-și convingă colegii să creadă, măcar au făcut teismul filosofic să fie respectabil, scrie NYT.

„Astăzi există mult mai mulţi filosofi creștini și se face mult mai multă filosofie creștină de tip asertiv decât atunci când am părăsit eu băncile facultăţii," apreciază filosoful, care mărturisește simultan că „nu are nicio idee cum s-a întâmplat asta."

În ciuda faptului că nu are nicio explicaţie pentru mutaţia suferită de lumea filosofiei, cartea sa reflectă din plin această atitudine a creștinului asertiv. Folosind analogii bogate în termeni sportivi, Plantinga și-a propus să schimbe modul defensiv de adresare al creștinilor într-o adresare ofensivă, care merge dincolo de a refuza acuzaţiile de iraţionalitate imputate creștinismului.

„Să numești un filosof 'iraţional', e o declaraţie de război," a spus Plantinga oferind o justificare pentru atitudinea sa ofensivă care transpare din carte. „A fi raţional este scopul filosofului. E ceva de luat foarte în serios."

În plus, adaugă filosoful, „nu poţi pretinde că o credinţă teistă este iraţională fără să arăţi că este falsă. Iar aceasta este dincolo de capacitatea știinţei."

Plantinga recunoaște deschis că nu are nicio dovadă că Dumnezeu există, însă susţine că acest lucru nu contează. Credinţa în Dumnezeu, spune el, este ceea ce filosofii numesc o credinţă primară: nu are nevoie de mai multe dovezi decât sunt necesare pentru a certifica faptul că trecutul a avut loc, sau că alţi oameni au gândire, sau că unu și cu unu fac doi.

Niciun articol afișat