Adventiștii de ziua a șaptea consideră conceptul de libertate religioasă drept esenţial în misiunea lor. „Separarea dintre biserică și stat oferă cea mai bună ocrotire libertăţii religioase și este în conformitate cu declaraţia lui Iisus: «Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!» (Matei 22:21).“[1]
Ellen White (1827-1915), care a avut un rol important în organizarea și consolidarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, afirma în 1889: „Noi nu facem voia lui Dumnezeu dacă stăm liniștiţi, nefăcând nimic pentru a păstra libertatea de conștiinţă.“[2]
Un debut energic
Importanţa demersurilor pentru apărarea libertăţii religioase a fost evidentă pentru adventiștii de ziua a șaptea chiar înainte de organizarea lor oficială ca biserică, în 1863. John Nevins Andrews (1829-1883) a fost primul adventist de ziua a șaptea care a scris un articol pe tema libertăţii religioase, în anul 1851.
Prima realizare importantă în domeniul libertăţii religioase a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în relaţia cu statul a fost încadrarea adventiștilor ca persoane necombatante pe motive de conștiinţă în timpul Războiului Civil (1861-1865). Vârful de lance în acest demers a fost tot J. N. Andrews. Eruditul lider adventist a reprezentat proaspăt înfiinţata Biserică Adventistă la Washington, în faţa Ministerului de Război al lui Abraham Lincoln, în 1864. Adventiștii înrolaţi lucrau ca necombatanţi în spitale sau în orice alt loc de interes administrativ, nefiind nevoiţi să omoare pe cineva.[3]
La 21 iulie 1889, liderii bisericii au înfiinţat Asociaţia Naţională pentru Libertate Religioasă (NRLA – National Religious Liberty Association). Declaraţia de constituire stipula că „este dreptul și privilegiul fiecărei persoane de a se închina după cum îi dictează conștiinţa sa“[4]. La baza documentului stă principiul separării statului de biserică.
Decada 1880-1890 a fost marcată în SUA de acţiunile organizaţiei National Reform Association, care dorea impunerea de legi duminicale, pentru respectarea generală a Sabatului creștin duminical (Blue laws sau Sunday laws). În 1890, adventiștii de ziua a șaptea, care se închinau sâmbăta, au strâns 250.000 de semnături, din rândul unei populaţii diverse, împotriva legilor duminicale.[5]
Biserica Adventistă considera că orice acţiune a statului de a impune o zi de odihnă reprezintă o violare a libertăţii și o trădare a Primului Amendament al Constituţiei Statelor Unite. Adventiștii se considerau apărători ai moștenirii părinţilor fondatori, precum Thomas Jefferson și James Madison: statul nu trebuie să intervină în viaţa religioasă a cetăţenilor săi.
Un departament dedicat libertăţii religioase
Departamentul de Relaţii Oficiale și Libertate Religioasă (PARL) a fost înfiinţat de către Conferinţa Generală, forul de conducere la nivel mondial al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, în anul 1901.[6] Cinci ani mai târziu, în 1906, era lansată Liberty, prima revistă dedicată libertăţii religioase de pe continent. Revista este distribuită astăzi la nivel mondial unui număr de 200.000 de cititori avizaţi: avocaţi, parlamentari, experţi din domeniu, pastori, reprezentanţi ai diverselor ONG-uri etc.
Alte campanii semnificative de strângere de semnături au avut loc în anii 1926-1929, pentru aceeași speţă, menţionată anterior, cea a legilor duminicale (opt milioane de semnături, dar în urma unui efort comun alături de alte organizaţii similare), precum și în 1931, când au fost strânse 500.000 de semnături împotriva modificării calendarului. În perioada respectivă, numărul total al adventiștilor era de circa 300.000, ceea ce oferă imaginea gradului impresionant de mobilizare a acestora.[7]
O reţea internaţională eficientă
În 1893, pe măsură ce își extindea activitatea în afara SUA, NRLA a devenit IRLA (International Religious Liberty Association – Asociaţia Internaţională pentru Libertate Religioasă), trecând la o nouă etapă în dezvoltarea sa.
IRLA este cea mai veche asociaţie dedicată libertăţii de conștiinţă, un ONG cu una dintre cele mai extinse reţele internaţionale în prezent (având corespondenţi în 200 de ţări).[8] La 16 august 1946 a avut loc o reorganizare,[9] IRLA începând să primească în rândurile sale membri care nu erau adventiști de ziua a șaptea. În 1977, asociaţia organiza la Amsterdam primul congres la nivel mondial.
În 2003, IRLA a fost recunoscută de Consiliul Economic și Social al Naţiunilor Unite, primind statut de ONG de categoria a II-a a Naţiunilor Unite. Este reprezentată la New York și Geneva și ia parte în fiecare an la întâlnirile Consiliului pentru Drepturile Omului.[10] Fides et Libertas este jurnalul în care experţii IRLA își publică articolele de specialitate.
Eforturi europene
Dincoace de Atlantic, în 1946, dr. Jean Nussbaum a creat Association Internationale pour la Defense de la Liberté Religieuse (AIDLR), cu sediul la Paris. Asociaţia și-a diseminat ideile prin intermediul publicaţiei Conscience et Liberté și a beneficiat de girul a numeroase personalităţi de rang internaţional, care au acceptat să fie președinţi ai Comitetului Onorific al AIDLR: Eleanor Roosevelt, Albert Schweitzer, Paul-Henri Spaak etc. În 1966, AIDLR și-a mutat sediul la Berna. Anul înfiinţării AIDLR a coincis cu anul reorganizării IRLA. Cele două asociaţii de sorginte adventistă au avut o colaborare fructuoasă de la început.[11]
Perspective
În ultimii 170 de ani, de dinainte de organizarea lor oficială, adventiștii de ziua a șaptea au fost dedicaţi promovării principiilor de libertate religioasă. „Libertatea religioasă este în ADN-ul acestei biserici. (…) Să insuflăm tinerilor dragostea pentru păstrarea libertăţii religioase și a libertăţii de conștiinţă“, afirma președintele actual al Bisericii Adventiste mondiale.
„Adventiștii apără principiul libertăţii religioase pentru toţi oamenii, de pretutindeni. Este atât de puternic înrădăcinat în istoria și teologia lor încât ne putem aștepta să rămână una dintre caracteristicile lor esenţiale.“[12]
Te-ar putea interesa și: Adventiștii de ziua a șaptea
