Cine sunt creștinii care își abandonează bisericile

290

Creșterea, la nivel mondial, a numărului persoanelor neafiliate religios, a conturat, în ultimii 30 de ani, o tendinţă tot mai evidentă: din ce în ce mai mulţi oameni se îndepărtează de biserici, deși continuă să se considere spirituali în mod autentic.

Creșterea, la nivel mondial, a numărului persoanelor neafiliate religios, a conturat, în ultimii 30 de ani, o tendinţă tot mai evidentă: din ce în ce mai mulţi oameni se îndepărtează de biserici, deși continuă să se considere spirituali în mod autentic.

Religios sau spiritual: e vorba de semantică sau ceva mai important? se întreabă jurnaliștii de la The Washington Post. Experţii spun că este un pic din ambele. Sondajele arată că tinerii americani sunt mult mai puţin motivaţi și hotărâţi să se afilieze religios decât generaţiile anterioare care erau la aceeași vârstă. Ei participă tot mai rar la serviciile divine ale bisericii și tot mai puţini dintre ei afirmă că religia este importantă în viaţa lor.

Observatorii fenomenului consideră că o posibilă explicaţie ar fi că tinerii nu mai văd în Biserică instituţia care să le intermedieze căutarea după Dumnezeu. „Oamenii se îndepărtează de expresia instituţională a Bisericii. Ei încearcă să renegocieze relaţia lor cu Dumnezeu", a declarat David Kinnaman, președinte al Barna Group, un institut de cercetare pe probleme religioase.

Sociologul catolic american William D'Antonio a declarat că procentul catolicilor din SUA care consideră că sunt „religioși" a scăzut de la 74% la 60%, doar în ultimii cinci ani. „Este mai mult decât semantică. Cu zeci de ani în urmă se credea că dacă cineva nu merge la Liturghie va merge în iad. Oamenii credeau că Biserica are puterea să te conducă spre Cer dacă respecţi regulile … Acum, tot mai mulţi oameni își urmează conștiinţa personală, indiferent de modul în care și-au format-o, și decid singuri pentru ei înșiși."

Paradoxal însă, mai mult de 9 din 10 americani cred în Dumnezeu, potrivit unui recent sondaj Gallup, și există o tendinţă evidentă de căutare a experienţelor transcendente și spirituale. Cu alte cuvinte, nu asistăm la o negare a lui Dumnezeu, ci a religiei instituţionalizate.

În 2012, un videoclip a devenit viral, după ce a reușit ca doar în primele trei zile de la publicarea pe YouTube să strângă aproape 5 milioane de vizualizări. La momentul redactării acestui articol, clipul intitulat „De ce Îl iubesc pe IIsus, dar urăsc religia", fusese deja urmărit de mai mult de 25 de milioane de ori, stârnind reacţii diferite. Intenţia autorului (un tânăr artist american) este cea de a face o distincţie dintre religie, asociată cu ideea de ritualuri și reguli, și spiritualitate ca formă de manifestare a relaţiei cu Iisus. „Dacă v-aş spune că Iisus a venit pentru a aboli religia? (…) Dacă religia este aşa de bună, de ce a pornit atâtea războaie. De ce construieşte biserici uriaşe, dar nu hrăneşte săracii?" se întreabă tânărul. Pe lângă critica dură la adresa unui anume fariseism contemporan – care construiește biserici luxoase, dar ignoră săracii – versurile clipului deplâng popularitatea acelei religii care plasează meritele mântuirii în responsabilitatea creștinului. „Iisus și religia sunt la poli opuși", afirmă tânărul în poezia sa.

Cele mai bogate statistici privind lipsa de afiliere religioasă documentează situaţia din SUA, însă sondajele exprimă o scădere a gradului de încredere în religia instituţionalizată și în România. Încrederea în Biserica Ortodoxă Română a atins la începutul anului 2013 cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani. Conform unui sondaj realizat de Compania de Cercetare și Branding CCSB 66% dintre respondenţi au „foarte multă" și „destul de multă" încredere în biserică, fiind pentru prima dată când indicatorul scade sub 70%. Mirel Palada, directorul CCSB, a declarat pentru HotNews că o posibilă explicaţie ţine și de „o schimbare generaţională", „de un efect de laicizare care… este destul de probabil să se întâmple și în România".

Un asemenea fenomen ar trebui să determine bisericile să evalueze în mod onest care sunt cauzele care conduc spre o asemenea formă de manifestare a spiritualităţii. Și mai mult de atât, să accepte ca realitate faptul că este posibil ca ele să nu fie străine de factorii care au generat o asemenea perspectivă. O recunoaște și teologul Philip Yancey, în cartea Biserica: frustrare și împlinire, atunci când afirmă că „mulţi oameni care-L resping pe Dumnezeu, resping de fapt caricatura Sa pe care le-o prezintă Biserica. De multe ori îmi doresc să putem înlătură istoria Bisericii, să îndepărtăm sedimentele şi să descoperim cuvintele Evangheliilor ca pentru prima oară. Nu toţi L-ar accepta pe Iisus – nu L-au acceptat nici în vremea Sa – dar măcar nu L-ar respinge din motive false".