Cercetătorii ar putea crea șoareci mai „umani” pentru studierea bolilor neurologice

42

Deja au trecut mai mulţi ani de când oamenii de știinţă au reușit să transforme celule stem umane în structuri neuronale similare cu cea a unui embrion aflat în faza de dezvoltare. Scopul dezvoltării acestor „organoide cerebrale” este de a studia diverse afecţiuni neuronale pentru care nu există modele animale utile, cum ar fi autismul sau schizofrenia. Acum, cercetarea a intrat în faza de implantare a acestor organoide la rozătoare, ceea ce ridică o mulţime de probleme etice.

Organoidele cerebrale sunt crescute în laborator, din celule prelevate din ţesutul cutanat al unui om adult și care sunt transformate printr-un proces biochimic în celule stem pluripotente (adică ce se pot maturiza în mai multe tipuri de celule), care devin apoi neuroni.

Tehnologia este socotită a fi una dintre cele mai importante descoperiri pentru viitorul umanităţii, pentru că le permite medicilor să vadă în timp real cum se dezvoltă și funcţionează reţeaua neuronală și cum este afectată de diverse modificări genetice sau de medicamente. Și, din moment ce aceste minicreiere sunt crescute din celulele unei anumite persoane, ele pot servi drept model extrem de exact pentru o varietate de boli care ar putea afecta persoana în cauză, reprezentând astfel un pas major către medicina personalizată.

Promisiunile acestui tip de inovaţie au atras atenţia celor mai importante companii farmaceutice, care colaborează cu academicieni pentru dezvoltarea organoidelor. Primele astfel de colaborări s-au axat pe investigarea microcefaliei, o tulburare caracterizată de dimensiunea redusă a creierului. Folosind celule prelevate de la un pacient cu microcefalie, cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au cultivat organoide care împărtășesc caracteristicile neuronale ale pacientului. După aceea, cercetătorii au înlocuit o proteină asociată tulburării și au cultivat organoide aparent vindecate. Însă, acesta este doar începutul.

Se pune presiune pentru creșterea unor organoide mult mai dezvoltate și aproape de creierul uman matur. În acest scop, două echipe de cercetători vor publica primul raport despre implantarea unui organoid cerebral uman în creiere de rozătoare. „De acum intrăm în cu totul altă zonă. Știinţa evoluează atât de rapid, încă etica nu poate ţine pasul”, spune îngrijorat Christof Koch, președintele Institutului Allen pentru Știinţa Creierului.

Aceasta înseamnă că nici legislaţia nu este actualizată. Dacă în prezent există un moratoriu pentru finanţarea cercetărilor care presupun implantarea de celule stem umane în alţi embrioni de vertebrate, organoidele cerebrale nu sunt incluse aici. Iar tehnologia este atât de nouă, încât, în afara câtorva laboratoare care o dezvoltă, nimeni nu știe destul despre ea pentru a alcătui o comisie care să studieze limitele etice.

Care este pericolul? Deși un organoid cerebral nu ar avea cum să crească nici la mărimea creierului unui copil mic în cavitatea craniană a unui șoarece, există cercetători care se tem că aceste animale ar putea dezvolta cumva un soi de conștiinţă umană sau o inteligenţă aparte. „Șoarecii nu o să înceapă să vorbească, dar, dacă creezi ceva întrucâtva mai aproape de umanitate, atunci se pune problema de a-i acorda respect și demnitate”, explică bioeticianul Hank Greely, de la Universitatea Stanford.

Sunt folosite pentru testare rozătoarele, nu elefanţii, delfinii sau oamenii, tocmai pe baza diferenţei între nivelurile de conștientizare și a comportamentului și capacităţii de răspuns. Cu cât distanţa dintre om și animal este mai mare, cu atât „mai etic” este să îl folosești pentru testare. „Dacă le dăm organoide cerebrale umane, cum le afectează inteligenţa și chiar identitatea ca specie? Aceasta ridică întrebări legate de motivele pentru care considerăm că este etic să folosim rozătoare în testare”, explică și bioeticianul Josephine Johnston, de la Centrul Hastings.