Cum rezolvăm puzzle-ul Cupei Mondiale de Fotbal

Ediţia din 2022 a Turneului Final al Cupei Mondiale de Fotbal este una dintre cele mai controversate din istoria de 92 de ani a prestigiosului turneu. Dacă notorietatea acestui mega-eveniment sportiv ţi-a trezit sentimente contradictorii, trebuie să știi că nu ești singurul preocupat de etica tulbure din culisele lui.

Campania de calificare a naţionalei de fotbal a Australiei s-a dovedit destul de dificilă; echipa a început bine preliminariile, stabilind un record de 11 victorii consecutive, dar rezultatele ulterioare au fost slabe. Australienii știau că, după înfrângerea suferită în faţa japonezilor, pe 24 martie, existau șanse mici de a câștiga meciul cu Emiratele Arabe Unite și aproape nicio speranţă de a învinge reprezentativa statului Peru.

Totuși au reușit să câștige, în mare parte graţie portarului de rezervă Andrew Redmayne, supranumit „portarul dansator” datorită mișcărilor făcute pe linia porţii, cu care a apărat în timpul loviturilor de departajare din meciul cu Peru, calificând astfel echipa la Turneul Final al Campionatul Mondial, din Qatar.

Pe de altă parte, Noua Zeelandă a ratat calificarea la turneul final din Qatar, după ce a pierdut barajul contra echipei din Costa Rica. Doar că, după cum vor spune fanii ambelor ţări, durerea pierderii este temporară și există mereu o dată viitoare.

Aproximativ 6.500 de muncitori din Bangladesh, India, Nepal, Pakistan (și nu numai) și-au pierdut viaţa pe șantierele din Qatar.

Cea de-a 22-a ediţie a Turneului Final al Cupei Mondiale de Fotbal a atins o coardă sensibilă după ce FIFA a acordat Qatarului dreptul de a găzdui turneul, pe fondul acuzaţiilor de corupţie. Potrivit Daily Mail, 16 dintre cei 22 de oficiali care au votat în favoarea Qatarului au fost fie acuzaţi, fie inculpaţi în dosare de corupţie. Alegerea a lăsat un gust amar australienilor, după ce guvernul australian a licitat pentru privilegiul de a găzdui turneul – se pare că suma de 45,6 milioane de dolari din banii contribuabililor n-a reușit să acopere decât votul unui singur oficial FIFA.

Găzduirea unui turneu final necesită investiţii masive în stadioane, iar Qatarul s-a confruntat cu critici din cauza exploatării muncitorilor străini care au lucrat la infrastructură. Aproximativ 6.500 de muncitori din Bangladesh, India, Nepal, Pakistan (și nu numai) și-au pierdut viaţa pe șantiere, potrivit unui raport publicat de The Guardian. Există însă opinia larg acceptată că aceste cifre sunt subraportate.

Un studiu al organizaţiei Amnesty International, efectuat pe un lot de 105 lucrători, a constatat că aproape toţi lucrau mai mult de 14 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, în timp ce jumătate dintre femeile intervievate au declarat că lucrează peste 18 ore pe zi, toată această muncă sisifică având loc în căldura extremă a deșertului. Au existat, de asemenea, acuzaţii de extorcare, rapoarte despre decese înregistrate în spaţiile de locuit înghesuite ale muncitorilor și despre angajaţi subplătiţi. În mai 2020, FIFA a raportat că nu are cunoștinţă despre aceste acuzaţii.

Dacă nu ai fost conștient de toate aceste schelete din dulapul turneului final de fotbal, poate că te-ai confruntat cu sentimentele contradictorii pe care le-am menţionat mai devreme. Eu însumi am avut parte de aceeași stare de ambivalenţă în urmă cu câteva luni.

Probleme care pun surdină pasiunii pentru fotbal

Sunt pasionat de fotbal. Am pe biroul meu o versiune în miniatură a balonului oficial al Turneului Final al Cupei Mondiale de Fotbal din 2022, Al Rihla. Cu siguranţă se creează o atmosferă specială atunci când 32 dintre cele mai bune echipe de fotbal ale lumii se întâlnesc pentru a decide cine merită trofeul de aur. Atmosfera este electrizantă, iar meciurile din campionat devin subiect de conversaţie zilnică. Printre cele mai frumoase amintiri ale mele legate de programele de televiziune se numără vizionarea controversatei finale a Cupei Mondiale din 2006, dintre Franţa și Italia, sau vizionarea partidelor dintre Germania și Brazilia, cu scorul de 7 la 1 în favoarea germanilor, și cea a meciurilor echipei Australiei cu greii fotbalului mondial.

Mă îndoiesc totuși că va exista aceeași atmosferă la acest campionat. Deși am presupus că rapoartele despre exploatarea migranţilor nu-mi vor reduce entuziasmul pentru acest turneu, m-am răzgândit după ce am urmărit pe Youtube un documentar care arăta condiţiile în care sunt nevoiţi să trăiască muncitorii.

Compromisuri morale

Cupa mondială de fotbal din 2022 ar putea fi considerată evenimentul sportiv care va testa moralitatea spectatorilor. Pe de o parte, turneul final găzduit de Qatar este departe de a fi primul care a încălcat o linie roșie, acuzaţiile de corupţie la adresa celor care stabilesc gazda campionatului putând fi urmărite de-a lungul mai multor decenii.

Turneul final din 2014 din Brazilia a avut și el o istorie cu suișuri și coborâșuri: au fost raportate 8 decese în urma accidentelor mortale de pe șantiere, iar brazilienii s-au plâns din cauza banilor cheltuiţi de ţara lor cu acest turneu, în pofida sărăciei larg răspândite. Niciunul din aceste motive nu a împiedicat peste un miliard de telespectatori să urmărească finala, potrivit ESPN (una dintre cele mai populare branduri de televiziune live din America).

Turneul găzduit de Qatar este departe de a fi primul care a încălcat o linie roșie, acuzaţiile de corupţie la adresa celor care stabilesc gazda campionatului putând fi urmărite de-a lungul mai multor decenii.

Sunt date care ridică întrebări despre cum, când și unde ar trebui să boicoteze publicul acele lucruri care contravin valorilor sale morale. Întrebări despre motivele pentru care oamenii nu reușesc să protejeze valorile pe care le susţin. Desigur, unii ar putea remarca ipocrizia din comentariul meu. Pentru că – exceptându-i pe cei care cumpără îmbrăcăminte doar de la brandurile care primesc nota A din partea Baptist World Aid’s Ethical Fashion Guide (raport care evaluează sustenabilitatea și practicile etice ale companiilor din industria de modă), pe cei care își încredinţează banii doar companiilor cu cazier curat și consumă doar alimente obţinute fără ca în lanţul de producţie să fi fost exploatat cineva – cu toţii am beneficiat, fie și accidental, de corupţia morală.

Psihologia alegerii

Fiecare dintre noi facem zilnic alegeri care se aliniază codului nostru moral. Unele alegeri sunt evidente – de exemplu, dacă să furi sau să nu furi – și altele mai puţin evidente, cum ar fi dacă să sprijini sau nu persoane sau instituţii care de-a lungul existenţei lor au făcut rău altora. 

Alegerile din prima categorie sunt mai ușoare, deoarece, foarte probabil, există legi care le reglementează. Dacă ești un urmaș al lui Iisus, atunci va fi ușor să recunoști că aceste linii morale sunt inspirate din Decalogul biblic, pe care îl găsim în Exodul 20. A doua categorie de alegeri se pot dovedi mai complicate, deoarece, deși persoana sau instituţia respectivă poate fi acţionată în instanţă, e posibil să nu existe întotdeauna o lege care să reglementeze cursul pe care tu alegi să îl dai acţiunilor tale.

În fiecare zi, oamenii iau decizii de natură etică, în funcţie de lucrurile care contează pentru ei. Sunt procese pe care psihologii le studiază în profunzime. Chiar dacă oamenii au un sistem corect de valori, acesta nu înseamnă prea mult dacă respectivele valori nu sunt transpuse în practică. De aceea este nevoie de curaj moral, scrie profesorul Rushworth Kidder, care analizează criteriile de evaluare a curajului de a lua decizii etice.

Alţi specialiști au defalcat modul în care luăm decizii, în câteva elemente: sensibilitate morală, judecată morală, motivaţie morală și caracter moral. Atunci „când educaţia se oprește, și dezvoltarea morală se oprește”, sugerează un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Hertfordshire. La rândul meu, aș fi putut rămâne în neștiinţă cu privire la problemele din culisele turneului final de fotbal din 2022, dar acum sunt mai informat și, de asemenea, mai precaut.

Dumnezeu și gândirea critică

Ce impact poate avea un sistem de credinţe religioase asupra înţelegerii unui „cod moral”? Într-o ocazie, profesorul meu de religie din liceu a făcut un comentariu care a schimbat modul în care L-am înţeles pe Dumnezeu: „El ne oferă libertate de conștiinţă.” Afirmaţia lui mi-a schimbat imaginea despre Dumnezeu. Nu L-am mai văzut ca pe un manager sau un păzitor al regulilor; era Cineva care Își dorea ce e mai bun pentru mine și pentru cei din jurul meu.

„Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2:16), ne sfătuiește Petru, apostol al lui Iisus.

Dumnezeu vrea ca noi să facem alegeri corecte și ne dă Duhul Sfânt pentru a ne conduce conștiinţa pe calea binelui.

„Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor” (Romani 9:1), scrie și apostolul Pavel.

Alegând mereu binele

După ce Australia a învins Peru, calificându-se la Cupa Mondială, expertul în fotbal și activistul pentru drepturile omului Craig Foster descria atmosfera creată în jurul turneului: „Este o cupă mondială foarte controversată, dar astăzi fanii naţionalei Australiei nu își vor face griji în această privinţă, și nici jucătorii. Sper că vor avea ocazia în timpul campionatului să facă niște declaraţii cu un puternic impact social pozitiv.”

Într-o lume din ce în ce mai complexă și mai coruptă, un turneu de fotbal care durează patru săptămâni poate fi unul dintre cele mai blânde subiecte care să stârnească dezbateri. Chiar și așa, acest eveniment atrage atenţia asupra situaţiei oamenilor defavorizaţi care trăiesc în alte colţuri ale globului. Din nefericire, nu se mai poate face nimic pentru cei care au murit, dar informarea cu privire la factorii acestei tragedii ne poate determina să punem mai multă presiune pe cei care preţuiesc profitul mai mult decât viaţa semenilor.

Iar atunci când ne pasă ne informăm și ne implicăm în luarea deciziilor corecte, sperând că tot ce facem va regla termostatul suferinţei de pe planeta noastră la o treaptă mai joasă.

Daniel Kuberek a fost editor asistent la revista Signs of the Times Australia (Semnele timpului Australia). În prezent lucrează în industria cinematografică australiană. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.