Aproape 650 de adventiști din toată Europa, dar și din afara continentului, au venit la București, la finalul lunii aprilie, pentru a-și actualiza cunoștinţele privind stilul de viaţă sănătos, în cadrul Conferinţei Europene de Sănătate organizate de Diviziunea Intereuropeană a Bisericii Adventiste. M-am numărat și eu printre ei, iar ce am văzut și am auzit acolo m-a făcut mândră de biserica mea.

În orice oraș din România ai merge, dar mai ales în București, străzile sunt icoana unei nesfinte treimi care veghează asupra vieţii românului de rând: farmacia, banca și sala de jocuri. Toate trei îi promit românului afectat de lipsa banilor și a educaţiei o rezolvare, măcar pe moment, a celor mai acute probleme. Acesta este, în ciuda discrepanţelor evidente, numitorul comun al celor mai omniprezenţi furnizori de servicii. Necazul e că probabil cei mai mulţi dintre noi chiar le credem promisiunea. Cum altfel s-ar explica, de exemplu, că farmaciile prosperă ca afacere deși, de multe ori, companii farmaceutice concurente sunt amplasate în ciorchine, uneori despărţite una de cealaltă doar de un perete. Poate că mai corect ar fi să ne întrebăm la ce asistăm de fapt: la satisfacerea unei nevoi sau la crearea uneia?

Conferinţa Europeană de Sănătate organizată de organizaţia intereuropeană a Bisericii Adventiste (EUD) nu a fost, cu siguranţă, una anti-farma. Însă concluziile prezentate de lectorii specializaţi care au luat cuvântul s-au îndreptat într-o direcţie unică: cei mai mulţi dintre noi am avea nevoie de mult mai puţine medicamente decât ne-am obișnuit să luăm, dacă am respecta nevoile reale ale organismului nostru. Misiunea organizatorilor a fost să prezinte cele mai recente și convingătoare dovezi știinţifice privind rolul nu doar preventiv, ci chiar curativ al adoptării unui stil de viaţă sănătos. Iar mesajul central al evenimentului a fost că bolile cronice ale civilizaţiei occidentale – obezitatea, hipertensiunea, diabetul, unele forme de tulburare emoţională și chiar și unele cancere în stadii incipiente – pot fi tratate eficient prin utilizarea terapeutică a medicinei axate pe modificarea stilului de viaţă.

De la discuţie la practică

Pe lângă întrunirea în care accentul a căzut pe aspectele teoretice, Conferinţa Europeană de Sănătate a anexat nu mai puţin de cinci alte evenimente. Acestea s-au desfășurat în mai multe alte locuri din Bucureșţi și au fost o punere în practică a principiilor transmise în cadrul sesiunilor și seminarelor știinţifice.

Participnaţii români au putut să doneze sânge în cadrul unei campanii cre a subliniat nevoia de a borda sănătatea nu doar ca pe un obiectiv egoist, ci ca pe un efort solidar, facut pentru binele comunităţii.

Diferite cluburi de sănătate au promovat cele mai recunoscute principii ale unui stil de viaţă sănătos și au anunţat totodată că, începând cu luna mai, va fi iniţiat cel mai mare club gratuit dedicat sănătăţii, la nivelul orașului București.

Nici copiii nu au fost uitaţi. Pentru ca și ei să afle care sunt cele mai bune obiceiuri pe care și le pot forma pentru sănătatea lor, a fost organizată o ediţie specială a proiectului Caravana sănătăţii. Prin joc și imagini frumoase, copilașii au putut învăţa și experimenta cum funcţionează legile naturii și cum afectează acestea modul de viaţă al tuturor fiinţelor.

Conceput pentru adolescenţi, proiectul Alegeri sănătoase a transmis în mod inedit informaţii de bază despre alcool, tutun, droguri și oboseală. Cu ajutorul unor ochelari speciali și al unor trasee ușor de străbătut în condiţii normale, adolescenţii vor descoperi schimbări radicale în percepţia timpului, spaţiului și a propriului corp.

La finalul zilelor de conferinţă, Crosul European al Sănătăţii, organizat de Conferinţa Muntenia a Bisericii Adventiste din România, i-a adus pe cei mai activi și matinali bucureșteni în parcul Titan, acolo unde, încă de la ora 7:30, 75 de voluntari au fost gata să îi asiste pe participanţi cu toate procedurile necesare înainte de alergare. Sute de alergători, de toate vârstele, au arătat prin efortul lor că avem nevoie să facem mișcare pentru a trăi sănătos. Totuși nici copilașii cei mai ambiţioși, nici cei mai vârstnici dintre alergători nu au stârnit aplauze atât de furtunoase precum participanţii de la categoria alergătorilor cu dizabilităţi. Aceștia nu s-au lăsat opriţi nici măcar de handicapuri motorii și și-au condus simbolic scaunele electrice pentru a-și demonstra lor înșiși și spectatorilor că nimic nu ar trebui să stea în calea nevoii noastre de exerciţiu fizic.

Cuvântul de ordine: „putem”

De-a lungul celor cinci zile ale evenimentului, desfășurat între 17 și 21 aprilie în București, cuvântul „putem” s-a auzit la fel de des ca expresia „stil de viaţă”. Cele două au fost oferite publicului ca un mod dezirabil de a transfera o parte din putere de la medicul specialist la pacientul care devine partener în procesul de vindecare.

„Stilul de viaţă poate cu adevărat să fie un medicament pentru noi. Un medicament de bază”, a declarat dr. Peter Landless, directorul Departamentului de Misiune prin Sănătate din cadrul Organizaţiei Mondiale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și director al Comisiei Internaţionale pentru Prevenirea Alcoolismului și a Dependenţei de droguri (International Commission for the Prevention of Alcoholism and Drug Dependency – ICPA), organizaţie nonguvernamentală cu statut consultativ în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. „Adoptarea unor schimbări ale stilului de viaţă ne poate crește calitatea vieţii și o poate chiar prelungi (…) și-apoi, în faţa creșterii rapide a incidenţei diabetului de tip 2 și a altor boli cronice netransmisibile, intervenţiile asupra stilului de viaţă pot schimba toate acestea, ba chiar pot vindeca boli neplăcute și nedorite”, a mai spus dr. Landless.

„Stilul de viaţă poate preveni sau măcar întârzia apariţia cancerului – pentru că trăim într-o lume determinată în mare parte de moștenirea ereditară”, a precizat medicul. O afirmaţie pe care un alt vorbitor din cadrul conferinţei de sănătate, dr. Heidi Schulz, a pus-o în perspectivă spunând că „putem folosi stilul de viaţă pentru a învinge acea moștenire genetică ce pare de neînvins”. Metilarea ADN-ului[1] este doar una dintre metodele de modificare controlată a epigenomului pe care dr. Schulz, PhD, M.A., cercetătoare asociată la Institutul de Genetică Umană, Universitatea din Regensburg, Germania, le-a amintit în cadrul conferinţei. Mesajul cercetătoarei a fost că schimbarea stilului de viaţă poate fi o tehnică foarte eficientă de influenţare a ADN-ul și, implicit, de a trata anumite boli precum cancerul (în faze incipiente), bolile de inimă, diabetul și chiar unele boli psihice.

Dacă sună ca o promisiune greu de crezut, trebuie să știm că în jurul modificărilor de stil de viaţă s- a conturat nu o artă sau vreun secret new age, ci o știinţă. Medicina lifestyle nu este o terapie alternativă pe lista deja prea lungă și frustrantă de tratamente neverificate care au tot apărut în ultimii ani. De fapt, medicina stilului de viaţă este „o ramură a știinţei medicale care folosește, terapeutic și într-un cadru clinic, intervenţii asupra stilului de viaţă cu eficienţă dovedită atât în prevenirea, cât și în tratarea bolilor civilizaţiei”, așa cum a explicat Valerie Dufour, master în sănătate publică și nutriţionistă, directoare a Departamentului de Sănătate din cadrul EUD. Aceste intervenţii vizează bolile provocate de factori care ţin de stilul de viaţă, precum o nutriţie deficitară, inactivitate fizică, stres cronic, consum de substanţe nocive (tutun și alcool), somn inadecvat, lipsa de suport social și un management deficitar al tulburărilor emoţionale. Ca „practică medicală sistematică”, așa cum o descria Dufour, medicina stilului de viaţă presupune folosirea unor abordări terapeutice a căror eficienţă în managementul bolilor cronice este „demonstrată știinţific, [2]reproductibilă și sigură”, a subliniat și dr. Chidi Ngwaba, director al Departamentului de Sănătate din cadrul Conferinţei South England a Bisericii Adventiste din Marea Britanie și unul dintre lectorii conferinţei.

Medicii specializaţi în medicina lifestyle își tratează pacienţii cu boli cronice netransmisibile susţinându-i într-un proces de modificare, uneori radicală, a stilului de viaţă, pentru a acţiona chiar la sursa bolii. „Este un concept foarte interesant, la care medicii încep să ia seama”, a declarat dr. David de Rose, specialist în medicină internă și medicină preventivă. „Chiar dacă știm de ani buni că stilul de viaţă, schimbările de alimentaţie, sportul și alte obiceiuri care ţin de felul în care trăim pot preveni bolile cronice, tot mai mulţi medici constată că medicina stilului de viaţă poate chiar să amelioreze până la vindecare unele boli cronice”, a mai spus medicul. Medicina axată pe stilul de viaţă „poate da timpul înapoi în ce privește boli precum hipertensiunea, dar în ultima vreme se adună tot mai multe cercetări care demonstrează eficienţa ei și în tratarea diabetului, a bolilor cardiovasculare, a unor tulburări mintale și a multor altor probleme”.

Nu cu mult timp în urmă, „ameliorarea până la vindecare” făcea comunitatea știinţifică să ridice sprânceana a neîncredere, a spus în cadrul conferinţei dr. Zeno L. Charles-Marcel, director asociat în cadrul Departamentului de Sănătate al Organizaţiei Mondiale a Bisericii Adventiste. „În cazul diabetului de tip 2”, a exemplificat medicul, „ca să nu trezesc suspiciuni, obișnuiam să spun precaut că schimbările de lifestyle pot declanșa «stoparea procesului diabetic». Astăzi însă, faptul că modificarea stilului de viaţă poate vindeca diabetul este din ce în ce mai acceptat printre medici și din ce în ce mai discutat în jurnalele de specialitate. Mai ales după apariţia chirurgiei bariatrice[3] am observat că medicii au început să vorbească despre reversibilitatea diabetului în sine.” Dr. Zeno a subliniat că nu este niciun secret ocult la mijloc: „Noi suntem un pachet de substanţe biochimice. Stilul nostru de viaţă se traduce în biochimie. De aceea modificările aduse stilului de viaţă generează un răspuns din partea organismului nostru.”

Fără mituri

Atunci când vine vorba de lifestyle, mulţi oameni se gândesc strict la nutriţie. Și cum discuţiile privind alimentaţia se inflamează cu ușurinţă, mulţi ignoră domeniul cu totul, prefăcându-se că deja a sosit ziua în care sfaturile alimentare nesolicitate să fie considerate la fel de inoportune într-o conversaţie precum discuţiile despre politică și religie. Stilul de viaţă nu se reduce însă la alimentaţie, la fel cum principiile de alimentaţie sănătoasă nu se reduc la superstiţiile pseudoștiinţifice care îi cuceresc cu ușurinţă pe cei mai dezorientaţi dintre noi.

E drept și că, atunci când aud „lifestyle”, alţi oameni se gândesc automat la vreo modă extravagantă, costisitoare și inaccesibilă. Piaţa de „stiluri de viaţă” este atât de diversificată încât pare că singura reacţie pe care o poate avea o persoană raţională este cea de confuzie.

Profesioniștii din domeniul sănătăţii nu au însă la fel de multe îndoieli cu privire la elementele de bază ale unui stil de viaţă sănătos. De fapt, în lumea medicală, aspectele fundamentale ale stilului de viaţă sănătos sunt foarte puţin (spre deloc) controversate.[4] Stilul de viaţă are cinci componente majore, toate la fel de importante precum nutriţia. Avem: activitatea fizică, gestionarea eficientă a stresului, relaţiile sociale și configuraţia mediului în care trăim. Asupra tuturor acestor factori ai stilului de viaţă se poate interveni pentru ca, împreună cu farmacoterapia și alte forme de terapie, să ne putem recăpăta sănătatea sau să ne creștem calitatea vieţii.

Esenţialul despre bolile lumii civilizate

Bolile cronice netransmisibile constituie astăzi principala cauză de mortalitate la nivel mondial. Ele sunt considerate bolile tipice ţărilor civilizate și au înlocuit, ca primă cauză mondială a deceselor, bolile infecţioase și malnutriţia, care, până de curând, ucideau cei mai mulţi oameni.[5] În anul 1900, un om risca cel mai mult să moară de pneumonie, tuberculoză sau de infecţii gastrointestinale. În anul 2010, cel mai mare risc de deces venea în urma bolilor de inimă, a cancerului sau a bolilor respiratorii, a arătat în prezentarea lui dr. Raniero Facchini, specialist în oncologie integrativă, director general al Fundaţiei Vita e Salute. Facchini a arătat și că incidenţa cancerului la sân în Europa a crescut vertiginos din 1965 încoace.

În fiecare an, bolile cardiovasculare iau viaţa a circa 17 milioane de oameni, informează cel mai recent raport de profil al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. La o distanţă considerabilă de această primă cauză sunt cele 7,6 milioane de decese provocate de cancer, cele 4,2 milioane de morţi survenite în urma unor boli respiratorii și cele 1,3 milioane de pierderi de vieţi cauzate de diabet. Majoritatea celor care mor din cauza unei boli cronice netransmisibile (63%) își pierd viaţa în cei mai productivi ani.

Dacă ritmul acesta se menţine, avansul tehnologiei medicale și inovaţia farmacologică nu vor putea ţine pasul cu dezastrele provocate asupra sănătăţii de un stil de viaţă deficitar, au avertizat organizatorii Conferinţei Europene de Sănătate.

Aceste boli au și un impact economic împovărător pentru toate societăţile în care se manifestă. Simulări macroeconomice au calculat costul asociat bolilor cronice netransmisibile la 47 de miliarde de dolari anual până în 2030.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a tras un semnal de alarmă la nivel global, avertizând guvernele că trebuie să-și asume acţiuni urgente pentru a reduce și preveni extinderea epidemică a afecţiunilor cronice. Conform OMS, majoritatea deceselor cauzate de bolile cronice netransmisibile pot fi prevenite. Dezvoltarea de politici de sănătate în vederea reducerii consumului de tutun, a consumului de alcool, promovarea unei alimentaţii sănătoase, a activităţii fizice și promovarea îngrijirii medicale primare sunt principalele măsuri care pot fi adoptate ca obiective guvernamentale de orice ţară, iar specialiștii internaţionali spun că implementarea lor poate dovedi un raport cost- eficienţă exemplar. În anul 2011, OMS a elaborat chiar un plan global de prevenţie şi control al bolilor cronice netransmisibile. Obiectivul principal al acestui demers, intitulat „25 by 25”, este reducerea cu 25% a ratei de mortalitate cauzată de bolile cronice netransmisibile şi a factorilor de risc, în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 30 și 70 de ani, până în 2025.

Ce putem face

Am văzut deja că numeroși specialiști cu o experienţă medicală solidă susţin că adoptarea unui stil de viaţă sănătos poate avea un impact benefic asupra multor probleme de sănătate. Iată doar câteva dintre cele mai importante recomandări făcute de medicii adventiști la Conferinţa Europeană de Sănătate.

  1. „Dieta vegană este ideală pentru prevenţie”, a spus dr. Raniero Facchini, ideea reverberând de altfel în toate prezentările. Dr. Facchini și-a anunţat însă concluzia cu un asterisc care a generat rumoare în sală: „Atunci când facem recomandări unui pacient bolnav de cancer însă, lucrurile stau diferit. Dieta recomandabilă pentru pacienţii cu boală canceroasă nu este aceeași pentru toţi. Ea depinde foarte mult de tipul de cancer și chiar de tipul de tratament. În cazul cancerului la sân, consumul de lapte este interzis, în timp ce în cazul cancerului de colon este chiar recomandat.” Unele alimente, avea să adauge medicul, chiar și de origine vegetală, pot de exemplu să perturbe chimioterapia. Medicul s-a referit, printre altele, la planta medicinală Psyllium (consumată deseori sub formă de tărâţe), despre care se știe că are proprietăţi antiinflamatoare și laxative, însă despre care mai puţini știu că are și efectul de a inhiba absorbţia medicamentelor. Sau Taraxacum (păpădia), despre care se știe că este imunostimulatoare și ajută la protejarea ficatului, poate în același timp să altereze acţiunea antibioticelor. De aceea este important ca pacienţii bolnavi de cancer să fie direcţionaţi către un specialist în nutriţie oncologică, în măsură să facă recomandări fin calibrate la specificul bolii și al tratamentului.

Și persoanele sănătoase își pot pune în pericol sănătatea dacă sub denumirea de „dietă vegană” adoptă în realitate o alimentaţie săracă în nutrienţii de bază pentru organism. Lucrul acesta se poate întâmpla fie din ignoranţă (oamenii nu sunt suficient informaţi despre cum să alcătuiască mese complete nutriţional pentru a nu-și dezechilibra organismul), fie din neglijenţă ori din lipsă de adaptare culturală (cineva poate fi convins că o alimentaţie vegană este superioară calitativ, dar să nu aibă la îndemână în orașul/ţara sa alimente suficient de variate pentru a-și hrăni eficient corpul). Mai bine deci să fim „flexitarieni”, a spus Facchini, făcând apel la dificultăţile reale care pot apărea în ciuda dorinţei de a adopta dieta ideală. Am stat de vorbă cu dr. Facchini pentru a le oferi cititorilor semneletimpului.ro o privire onestă asupra modului în care oncologia integrativă eficientizează tratarea cancerului.

  1. Dietele low-carb (cu aport scăzut de carbohidraţi) pot avea efecte negative pentru sănătate, iar dacă sunt menţinute pe termen lung cresc mortalitatea pe toate palierele, a spus dr. Hana Kahleova, specialistă în medicină internă și endocrinologie, doctor în nutriţie și diabet, director de cercetare în cadrul ONG-ului Pshysicians Committee.

  2. Alimentaţia cu prea multe proteine este nocivă, am aflat de la dr. Heidi Schultz. „Persoanele de peste 65 de ani trebuie să consume mai multe proteine, cei mai tineri însă nu au nevoie de un aport atât de ridicat de proteine precum cel pe care îl au din alimentaţia obișnuită occidentală.” Schultz nu a diferenţiat proteinele de origine animală de cele de origine vegetală, lăsând deci să se înţeleagă că, pentru a fi echilibrată, o alimentaţie vegană nu se va baza predominant pe soia cea bogată în proteine.

  1. Zahărul rafinat ar trebui, pe cât posibil, eliminat din alimentaţie dacă dorim să prevenim inflamaţia în organism, despre care studii citate de dr. Chidi Ngwaba sugerează că ar putea avea un rol în declanșarea bolilor autoimune. Dr. Ngwaba i-a împărtășit publicului propria metodă de a „vindeca pofta de zahăr”: „Atunci când mi-e poftă, nu spun «nu mai mănânc deloc zahăr», ci îmi spun «mănânc peste jumătate de oră». Între timp, mănânc un măr. De cele mai multe ori după acel măr îmi piere pofta de dulce. Știţi cum se spune: «Sour is power» (gustul acru dă putere) și «bitter și better» (amar e mai bine). Aceasta, pentru că alimentele cu gust acru sau amar scad pofta de mâncare.”

  1. Consumul de sare ar trebui și el limitat drastic în raport cu modul obișnuit de consum în alimentaţia occidentală. (Gândiţi-vă doar la câtă apă simţiţi nevoia să beţi după o delicioasă pizza, fie ea și vegetariană.) Recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este un consum de maximum 5 grame de sare pe zi. Cei mai mulţi dintre noi consumăm însă dublul, dacă nu triplul acestei cantităţi, devenind astfel ţinte sigure pentru hipertensiune și expunându-ne riscului de a face infarct sau atac cerebral. Dr. David DeRose a declarat că „suntem în mijlocul unei pandemii de hipertensiune” și apoi a făcut o afirmaţie contraintuitivă: „Medicaţia nu este un substitut pentru o abordare nemedicamentoasă.” De obicei, formula este inversă: „Abordarea nemedicamentoasă nu este un substitut pentru medicaţie”, însă paradoxal ambele afirmaţii sunt corecte în circumstanţe diferite. Pe de o parte, dacă avem probleme cu inima, este periculos să eliminăm orice medicament și să ne bazăm doar pe alimentaţie. Chiar dacă aceasta poate contribui într-o măsură importantă la ameliorarea bolii, abordarea nemedicamentoasă rămâne un adjuvant, o terapie complementară, nu un substitut pentru medicament. Pe de altă parte însă, nici nu putem mânca sare în cantităţi industriale, așa cum facem în prezent, sperând că medicamentele vor compensa lipsa de chibzuinţă.

  2. Chiar dacă, de cele mai multe ori, acest aspect este pus în umbră, mișcarea fizică este la fel de importantă pentru stilul de viaţă sănătos precum este și dieta. „Este un medicament”, a afirmat Jason Arago, decanul Facultăţii de Sănătate Publică și directorul Departamentului Healthy University and Campus Wellness din cadrul Universităţii Montemorelos (Mexic). Aragon a atras însă atenţia că tipurile de exerciţii fizice trebuie adecvate specificului fiecărui pacient și că, la fel ca în cazul persoanelor sănătoase, diversificarea exerciţiilor într-o săptămână le potenţează eficienţa.

  3. Chiar și 120 de minute de exerciţiu fizic moderat pe săptămână, timp de doar 8 săptămâni, sunt suficiente pentru reabilitarea cardiacă a pacienţilor post-infarct miocardic, a arătat dr. Anabel Facemire, membra a Colegiului American de Cardiologie.

  1. Pentru a readuce sportul în atenţia celor care doresc să își îmbunătăţească stilul de viaţă, specialiștii în medicina lifestyle au alcătuit o piramidă a activităţii fizice, asemănătoare piramidei alimentare. Dr. Raniero Facchini a prezentat această ilustraţie în cadrul unuia dintre atelierele conferinţei. La baza piramidei se află exerciţiile simple, pe care este bine să le facem zilnic, din plin: mersul pe jos, urcatul pe scări, orice ne asigură mai mulţi pași într-o zi. Apoi vin activităţile recreaţionale și cele aerobice – înotul, mersul cu bicicleta, fotbalul, tenisul, ș.a., practicate de 3-5 ori pe săptămână, câte jumătate de oră. Un nivel mai sus sunt activităţile care întăresc musculatura: pilates, fitness cu greutăţi și chiar lucrul în grădină, de care ar trebui să ne ocupăm de 2-3 ori pe săptămână. În vârful piramidei este sedentarismul, pe care ar trebui să îl reducem semnificativ, specialiștii recomandând să nu stăm în aceeași poziţie mai mult de 30 de minute.

  1. Avem nevoie să ne îngrijim de emoţiile noastre și de viaţa noastră spirituală, pentru că acestea sunt, amândouă, factori importanţi de luat în calcul atunci când ne propunem ameliorarea bolilor cronice. Credinţa și o perspectivă creștină asupra vieţii contribuie de asemenea la sănătatea psihică, prin faptul că oferă un cadru de referinţă, așa cum a subliniat dr. Carlos Fayard, profesor asociat și președintele programului de psihiatrie și religie din cadrul Universităţii Loma Linda (SUA). Interesant însă, din punct de vedere statistic, beneficiile religiei asupra sănătăţii mintale se fac resimţite mai mult în cazul persoanelor în vârstă decât în cazul persoanelor tinere.

Numeroase cercetări știinţifice arată că fericirea și satisfacţia cu privire la propria viaţă sunt predictori ai unei vieţi lungi, a afirmat dr. Zeno Charles-Marcel, punctând totuși că, atunci când fericirea nu poate fi o ţintă realizabilă, bucuria poate fi un obiectiv realist, pentru că bucuria are o plasticitate mai mare sub influenţa circumstanţelor. De la dr. Zeno am dorit să aflu în ce fel pot circumstanţele culturale să influenţeze modul în care este definită medicina stilului de viaţă și dacă nu cumva tratamentele multifaţetate propuse de aceasta sunt, de fapt, tributare perspectivei asupra lumii pe care și-o cultivă medicul curant. Răspunsul său, împreună cu alte comentarii pline de miez pe marginea filosofiei din spatele medicinei lifestyle, îl găsiţi pe semneletimpului.ro.

  1. Am lăsat la final unul dintre factorii hotărâtori în succesul medicinei lifestyle, dincolo de recomandările argumentate raţional și știinţific. Este vorba despre relaţia dintre medic și pacient. Atunci când tratamentul prescris se bazează pe o modificare considerabilă a comportamentului celui bolnav, el are șanse mult mai mari de reușită dacă este recomandat de un medic care se arată cu adevărat interesat de binele pacientului și în ochii căruia cel bolnav are valoare în primul rând ca om și abia apoi ca destinatar al unor servicii medicale.

Conceptul de îngrijire totală a pacientului, prezentat de dr. Peter Landless, a rezultat din abordarea bolnavului ca om întreg, ca mai mult decât un organism care trebuie vindecat. Iar acest mod de raportare la cel aflat în suferinţă este într-un contrast atât de pronunţat cu poveștile de groază privind modul în care românii sunt trataţi în spitale, încât și simpla enunţare a lui este cuceritoare. Căutaţi pe semneletimpului.ro interviul în care dr. Landless ne explică de ce consideră că îngrijirea totală a pacientului este posibilă chiar și într-o Românie a cărei încredere în sistemul medical s-a diluat dramatic odată cu scandalul tragic HexiFarma, de acum doi ani.

Epilog

Mottoul Conferinţei Europene de Sănătate a fost „Sănătate, Vindecare, Speranţă”. Trei elemente care se confundă cu Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea încă de la începuturile ei, în secolul al XIX-lea. Pe atunci, părerile oamenilor de știinţă cu privire la ce provoacă bolile infecţioase încă erau împărţite. Pe de o parte erau care susţineau vechea teorie a miasmei (potrivit căreia „aerul rău”, greu mirositor, este sursa bolilor infecţioase), de cealaltă parte erau cei convinși de fascinanta teorie a microbilor, pe care Louis Pasteur se străduia cu maximă perseverenţă să o demonstreze experimental.

Și astăzi, la fel ca la 1800, practica medicală generală menţine o oarecare distanţă de ideile noi, până când viabilitatea acestora este atât de evidentă încât adoptarea lor devine inevitabilă. Cel mai probabil medicina lifestyle va deveni, în viitor, un mod standard de a deservi pacienţii. Atât de natural, încât generaţiilor viitoare nu le va veni să creadă că a existat cândva un timp în care stilul de viaţă occidental, bazat pe abundenţă și comoditate, era idolatrizat, iar oamenii se închinau neputincioși prin farmacii.

Până atunci însă putem reţine că nu depindem de sistemul medical pentru a ne transforma stilul de viaţă în moduri care ne pot proteja și vindeca. Că exercitându-ne autocontrolul, pe care ni l-a dat Dumnezeu, putem deveni stăpâni pe propria sănătate. Iar dacă aceasta nu este, în sine, o (r)evoluţie, atunci ce poate fi?

Footnotes
[1]„David S. Moore, The Developing Genome. An Introduction to Behavioral Epigenetics, Oxford University Press, 2015.”
[2]Ibidem.
[3]„Operaţie pentru tratarea obezităţii prin limitarea cantităţii de mâncare pe care o poate procesa stomacul sau printr-o combinaţie de restricţionare gastrică și malabsorbţie a macronutrienţilor.”
[4]„M. Sagner et. al., «Lifestyle medicine potential for reversing a world of chronic disease epidemics: from cell to community», International Journal of Clinical Practice, 27 oct. 2014.”
[5]„S.S. Lim et al., «A comparative risk assessment of burden of disease and injury attributable to 67 risk factors and risk factor clusters in 21 regions, 1990‐2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010», Lancet, 2012.”

„David S. Moore, The Developing Genome. An Introduction to Behavioral Epigenetics, Oxford University Press, 2015.”
„Operaţie pentru tratarea obezităţii prin limitarea cantităţii de mâncare pe care o poate procesa stomacul sau printr-o combinaţie de restricţionare gastrică și malabsorbţie a macronutrienţilor.”
„M. Sagner et. al., «Lifestyle medicine potential for reversing a world of chronic disease epidemics: from cell to community», International Journal of Clinical Practice, 27 oct. 2014.”
„S.S. Lim et al., «A comparative risk assessment of burden of disease and injury attributable to 67 risk factors and risk factor clusters in 21 regions, 1990‐2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010», Lancet, 2012.”