Deși sărbătoarea Crăciunului nu este de sorginte biblică și nu exista în timpurile bisericii primare, majoritatea creștinilor din toată lumea o ţin ca aducere-aminte a miracolului nașterii lui Iisus Hristos. Însă relevanţa religioasă a sărbătorii este în scădere în lumea occidentală, pe măsură ce numărul celor care aparţin unei biserici scade, iar analfabetismul biblic crește.
America este considerată bastionul lumii creștine dezvoltate, singura ţară avansată care încă nu a căzut complet pradă secularismului. Însă, chiar și aici, studiile sociologice arată că generaţiile de adulţi americani caracterizate de adeziunea la creștinism și de un devotament practic faţă de credinţa lor sunt în proces de îmbătrânire și dispariţie. Ele sunt „înlocuite” de generaţii de tineri mai puţin înclinaţi să se identifice cu religia creștină sau să devină creștini implicaţi.
Probabil, America „va deveni tot mai puţin religioasă, chiar dacă cei care astăzi sunt adulţi își păstrează nivelul curent de angajament religios”, arată experţii Centrului de Cercetare Pew. Iar, dacă astăzi încă 80% dintre adulţii americani își declară credinţa în Dumnezeu, doar 47% mai cred că Biblia este inspirată de Dumnezeu, iar numărul scade odată cu vârsta. Dintre milenialii americani – cei între 18 și 35 de ani –, peste 50% (procent în creștere) cred că Biblia conţine mituri antice. Această stare de lucruri se reflectă inclusiv în preajma Crăciunului.
Crăciunul, sărbătoare religioasă sau culturală?
Un sondaj realizat recent de LifeWay Research arată că un procent tot mai mare de americani cred că sărbătorile de iarnă ar trebui să fie mai mult culturale și cu mai puţină însemnătate religioasă. Dacă, în 2014, 92% dintre creștinii americani erau de părere că sărbătorile de Crăciun ar trebui să se axeze mai mult pe viaţa lui Iisus Hristos, în prezent procentul a scăzut la 81%, iar printre nereligioși este la 28%.
Întrebaţi dacă li se pare ofensator ca cineva să le ureze „Sărbători fericite!” în loc de „Crăciun fericit!”, 40% dintre creștinii americani au răspuns pozitiv, dar la nivelul populaţiei generale americane procentul este de 32%. Probabilitatea de a considera aceasta o ofensă crește odată cu vârsta și cu frecvenţa mersului la biserică. Nu ar trebui să ne mire că tinerii nu sunt ofensaţi, din moment ce nici nu cunosc foarte bine însemnătatea sărbătorii. Un sondaj realizat printre milenialii britanici, de exemplu, arată că 2 din 5 tineri nu știu cine sunt Iosif și Maria și nici nu știu cine este bebelușul din faimoasa scenă a nativităţii.
Sondajul LifeWay coroborează un raport de anul trecut al Centrului de Cercetare Pew care arată că, dintre 90% americani care sărbătoresc Crăciunul, doar 55% îl mai percep ca o sărbătoare religioasă și doar 57% mai cred în principalele elemente ale poveștii nașterii lui Iisus, cum ar fi că Maria era fecioară, în scădere de la 65% în 2014.
Această stare de lucruri îi face pe majoritatea creștinilor americani trecuţi de 55 de ani să afirme că în Statele Unite se dă „un război împotriva Crăciunului”. Procentul la nivelul populaţiei generale este de 39%, arată un sondaj YouGov. „Este posibil ca americanii creștini, în special cei în vârstă, să fie nostalgici după vremurile trecute și să le fie greu să recunoască că nu toată lumea sărbătorește Crăciunul în această perioadă a anului. Mulţi cred că americanii sunt toţi la fel sau că toţi aparţinem unei culturi a baseballului, a plăcintei cu mere și a Crăciunului, dar nu e cazul. Și atunci când dau de cineva care crede altceva, s-ar putea să pară șocant și chiar ofensator”, explică Scott McConnell, director al LifeWay Research.
Este secularizarea Crăciunului un lucru rău?
Crăciunul este mai presus de toate celebrarea unei zile de naștere. Însă Biblia nu menţionează că nașterea lui Iisus, sau a oricărui credincios de altfel, ar trebui celebrată și nici nu există indicii că biserica primară ar fi celebrat-o. Ba, dimpotrivă, în Biblie sunt menţionate doar două persoane care și-au sărbătorit ziua de naștere, niciuna dintre ele creștină, istorisirile fiind date ca exemple negative. Pe lângă aceasta, nici până în ziua de azi nu se cunoaște data la care s-a născut Iisus. Chiar și Origene din Alexandria scrie că, la vremea aceea, doar „păcătoșii” își serbau ziua de naștere.
Prima menţionare a Crăciunului apare într-un almanah roman care datează din secolul IV d.Hr. și marchează o suprapunere cu sărbătorirea solstiţiului de iarnă din calendarul roman (25 decembrie). Deci ar putea să pară cel puţin bizară indignarea creștinilor la auzul unei urări care nu conţine numele lui Hristos, din moment ce numele Său nu și-a avut niciodată locul într-o astfel de sărbătoare. Pe aceste raţiuni, puritanii au interzis celebrarea Crăciunului atât în Anglia, cât și în America, însă în timpul sclaviei, Crăciunul este iarăși sărbătorit și folosit ca unealtă de evanghelizare fortaţă a sclavilor africani (citiţi mai multe despre istoria Crăciunului aici). Istoria sensibilă a sărbătorii ar trebui luată în calcul atunci când ne gândim cât de oportună este celebrarea ei.
Problema reală a culturalizării Crăciunului după atâtea decenii în care s-a sărbătorit se reflectă în declinul numărului de persoane care mai cred în povestea biblică a nașterii lui Iisus. Ar trebui ea abandonată cu totul? Unii vor spune că da, din moment ce e greu de crezut că în postmodernism s-ar lăsa prea mulţi convinși să creadă într-o formă fără fond, până la urmă. Cu toate acestea, statisticile arată că pentru o majoritate a creștinilor americani Crăciunul se axează pe Iisus și este fără îndoială o ocazie de a le vorbi și altora despre Iisus.
Ar trebui ca această ocazie să fie abandonată forţat, de dragul diversităţii culturale sau chiar și din raţionamente ce ţin de originea nebiblică a sărbătorii? Sau, mai degrabă, tocmai din cauza diversităţii culturale și a relativismului ar trebui să utilizăm înţelept una dintre puţinele ocazii în care un credincios se poate angaja mai ușor în evanghelizare, într-un mod natural și propice? Poate că problema necreștinilor nu stă atât în faptul că resping a priori subiectul sărbătorii, ci că oamenii credincioși s-au lăsat angrenaţi într-un război cultural de semantică în care s-au arătat extrem de sensibili, în loc să folosească acest prilej pentru a transmite în mod autentic ce a făcut Dumnezeu pentru oameni prin întruparea și nașterea lui Iisus Hristos. Fiecare credincios ar trebui să decidă pentru el dacă vrea să dea o semnificaţie specială sau nu Crăciunului și cum vrea să se raporteze la această zi, dar să se încredinţeze că în spatele deciziei sale stă motivaţia corectă.
