După cum știm, prea bine chiar, viaţa poate fi grea. Chiar și în vremurile cele mai bune, viaţa poate fi grea. Dar acum, cu pandemia asta? Cum să facem faţă?

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Mai întâi aș vrea să spun că nu e nevoie decât de o răsfoire rapidă a Bibliei pentru a observa un lucru care este, în special acum, cât se poate de potrivit. Dacă ai, să zicem, o Biblie cu 1.200 de pagini, atunci, cu excepţia paginilor 1-2 și 1199-1200, ce găsești în ea? Pagină după pagină, citești despre oameni fericiţi, care se bucură de pace, prosperitate, siguranţă, confort și trai ușor? Pagină după pagină, poveste după poveste, capitol după capitol, găsești familii fericite și sănătoase, oameni care trăiesc în armonie cu vecinii lor, naţiuni care au relaţii bune cu alte naţiuni, oameni care niciodată nu îi rănesc și nu îi oprimă pe ceilalţi și bogaţi care se îngrijesc de cei săraci?

Bineînţeles că nu! Cu siguranţă nu asta întâlnim în Biblie. Cu excepţia începutului și a sfârșitului, Scriptura descrie realitatea dureroasă a unei lumi căzute, a unei lumi pline de păcat, suferinţă, boală, tulburări, pierderi și moarte. De la istoria lui Adam și a Evei, care s-au confruntat cu pierderea a doi copii, unul dintre fraţi omorându-l pe celălalt (Geneza 4:8), până la opresiunea și persecuţia de la sfârșitul timpului, detaliate în Apocalipsa (capitolul 14), Biblia înfăţișează, iar și iar, realitatea suferinţei de care au parte oamenii în această lume.

Totuși, ce mai descrie Scriptura? Scriptura mai vorbește, iar și iar, despre realitatea iubirii lui Dumnezeu. Scriitorii biblici – dintre care mulţi au suferit enorm, bărbaţi care au cunoscut, ca și noi, realităţile dureroase ale vieţii (războiul, foametea, bolile, molimele, crimele, dezastrele naturale, nedreptatea, sărăcia) – au putut scrie, în ciuda tuturor acestor realităţi, texte precum următoarele:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică (Ioan 3:16).

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? (Romani 8:35).

Domnul mi Se arată de departe:„Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3).

Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! (Psalmii 136:1).

Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el (1 Ioan 4:16).

Autorii acestor texte au trecut prin suferinţe, traume, lupte mult mai mari în unele cazuri decât cele prin care am putea trece noi acum, în mijlocul acestei pandemii. Totuși, ei L-au cunoscut pe Dumnezeu îndeajuns de bine încât să cunoască și să se bucure de dragostea Lui – în ciuda încercărilor.

Nu este acesta un mesaj și pentru noi astăzi?

Mântuirea

Cu alte cuvinte, în timpul acestei crize (de fapt, în orice timp), trebuie să Îl cunoaștem pe Dumnezeu noi înșine, să Îl cunoaștem pe El și să cunoaștem în mod personal realitatea iubirii Lui.

Prin urmare, trebuie să venim la Iisus, să acceptăm că suntem niște fiinţe corupte, căzute în păcat și egoiste care nu merită din partea lui Dumnezeu decât condamnare. Cuvintele lui Pavel, scrise cu aproape două mii de ani în urmă (în care citează alte cuvinte scrise cu aproape o mie de ani înaintea lui), sunt foarte nimerite astăzi:

Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis (Romani 3:10-13).

Dar vestea bună este că, în ciuda faptului că suntem astfel de fiinţe, Dumnezeu ne iubește, și ne iubește atât de mult încât Iisus a venit și a murit pentru noi. Hristos a venit în această lume nu ca să ne condamne pentru păcat, ci ca să ne salveze din el:

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El (Ioan 3:17).

Și, indiferent cine ai fi, ce ai fi făcut, poţi fi salvat prin Iisus, prin credinţă, recunoscându-ţi păcatele, mărturisindu-le și cerând mântuirea Lui în dreptul tău.

Dacă simţi că nu o meriţi, ai dreptate. Nu o meriţi. Tocmai acesta este motivul pentru care Hristos a murit pentru tine. Iar planul glorios al Evangheliei este ca tu să poţi cunoaște realitatea iubirii lui Dumnezeu pentru tine prin faptul că tu – da, tu – ești acceptat în Hristos în ciuda trecutului tău.

Nu este nicio modalitate mai bună de a cunoaște și a gusta realitatea dragostei lui Dumnezeu decât aceea de a trăi zi de zi în lumina crucii și de a ști că, în ciuda păcatelor din inima ta și chiar a luptelor prin care treci acum, Hristos a murit pentru tine și îţi oferă mântuirea. Insistând asupra acestui adevăr, meditând asupra acestui adevăr, crezând acest adevăr, împărtășind cu alţii acest adevăr și punând în practică acest adevăr prin slujirea celorlalţi – așa ajungi să cunoști realitatea dragostei lui Dumnezeu.

Ascultarea

Este dificil să explicăm în totalitate, sau să înţelegem în totalitate, însă ascultându-L pe Dumnezeu, urmând ceea ce ne-a spus să facem, ajungem să Îl cunoaștem mai bine: Dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan 5:3). Foarte multă durere suportăm din cauză că ne încăpăţânăm să nu ascultăm de Dumnezeu.

Bineînţeles, există multă suferinţă pe care nu noi am cauzat-o. Cum ar fi criza actuală. Însă, când ne-a creat, Dumnezeu ne-a creat să ascultăm de El și, ascultând de El, făcând voia Sa (care include mai presus de orice slujirea nevoilor semenilor noștri), suntem tot mai aproape de El și ajungem să Îl cunoaștem mai bine. Acest adevăr nu îl putem afla dintr-o carte sau de la altcineva, ci trebuie să îl trăim noi înșine.

Ascultarea de Dumnezeu este o modalitate puternică prin care poţi ajunge să cunoști dragostea pe care ţi-o poartă, care va aprinde, la rândul ei, în tine dragoste pentru El.

Recunoștinţa

Indiferent cine suntem, indiferent în ce situaţie ne aflăm, cu siguranţă avem lucruri pentru care să fim recunoscători – în special pentru planul de mântuire, pentru că Hristos a murit pentru noi și pentru că putem avea promisiunea vieţii veșnice în El.

Dar nu sunt doar acestea, nu-i așa? Cu siguranţă avem și alte lucruri pentru care suntem recunoscători. Cât de important este deci să fim recunoscători pentru ele! Să Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru ele. Să medităm asupra lor. Să le povestim.

Biblia este plină de rugăciuni și de exprimări ale recunoștinţei, ieșite chiar din gura unor oameni care au trecut prin situaţii mult mai grele decât cea prin care trecem noi acum:

Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac! (1 Cronici 16:34).

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoștinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulţumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus (Filipeni 4:6-7).

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântaţi și aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos (Efeseni 5:19-20).

Biblia este înţesată de astfel de texte, scrise de oameni ca noi, oameni care au trecut prin dureri, crize ș.a.m.d. și, în mijlocul lor, în ciuda lor, au putut totuși să Îi fie recunoscători lui Dumnezeu. Și tu ai multe lucruri pentru care să Îi fii recunoscător lui Dumnezeu. Exprimă-ţi recunoștinţa zilnic – exprimă-ţi recunoștinţa în sinea ta, de faţă cu ceilalţi și lui Dumnezeu! Așa vei ajunge să Îl cunoști pe Dumnezeu și dragostea Lui pentru tine.

Și, de asemenea, fii acea persoană pentru care ceilalţi să Îi fie recunoscători lui Dumnezeu!

Natura

Lumea noastră poate fi un loc de o frumuseţe izbitoare. O frumuseţe impresionantă care vorbește nu doar despre puterea lui Dumnezeu, ci și despre dragostea Lui. Fiecare floare, fiecare bob de grâu, fiecare copac – toate vorbesc incredibil de răsunător despre iubirea lui Dumnezeu pentru omenire. Unii vor să creadă că forţele oarbe ale evoluţiei au creat piersicile, perele, prunele, căpșunele, lămâile, grepfruturile, roșiile, fructele de avocado, afinele, bananele etc. (Capacitatea omului de a se autoînșela este uimitoare.)

Dar, acelora care au ochii deschiși la realitatea din jurul lor, o realitate care nu este mânjită și colorată de miturile epocii moderne (materialismul, ateismul, evoluţia), natura le vorbește incredibil de răsunător despre dragostea lui Dumnezeu, ba, mai mult chiar, vorbește despre acest lucru în orice limbă. După cum scria David: „Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit” (Psalmii 19:3). Cu alte cuvinte, natura vorbește oricui despre puterea și dragostea lui Dumnezeu, chiar dacă nu oricine ascultă sau înţelege ce spune ea.

În orice grad posibil, chiar și numai dacă e vorba de a te minuna de o căpăţână de varză din farfurie, desfată-te cu minunile creaţiei și cu puterea și iubirea Creatorului care le-a făcut! Simplul fapt că suntem aici, că existăm, că această lume există, că acea căpăţână de varză din farfuria ta există este un miracol, rezultatul atâtor lucruri care s-au întâmplat, deși nu era necesar să se întâmple. De la frumuseţea apusului de soare până la păsărelele care cântă sau la procesul uimitor de complicat prin care sângele se coagulează – totul în natură, totul strigă la noi că există un Dumnezeu iubitor.

Desigur, cineva ar putea spune: „Asta-i bună! În mijlocul unei pandemii, să îmi vorbești despre minunile naturii!” Însă simplul fapt că această pandemie este considerată atât de rea, atât de ieșită din comun vorbește extrem de mult despre cât de bune sunt, de cele mai multe ori, lucrurile comune.

Lumea noastră, da, este o lume căzută în păcat; Biblia, după cum am spus, cu excepţia primelor și ultimelor câteva pagini, ne relatează cum este să trăiești în această lume căzută. Însă chiar și când suntem înconjuraţi de ororile pandemiei, dincolo de ea găsim în continuare minunea și frumuseţea creaţiei, care, în ciuda stării ei decăzute, vorbește încă, într-un mod răsunător, puternic și clar, despre dragostea Creatorului ei.

Cunoașterea lui Dumnezeu

Era un cântec care avea următorul vers: „Nimeni nu ţi-a promis o grădină de trandafiri.” Nimeni, nici măcar Dumnezeu, nu ne-a promis o grădină de trandafiri, cel puţin nu aici și nu acum. Însă ceva mult mai bun ne este promis la sfârșitul timpului:

În mijlocul pieţei cetăţii și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji (Apocalipsa 22:2-3).

Până atunci, trăim în această lume, despre care Biblia spune că va deveni mai rea înainte să devină mai bună. Însă, atunci când va deveni mai bună, când va fi refăcută, va fi mai bună decât ne-am putea imagina.

Și nu este atât de greu să credem acest lucru, când, chiar și acum, în mijlocul pandemiei de COVID-19 (sau în mijlocul oricăror altor încercări, fiindcă, după cum știţi, viaţa era grea și înaintea acestei pandemii), putem să cunoaștem și să gustăm dragostea lui Dumnezeu. Și o putem cunoaște (1) încrezându-ne în El în ce privește mântuirea, (2) ascultând de El, (3) fiindu-I recunoscători și (4) admirând creaţia Sa.

Atunci și noi, alături de scriitorii biblici, vom proclama cu putere chiar și acum, în mijlocul necazurilor, așa cum au făcut-o ei: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13).

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Clifford Goldstein este un autor și editor american. Deţine un master în limbi semitice nord-vestice antice de la Universitatea Johns Hopkins.