Păcatul „acceptabil social”

3498

Din perspectiva multor creștini, toate păcatele sunt la fel de grave, crima fiind pe același nivel cu minciuna. Cu toate astea, în practica creștină, un criminal nu este privit cu aceeași ochi cu care este privit un mincinos.

Acest lucru, este de părere pastorul Jason Todd, se întâmplă pentru că unele păcate sunt social acceptate, chiar și în biserică.

Unul dintre păcatele acceptate în biserică, foarte prezent în societatea actuală, este lăcomia, foamea după mai mult. Majoritatea identifică lăcomia cu mâncatul în exces. Și nu sunt departe de adevăr, spune pastorul. Lăcomia se face simţită atunci când pofta înlocuiește foamea și dorinţa înlocuiește nevoia.
Lăcomia însă nu se limitează doar la mâncare. „În esenţă, este dependenţa sufletului după exces”, comentază Todd.

De unde vine această dorinţă de exces? Din nemulţumire, e de părere clericul. Atunci când încetăm să mai fim mulţumiţi de ce avem în contul bancar, în patul marital sau în garaj, vrem mai mult. Din păcate, acesta este un cerc vicios pornit de Adam și Eva, cărora nu le-a ajuns paradisul. Ca niște demni urmași ai lor, manifestăm același apetit de nestăvilit pentru mai mult.

Dorinţa naturală de „mai mult” este o binecuvântare și în același timp o mare responsabilitate, iar mecanismele sociale care ne angrenează ne și împing spre consum, adaugă editorialistul. Se spune că multe locuri de muncă ar fi pierdute fără acea dorinţă după mai mult, dar o mare parte din acea dorinţă nu are nicio legatură cu Dumnezeu, e de părere Todd.

În perioada în care trăim, orice act de lăcomie se multiplică odată cu numărul celor care păcătuiesc și astfel iau naștere tot felul de fenomene pentru care nimeni nu se crede responsabil. La fel cum niciun fulg de zăpadă nu se simte responsabil pentru o avalanșă, scrie pastorul. 
Lăcomia a fost cea care i-a îndemnat pe mulţi să trăiască ancoraţi în viitor, făcându-și datorii pentru cele mai “strălucitoare” motive, precum câţiva centimetri în plus la diagonala televizorului.
 Industrii întregi, pe care dăm vina că mint populaţia, nu sunt altceva decât răspunsul la nevoia bazată pe dorinţa artificială de un „mai mult” direcţionat greșit.

Păcătuim necrezând în Dumnezeu și în abundenţa care Îl caracterizează, lăsând frica de a nu avea destul să pornească avalanșe de lăcomie în comunitate și în lumea întreagă. 
În fapt, acel „mai mult” autentic ne stă la îndemână în orice moment. Nu trebuie decât să gustăm zilnic, constant și în mod profund din bunătatea lui Dumnezeu.