Un compromis pentru supravieţuirea creștinismului

612

Într-o perioadă în care creştinismul este considerat irevelant şi expirat, iar creştinii sunt consideraţi deseori ipocriţi sau limitaţi, a te baza pe Biblie şi a trăi potrivit învăţăturilor ei pare a fi un demers sortit eşecului. În societatea postmodernă, căutătorii sinceri sunt în căutarea unor dovezi clare ale acurateţii şi autenticităţii Bibliei, dar şi ale unei vieţi creştine autentice. Dorinţa de a câştiga membrii sau de a nu-i pierde pe cei care au rămas conduce însă la unele măsuri de compromis care ar fi fost inacceptabile în urmă cu 10 sau 15 ani.

Spre exemplu, Biserica Anglicană a fost acuzată recent că se compromite, renunţând la formularea „mă pocăiesc de păcate şi mă împotrivesc diavolului”, existentă în serviciu divin de botez. Părinţii şi naşii copilului botezat erau obligaţi să rostească această formulă în timpul botezului, în locul copilului, pentru a exprima decizia de a deveni creştin şi de a urma pe Iisus Christos. Însă anglicanii doresc să renunţe la această expresie, mai întâi într-un program pilot, ce se desfăşoară până în luna aprilie în câteva biserici, apoi definitiv. Motivul: noul jurământ, care cere părinţilor şi naşilor să se împotrivească răului, sub orice formă, este mai uşor de înţeles de credincioşi. Comentând schimbarea în săptămânalul Mail on Sunday, fostul episcop de Rochester Michael Nazir-Ali, a afirmat că „în loc să clarifice lucrurile, schimbarea minimalizează învăţătura creştină”.

Aceasta nu este singura modificare făcută de Biserica Anglicană, a cărei vârstă medie a credincioşilor este de 61 de ani, pentru a creşte numărul de membri. În 2013, Socitatea de Misiune a Bisericii Anglicane – organizaţie care se ocupă de pregătirea preoţilor anglicani pentru misiuni de evanghelizare – îi sfătuia pe clerici să creeze un nou anglicanism, care să aibă un miez creştin dar care să înglobeze şi numeroasele tendinţe păgâne şi spiritualiste prezente în Marea Britanie. Din totalul de 36 de milioane de locuitori, în recensământul din 2009 50,7% (aproximativ 18 milioane) se declarau neafiliaţi, în timp ce 19,9% (puţin peste 7 milioane) aparţineau religiei creştine majoritare (anglicanism). Păgânii (categorie în care intră şi culturile neopăgâne wicca şi druizii) numărau 43.000 de persoane, deşi unele estimări (mai exact Dr David Evans, în cartea „Istoria magiei britaice după Crowley”, 2007) duceau numărul la peste 250.000 sau chiar un milion.

Iar schimbările de paradigmă nu au loc doar în Biserica Anglicană, ci şi în unele biserici evanghelice. Bisericile în care închinarea se face pe acorduri de hip hop, rap sau rock îi atrag pe tineri, în timp ce bisericile neconvenţionale precum întâlnirile din bar, biserica de pe Twitter atrag mai mult adulţii cu vârste de peste 40 de ani. Este paradoxal însă că muzica de această factură pe care chiar artiştii contemporani celebri o consideră „sexuală” (Andrew Oldham, manager de înregistrări al Rolling Stones), „potrivită pentru consumul de droguri” (Glenn Frey de la trupa The Eagles) şi „o defulare a trupului pe ritmuri de rock” (Frank Zappa, compozitor şi producător muzical) şi-a găsit locul în închinare.

Asemenea adunări multi-rasiale, multi etnice, uneori cu muzică la prea mulţi decibeli sau forme de exprimare neasociate cu religia (precum graffiti-urile sau break dance-ul) sunt o nişă în care îşi găsesc locul cei care nu se regăsesc în congregaţiile tradiţionale, în care se studiază texte biblice şi se cântă imnuri sacre. Iniţiativele de acest fel şi multe altele constituie un experiment prin care se încearcă identificarea unei metode eficiente de creare a unui interes religios între persoanele secularizate.

O analiză a motivelor pentru care tinerii creştini nu mai găsesc biserica atragătoare relevă un aspect foarte important, care explică avântul pe care l-au luat asemenea pseudo-biserici sau forme de manifestare a spiritualităţii moderne. Tinerii nu reclamă doctrinele privitoare la ispăşirea păcatelor, înviere, mântuire sau chiar autoritatea Bibliei. Ce le lipseşte însă este negativismul şi lipsa de unitate din cadrul bisericilor. Tinerii afirmă că îşi doresc să vadă unitate între creştini şi sunt dezamăgiţi ori de câte ori merg într-o biserică în care aceasta lipseşte, explică Thom Rainer, preşedintele organizaţiei Life Way Christian Resources şi autorul cărţii „Milenialii. Vorbind cu cea mai numeroasă generaţie a Americii”.

Această lipsă este astfel suplinită cu succes de întâlnirile informale ce au loc în bisericile dispuse să permită asemenea manifestări spirituale sau în alte locaţii. Desigur, cu riscul compromiterii într-o măsură mai mică sau mai mare a doctrinelor. „De-a lungul timpului, teologii au fost cei care şi-au schimbat poziţia pentru a se opune criticilor la adreesa cuvântului lui Dumnezeu. Ne apropiem de un nou triumf al secularismului. În mult e biserici, o viaţă plăcută şi sentimentele au înlocuit doctrina religioasă”, explică Dr. Henry Morris III, vice preşedinte executiv al Institute Creation Research.